Anulare act administrativ. Decizia nr. 5215/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5215/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 7225/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5215
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 NOIEMBRIE 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR – I. F.
JUDECĂTOR – S. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-reclamant C. L. DARABANI împotriva sentinței civile nr.1984 din 11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE și AGENȚIA P. DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-EST, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 15.11.2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22.11.2013, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 25.05.2009 sub nr._, reclamantul C. L. Darabani a chemat în judecată pe pârâții M. D. Regionale și Locuinței și A. P. Dezvoltare Regionala Nort-Est, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că și-a îndeplinit obligațiile stipulate în Contractul de Grant-RO-2002/_.02.021; să constate că neconcordanțele din contabilitatea conturilor nu îi sunt imputabile în totalitate și că partea sa de vină nu este atât de importantă pentru a putea motiva rezoluțiunea contractului de Grant-RO-2002/_.02.021, să dispună anularea deciziei prin care Autoritatea Contractantă (M. Dezvoltării Regionale și Locuinței) a hotărât rezoluțiunea Contractului de Grant-RO-2002/_.02.021, decizie care i-a fost adusă la cunoștință prin adresa nr._/2006; că constate că raporturile contractuale dintre părți există, adică Contractul de Grant-RO-2002/_.02.021 este în ființă.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile contractului de Grant RO-2002/_.02.021, art.1019-1021 C.Civ, art.111 C.Pr.Civ.
În susținerea cererii, a fost depusă la dosar fotocopia Contractului de Grant-RO-2002/_.02.021.
În ședința publică din data de 11.11.2009 pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Locuinței a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, arătând că nu a primit nicio solicitare din partea reclamantului pentru o rezolvare amiabilă a litigiului. Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii cu consecința menținerii deciziei de rezoluționare ca temeinică și legală.
În drept, pârâtul a invocat disp art.115 și urm C.Pr.Civ.
Pârâtul a atașat întâmpinării fotocopii de pe următoarele înscrisuri: adresa din 14.03.2006 înaintată de M. Integrării Europene Direcției Generale de Dezvoltare Regională, adresa nr._/2006, emisă de M. Integrării Europene, adresele nr.590/2006, nr.7627/2005, emise de BCR, adresa nr.947/2006 emisă de C. L. al orașului Darabani, adresa nr._/2004, emisă de Primăria Orașului Darabani, raportul financiar final al Contractului de Grant-RO-2002/_.02.021, nota de informare nr._/2007 întocmită de M. Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, procesul verbal de control din data de 30.08.2007, întocmit de aceeași instituție, cererea de chemare în garanție formulată de reclamant în cadrul dosarului nr._, anexa II a Contractului de Grant-RO-2002/_.02.021.
În ședința publică din data de 20.01.2010 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare și completatoare, în cuprinsul căreia a arătat că obiectul principal al cererii este anularea actului (adresa nr._/15.09.2006 sau a deciziei, dacă aceasta există) prin care Autoritatea Contractantă a luat decizia rezoluționării Contractului de Grant-RO-2002/_.02.021.
În drept, reclamantul a invocat disp Contractului de Grant-RO-2002/_.02.021, art.1019-1021 C.Civ, art.969 C.Civ.
În ședința publică din data de 20.01.2010 reclamantul a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Turismului, fostul Minister al Dezvoltării Regionale și Locuinței.
Prin intermediul Serviciului registratură, reclamantul a depus la dosarul cauzei la data de 24.02.2010 cerere precizatoare a acțiunii, indicând motivele de nulitate absolută incidente în cauză.
În drept, reclamantul a invocat disp art.948, 969, 966 și 968 C.Civ și dispozițiile Contractului de Grant-RO-2002/_.02.021.
Reclamantul a atașat cererii precizatoare fotocopia adresei nr._/2007, emisă de M. Administrației și Internelor.
