Pretentii. Decizia nr. 3644/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3644/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 862/98/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 3644
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.09.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI, împotriva sentinței civile nr. 1726F/13.05.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. B. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A FONDULUI DE MEDIU, având ca obiect „pretenții-taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 23.08.2013, la serviciul registratură, intimatul-reclamant a depus întâmpinare, în dublu exemplar, și dovada îndeplinirii procedurii prealabile, într-un singur exemplar, după care:
Curtea, având în vedere prevederile art.411 pct.2 din Noul C.pr.civ. și solicitarea recurentei-pârâte de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1726F/13.05.2013 pronunțata de Tribunalul Ialomița, s-a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamantul G. B. împotriva pârâtei A. FINANTELOR PUBLICE URZICENI: s-au respins ca nefondate excepțiile formulate de pârâta AFP URZICENI; s-a obligat parata AFP URZICENI către reclamant să-i restituie suma în valoare de 4630 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, încasată necuvenit; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. Slobozia a ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU și s-a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma la care aceasta din urmă a fost obligată către reclamant prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea actului administrativ atacat ca temeinic și legal.
Recurentul a invocat ca motivde recurs încălcarea prevederilor legale incidente, aspect care se circumscrie, în opinia Curțiimotivului de casare reglementat deart. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul C.pr.civ. („când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”).
Astfel, recurenta reiterează excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, întrucât acesta nu a făcut dovada procedurii prealabile administrative, conform art. 207 Cod procedură fiscală, iar pe fond, arată în esență că art. 110 TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, dar autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijlocul prin care se asigură obținerea rezultatului.
Ori, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare.
În faza scrisă prealabilă judecății, intimatul-reclamant G. B. a formulat întâmpinare la data de 23.08.2013, prin care a solicitat, respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. De asemenea, a invocat decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că taxa trebuie restituită tuturor persoanelor care fac o cerere în instanță, indiferent dacă aceste persoane au contestat sau nu în termen de 30 de zile decizia de calcul.
Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.
În faza recursului nu au fost administrate probe noi.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul deținea în proprietate un autovehicul pentru care a achitat la data de 2.10.2012, în vederea înmatriculării în România, taxa de poluare.
Recurenta susține că acțiunea promovată de acesta pentru restituirea taxei este inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă în raport cu decizia de calcul implicit contestată, reclamantul formulând doar cerere de restituire a taxei pe poluare.
Potrivit Deciziei ICCJ nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la_ și obligatorie pentru toate instanțele, conform art.329 alin. ultim C.pr.civ., în cauzele având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu (cum este și cazul de față), procedura prealabilă nu mai are un caracter obligatoriu, față de prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Așa cum a arătat instanța supremă, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
De asemenea, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Cât privește fondul pretenției principale, din hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României și N. c. României rezultă că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, cum este și situația reclamantului creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Rezultă, astfel, o concluzie general valabilă, în sensul că OUG nr. 50/2008, prin modul în care a fost concepută impunerea taxei de poluare, contravine prevederilor art. 110TFUE.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Având în vedere considerentele și dispozitivul deciziilor mai susmenționate, obligatorii nu numai pentru instanțele de judecată, dar și pentru organele puterii executive (inclusiv funcționarii publici care au obligația de a se conforma deciziilor CJUE în aplicarea acestora în raporturile cu particularii) și legislative, se constată că instanța europeană a reținut neconformitatea între legislația națională și art. 110 din TFUE, Curtea conchide că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile legale naționale și comunitare menționate, nefiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct.8 din Noul C.pr.civ.
În consecință, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul C.pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI, cu sediul în Urziceni, . A, jud. Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1726F/13.05.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. B., cu domiciliul în Urziceni, ., ., ., jud. Ialomița, cu sediul ales la Av. A. A., în Slobozia, ., ., jud. Ialomița, CNP_, și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A FONDULUI DE MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, . nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.09.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER,
M. G.-D.
Red. N.V./Tehnodact. M.G.D./2 ex.
Jud. fond M. A. G.
Tribunalul Ialomița
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Pretentii. Decizia nr. 3376/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