La dosarul cauzei au mai fost depuse fotocopii de pe următoarele înscrisuri: adresa nr._/2006, emisă de M. Integrării Europene, adresele nr._/2004 și_/2004, înaintate de reclamanta către BCR Darabani, adresa nr.7627/2005, emisă de BCR SA Agenția Darabani, raportul final depus de reclamantă la ADR-NR, din 31.12.2005, adresa nr.321/2006 înaintată de CLD către Ministerul Finanțelor Publice, adresa nr._/2006, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, adresa nr.348/2006, înaintată de ADR-NE către MIE – Direcția Generală de Dezvoltare Regională, adresa nr.947/2006, înaintată de reclamantă către BCR Darabani, adresa nr.590/2006 înaintată de BCR Darabani reclamantei, adresa nr.4999/2006 emisă de C. juridic al MIE, adresa nr._/2006 înaintată de MIE reclamantei, memoriul nr.9640/2006 întocmit de reclamantă, înaintat MIE, adresa nr.1779/2007 înaintată de MIE reclamantei, adresa nr.5706/2006 înaintată de Direcția Generală de Dezvoltare Regională din cadrul MIE către Direcția Juridică, adresa nr._/2006, emisă de Direcția Certificare și Plăți Programe, adresa nr._/2006, emisă de Direcția Monitorizare Programe și Proiecte, procesul verbal din 11.10.2006, încheiat la sediul ADR-NE, adresa nr._/2006, emisă de Direcția Monitorizare Programe și Proiecte, nota explicativă din 13.02.2007, adresa nr.3655/2007, emisă de MIE, nota de informare 4648/2007, emisă de Direcția de Control, Antifraudă și Monitorizare Fonduri Comunitare, convocarea la conciliere directă nr.4647/2007 înaintată de MDLP reclamantei, adresa nr.4756/2007, emisă de reclamantă, memoriul nr.4544/2007, întocmit de CLD, procesul verbal din 16.05.2007, încheiat la sediul MIE, procesul verbal de control 3744/2007.
Prin sentința civilă nr. 2254/31.03.2010 a fost admisă excepția necompetenței materiale, dispunându-se declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București-SCAF.
Pe rolul Curții de Apel București-SCAF cauza a fost înregistrată la data de 25.05.2010 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 663/31.01.2011 au fost respinse atât excepția prematurității, invocată de pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Turismului cât și acțiunea promovată de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 332/2012, pronunțată de ÎCCJ SCAF a fost admis recursul promovat de reclamantul C. L. Darabani dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București SCAF.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 08.03.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1984/11.04.2013 Tribunalul București a respins excepțiile inadmisibilității, prescripției și tardivității, invocate prin întâmpinarea depusă în dosarul C., precum și acțiunea, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, reținând că, astfel cum rezultă din adresele aflate la filele 65-66, 67, dosar JS5, precum și din procesul verbal, aflat la filele 71-73, dosar JS5, reclamanta a solicitat pârâtului revocarea măsurilor comunicate prin adresa nr._/15.09.2006.
Cu privire la excepțiile prescripției și tardivității tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate constatând că deși procesul verbal de conciliere (apreciat ca fiind rezultatul urmării procedurii prealabile) de la filele 71-73, dosar JS5, poartă data de 11.10.2006, din cuprinsul acestuia (ultimul paragraf) rezultă că demersurile antejudiciare ale reclamantului au continuat, aspect confirmat de înscrisurile aflate la filele 74 și următoarele din același dosar.
Pe fond, tribunalul a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de control nr._ încheiat la data de 30.08.2007 privind Proiectul RO 202 /_.02.021 Phare 2002 CES-Dezvoltarea Resurselor Umane-Componentă Măsuri Active pe Piața Muncii ( filele 88-96, dosar JS5) s-a propus de către autoritatea pârâtă măsura rezoluționării contractului ca urmare a constatării încălcărilor condițiilor legale și contractuale, măsură propusă printre alte măsuri, inclusiv recuperarea de la reclamantă a sumelor de 38.123,65 Euro și respectiv 46.611,66 RON.
Tribunalul a constatat că din actele dosarului, nu rezultă că procesul verbal de control ce constituie titlu de creanță pentru sumele respective, ar fi fost anulat sau măcar contestat în procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală, ceea ce echivalează cu definitivarea constatărilor autorității contractante.
Prin urmare, a constatat tribunalul că aspectele consemnate și temeiurile de drept reținute de autoritatea contractantă ce au stat la baza luării măsurii rezoluționării Contractului de Grant -RO-2002/_.02.021 nu au fost anulate ceea ce duce la concluzia că cererea reclamantului de anulare a măsurii rezoluționării contractului este neîntemeiată.
Astfel fiind, pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, astfel că în baza art. 1, art. 8 și art. 18 di Legea nr. 554/2004, a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C. L. DARABANI.
În motivare a arătat că la data de 30.11.2004 a intervenit între C. L. al Orașului Darabani,Județul B., M. Integrării Europene- în calitate de "Autoritate Contractantă", actual MDRAP-M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și ADR-N.E. - Agenția pentru Dezvoltarea Regională Nord Est - în calitate de "Autoritate de Implementare", Contractul de grant-RO-2002/_.02.021.
Scopul acestui contract a fost acordarea unui grant reclamantului (beneficiarului) de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea Acțiunii cu titlul:" FACILITATEA ACCESULUI PE PIAȚA FORȚEI DE munca P. TINERII ȘOMERI DIN ORAȘUL DARABANI, JUDEȚUL B.".
Data de începere a execuției proiectului a fost 01.12.2004 ,data finalizării este 30.11.2005, iar raportul final de implementare este depus în data de 28.12.2005. In data de 15.09.2006 MDRAP ,în calitate de Autoritate Contractantă, a comunicat prin adresa nr._/15.09.2006 că în conformitate cu prevederile art.12.2 lit"f 2coroborate cu cele ale art.12.3 din Condițiile Generale din Contractul de Grant (Anexa II) a luat decizia rezoluționării acestui contract și solicită restituirea în termen de 15 zile a sumelor primite. Prin adresa nr.4648/04.05.2007 Direcția Control, Antifraudă și Monitorizare Fonduri Comunitare din cadrul MDRAP, a reținut că reclamanta nu a respectat prevederile art.16 din Condițiile Generale (Anexa II) aplicabile contractelor de finanțare prin fonduri PHARE. Urmare a acestui fapt, reclamantul a solicitat Autorității contractante rezolvarea situației pe cale amiabilă, informând-o despre incidentul informatic de la BCR.
A precizat că a derulat două proiecte Phare concomitent, în care Autorități Contractante au fost M. D. Regionale si Administrației Publice (fost MDRT, fost MIE) și M. Administrației și Internelor (MAI). Ambele proiecte au avut conturi comune în lei și conturi distincte în euro.
P. Contractul cu MAI, a făcut prima cerere de plata în februarie 2005. In data de 09.06.2005 Oficiul de Plata și Contractare Phare din cadrul MFP a emis ordinul de plată 4343/09.06.2005 prin care ne face o plată în valoare de 11.827.44 euro în contul R052 RNCB_ 0020 deschis la Agenția Darabani a BCR pentru Contractul de Grant cu MAI BT-475 așa cum rezultă din adresa nr.643/18.01.2006 emisă de Ministerul Finanțelor Publice. Plata se face în data de 15.06.2005.
Datorita unui " incident informatic " care s-a întâmplat la Banca Comercială Romană, unde avem deschise conturile pentru cele două programe Phare, această plată (făcuta de MAI) a fost înregistrată la bancă în contul R052 RNCB_ 0019 care este destinat Contractului cu MDRAP.
Incepând cu acest incident informatic au apărut anumite neconcordanțe în evidențele contabile efectuate pentru ambele proiecte, întrucât trebuia reglementată situația. In urma analizării raportului final, ADR-NE menționează greșeala noastră, sesizează MDRAP, însă consideră că avem de-a face cu un caz deosebit, care nu a avut la bază intenția de a utiliza avansul primit de la MDRAP în alte scopuri, nu au fost deturnate fonduri, s-au atins indicatorii și obiectivele propuse. Si în Procesul Verbal de Control nr._/30.08.2007, efectuat de către MDRT, s-au reținut următoarele:
I.obiectivele programului au fost atinse;
II.au fost identificate toate plățile prin procesul verbal de punctaj încheiat cu ADR-NE,
III.banii nu au fost utilizați în alte scopuri decât pentru implementarea proiectului;
IV.neconcordanțele înregistrate în efectuarea operațiunilor în conturi se datorează unui incident informatic, fapt confirmat de către BCR-Agenția Darabani prin adresa nr.590/30.01.2006;
V.a ținut o contabilitate separată pentru fiecare proiect.
Prin adresa nr._/2 din data de 16.04.2007 M. Administrației și Internelor -Unitatea Centrală P. Reforma Administrației Publice, certifică că Programul Phare RO 2002/_ cod BT-475 (derulat în aceeași perioadă cu proiectul RO 2002/_.021 prin MDRAP) a fost finalizat în condiții bune, raportul final a fost aprobat de Autoritatea Contractantă (MAI) și a fost efectuată plata finală. Recurentul mai arătă instanței că și acest program a fost supus influențelor provocate de același incident informatic însă MAI a înțeles lipsa culpei în ceea ce îl privește.
Ca și motive de recurs invocă încălcarea prevederilor art. 304 pct. 7 și 8 Cod proc.civ.
Consideră că Sentința civilă nr. 1984/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", situație care face imposibilă exercitarea controlului judiciar. Astfel, tribunalul nu a făcut altceva decât să copieze în totalitate motivarea de fond a C., fără a respecta prevederile art. 261 alin.5 C.proc.civ.
Si judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat că motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate. În speță, motivarea sentinței tribunalului nu se conformează acestor cerințe legale, întrucât nu examinează efectiv apărările și susținerile părților, confirmând în termeni generali situația de fapt și dezlegarea în drept adoptată de prima instanță de fond - C..
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României-paragraful 30) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea prevederilor art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia. A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
În absența motivării, dezlegările instanței de fond nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, motiv pentru care în temeiul art.312 (1) cu referire la art.315 Cod procedură civilă solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
În subsidiar, solicită să se aibă în vedere al doilea motiv: art.304 pct.8 Cod. Proc.civ. - instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat în mod vădit interesul ce trebuia lămurit.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 București sub nr._, modificată și precizată la data de 20.01.2010, a solicitat instanței anularea actului (adresa nr._/15.09.2006 sau a deciziei dacă aceasta există) prin care Autoritatea contractantă (pârâta) a luat decizia rezoluționării Contractului de Grant- RO-2002/_.02.021, menționând faptul că părțile încă sunt în negocieri pentru rezolvarea amiabilă a cazului.
Instanța de fond nu a analizat sub nici o formă susținerile cu privire la acest act, respingând cererea motivat de faptul că „ procesul verbal de control nr._ încheiat la data de 30.08.2007 de către DCAFC (la un an de la rezoluționarea contractului prin adresa_), constituie titlu de creanță pentru sumele menționate în adresa nr._/15.09.2006 prin care Autoritatea contractantă a luat decizia rezoluționării Contractului de Grant.
A precizat că după aproximativ un an de la primirea adresei pe care o contestă, acest proces-verbal a fost finalizat în data de 30.08.2007, și este rezultatul unui control dispus prin ordin de către ministru, nu este un proces-verbal de încheiere a negocierilor în sensul prevăzut de art.11 lit. e din Legea 554/2004. Acest proces-verbal nu a fost comunicat niciodată reclamantei (nu este semnat de către aceasta, nu are număr de înregistrare la CLD) iar pârâta nu face nici o dovadă că i-ar fi comunicat acest proces-verbal.
Reclamanta a luat cunoștință de existența acestui act cu ocazia depunerii lui de către pârâtă (la cererea instanței) în Dosarul_ înregistrat la Judecătoria Sectorului 5 în data de 28.01.2009.-care are ca obiect pretenții și este suspendat până la soluționarea prezentului dosar.
Mai mult decât atât, dacă acest proces verbal ar fi constituit un titlu de creanță, Autoritatea contractantă avea obligația conform prevederilor art. 3 pct.5 din OG 79/2003 să îi comunice acest titlu. Insă acest proces verbal nu i-a fost comunicat niciodată, fapt pentru care nu a putut exercita drepturile prevăzute de art.3 pct.6 din OG 79/2003.
Față de cele învederate apreciază că procesul-verbal nr_ încheiat la data de 30.08.2007 de DCAFC reprezintă o constatare efectuată de către specialiști în scopul lămuriri aspectelor legate de respectarea condițiilor contractuale și se constituie într-un mijloc de probă în susținerea hotărârii Autorității contractante de a rezoluționa contractul de grant.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și modificată, anularea adresei nr._/15.09.2006 prin care autoritatea Contractantă-MDRAP a luat decizia rezoluționării contractului de Grant.
In drept a invocat dispozițiile art.20 din Legea 554/2004 modificată și completată, art.304 pct. 7 și 8 Cod.proc.civ.
Intimatul –pârât M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, recurenta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, anularea adresei nr._/15.09.2006 prin care a fost notificată de către instituția noastră cu privire la rezoluțiunea contractului de grant RO 2002/_.02.021, precum și la motivele ce au condus la această decizie.
Adresa a cărei anulare o solicită recurenta este o notificare din partea instituției pârâte, formulată în conformitate cu prevederile art. 12.2 lit. a din Condițiile generale ale contractului de grant. Astfel, potrivit articolului mai sus menționat, „Autoritatea contractantă poate rezoluționa contractul, fără preaviz și fără să plătească compensații de orice fel, atunci când Beneficiarul nu își îndeplinește, fără justificare, oricare din obligațiile care îi revin și, după ce a fost înștiințat în scris să își îndeplinească aceste obligații, persistă în neonorarea lor sau nu furnizează explicații satisfăcătoare în 30 zile de la trimiterea notificării". Din modul în care este formulată această clauză reiese fără putință de tăgadă faptul că părțile au conferit un caracter esențial termenului contractului, simpla ajungere la termen a obligației neexecutate având ca efect rezoluțiunea de drept a contractului. În această situație, clauza contractuală mai sus amintită îndeplinește atributele unui pact comisoriu de grad III. În consecință, condițiile pentru a opera rezoluțiunea contractului de grant în baza pactului comisoriu de gradul III sunt:
- Beneficiarul să nu-și fi îndeplinit oricare din obligațiile care îi revin;
- După ce a fost înștiințat în scris cu privire la executarea obligațiilor acesta să persiste în neonorarea lor.
În ceea ce privește prima condiție, arătă faptul că prin raportul nr. 348/26.01.2006, Autoritatea de Implementare ADR Nord-Est arată faptul că beneficiarul nu a implementat proiectul în conformitate cu prevederile contractului de grant (art. 16 din Condițiile generale), în sensul că în conturile speciale ale proiectului au fost înregistrate operațiuni de creditare și debitare a acestora legate și de implementarea unui alt proiect finanțat din linia de buget RO 2002/_ având ca Autoritate Contractantă pe fostul Minister al Administrației și Internelor.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv a înștiințării în scris cu privire la executarea obligațiilor și persistarea în neonorarea lor, învederează faptul că a notificat beneficiarul cu privire la neregulile sesizate în cadrul desfășurării proiectului precum și la sumele ce urmează a fi restituite, prin adresa a cărei anulare se solicită în prezenta cauză. Cum acesta nu a înțeles să dea curs înștiințării de plată, a fost invitat la conciliere, în conformitate cu dispozițiile art. 720 indice 1 C., prin adresa nr._/26.04.2007.
În urma acestei întâlniri a fost semnat procesul verbal din data de 16.05.2007 în care s-a consemnat faptul că toate părțile semnatare și-au menținut punctul de vedere.
Prin inserarea unui pact comisoriu de gradul III în contract, se derogă de la caracterul exclusiv judiciar al rezoluțiunii, prevăzut de art. 1021 C. Cuv întrucât stipularea rezoluțiunii de drept nu mai face necesară intervenția instanței de judecată pentru a aprecia asupra oportunității pronunțării acestei sancțiuni. În acest caz, instanța se mărginește să constate doar neexecutarea de către debitor a obligațiilor asumate și dacă au fost îndeplinite condițiile care fac posibilă operarea pactului comisoriu. În speță, apreciază că au fost îndeplinite toate condițiile care fac posibilă aplicarea pactului comisoriu, situație în care consideră că rezoluțiunea contractului de grant a operat în mod valabil.
Astfel, având în vedere cele expuse, anularea „înștiințării" solicitate de către recurentă nu ar produce niciun efect juridic, în sensul că nu ar exonera pe aceasta de plata sumelor datorate.
Mai mult, consideră că o astfel de acțiune prin care să se solicite anularea unei adrese/notificări este inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 1 alin. 1 și 6 coroborat cu art. 7 alin. 1 și 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 304 ind 1 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului București – SCAF de a soluționa fondul cauzei, Curtea observă că instanța competentă a fost stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 332/25.01.2012, astfel încât problema competenței este stabilită în mod irevocabil, decizia instanței supreme nu mai poate fi supusă controlului jurisdicțional. Verificarea respectării normelor de competență se realizează atât de instanța învestită cu judecarea litigiului, la cererea părților sau din oficiu, cât și pe calea controlului judiciar, de către instanțele superioare învestite cu judecata căilor de atac. În acest din urmă caz, hotărârea instanței de control judiciar prin care se statuează cu privire la competența unei instanțe de a soluționa litigiul este obligatorie, atâta timp cât aceasta este irevocabilă.
Readucerea în dezbaterea judiciară, în calea de atac a recursului, a aspectului competenței materiale a instanței, ignoră efectele pe care le produce autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor jurisdicționale irevocabile în interiorul aceluiași proces. Modalitatea în care instanța de recurs, prin decizia de casare, dă dezlegare unui aspect litigios se impune, fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării. Aceasta datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătorești se impun, deopotrivă, părților și instanței ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăți anterioare, care a tranșat definitiv un aspect al litigiului.
Pe de altă parte, de la data pronunțării deciziei ICCJ nu au intervenit schimbări legislative în ceea ce privește competența materială în a soluționa astfel de litigii, cu aplicabilitate asupra cauzelor în curs de judecată. Art. 10 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 554/2004 a fost introdus prin Legea nr. 76/2012 – art. 54 pct. 3 și art. 82, fiind în vigoare de la data de 15.02.2013, dată la care dosarul se afla pe rolul Tribunalului București. În cadrul dispozițiilor tranzitorii ale Legii nr. 76/2012 nu există prevederi în sensul trimiterii dosarului la instanța devenită competentă în cursul procesului, ca atare se aplică art. 725 alin. 2 C. potrivit căruia „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe”.
P. aceste motive Curtea va respinge excepția necompetenței materiale invocată de către recurentul-reclamant.
Pe fond, Curtea reține că la data de 30.11.2004 s-a încheiat între C. L. al Orașului Darabani, Județul B., M. Integrării Europene - în calitate de "Autoritate Contractantă", actual MDRAP-M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și ADR-N.E. - Agenția pentru Dezvoltarea Regională Nord Est - în calitate de "Autoritate de Implementare", Contractul de grant-RO-2002/_.02.021, având ca scop acordarea unui grant reclamantului (beneficiarului) de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea Acțiunii cu titlul:" FACILITATEA ACCESULUI PE PIAȚA FORȚEI DE MUNCA P. TINERII ȘOMERI DIN ORAȘUL DARABANI, JUDEȚUL B.".
În paralel cu acest proiect Phare s-a derulat și proiectul în care autoritate contractantă a fost M. Administrației și Internelor (MAI). Ambele proiecte au avut conturi comune în lei și conturi distincte în euro, respectiv:
- pentru Contractul cu MDRAP (fost MIE): RO09 RNCB_ 0018 - pentru LEI; R079 RNCB_ 0019 - P. EURO,
- pentru Contractul cu MAI: RO09 RNCB_ 0018 - pentru LEI; R052 RNCB_ 0020 - P. EURO.
Astfel cum s-a reținut în procesul-verbal de control din 30.08.2007, prima plată pentru Contractul cu MDRAP în cuantum de 38.034 euro s-a făcut în data de 12.01.2005 în contul R052 RNCB_ 0019, iar în 16.04.2005 s-a primit suma de 46.499,10 ron, care a fost înregistrată în contul în lei din Trezoreria Darabani, suma fiind contabilizată incorect la proiectul MAI.
P. Contractul cu MAI, a făcut prima cerere de plata în februarie 2005. In data de 09.06.2005 Oficiul de Plata și Contractare Phare din cadrul MFP a emis ordinul de plată 4343/09.06.2005 prin care face o plată în valoare de 11.827.44 euro în contul R052 RNCB_ 0020 deschis la Agenția Darabani a BCR pentru Contractul de Grant cu MAI BT-475 așa cum rezultă din adresa nr.643/18.01.2006 emisă de Ministerul Finanțelor Publice. Plata se face în data de 15.06.2005, însă banii au ajuns în contul special deschis pentru proiectul MIE/MDRAP.
În urma adresei nr. 947/26.01.2006 transmise către BCR SA Agenția D., aceasta a răspuns prin adresa nr. 590/30.01.2006 că a existat o eroare datorată unui incident informatic (fila 107 dosar inițial).
În data de 02.08.2005, din suma de_,44 euro a fost transferată suma de_ euro în contul în lei, disponibil pentru ambele proiecte, astfel plătindu-se contracte încheiate în cadrul proiectului MIE/MDRAP.
Trebuie arătat că beneficiarul celor două proiecte a solicitat conturi speciale distincte, în lei și euro pentru fiecare proiect, însă BCR Agenția D. a deschis două conturi în euro pentru fiecare proiect și un singur cont în lei, conform adresei nr. 7627/30.12.2005, astfel cum se reține în procesul verbal din 11.10.2006 emis de ADR NE.
Măsurile propuse ca urmare a constatărilor controlului sunt cele menționate în capitolul 9 al raportului, respectiv: blocarea plății finale, rezoluțiunea contractului de grant, recuperarea de la beneficiar a valorii totale a cheltuielilor de la bugetul Phare și bugetul de stat.
Curtea observă că acest control s-a desfășurat în perioada 22.01.2007 – 20.07.2007, după cum se menționează în capitolul 1.
Recurentul a invocat drept motiv de recurs art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 8.
Cu privire la aplicabilitatea art. 304 pct. 7 Curtea observă că nu este incident, chiar dacă motivarea instanței de fond este asemănătoare cu cea a Curții de Apel în dosarul nr._ nu se poate spune că este nemotivată, Tribunalul expunând clar argumentele pentru care a adoptat soluția respingerii acțiunii.
Cu referire la art. 304 pct. 8 C. Curtea reține că acest motiv de recurs sanctioneaza hotararea care a nesocotit principiul inscris in art. 969 din Codul civil, trecand peste vointa partilor exprimata in contract.
Analizând sentința recurată, Curtea observă că instanța de fond nu a procedat la o analiză a contractului, apreciind că măsura rezoluțiunii a fost luată de autoritatea pârâtă ca măsură propusă prin procesul-verbal de control nr._ încheiat la data de 30.08.2007, proces-verbal pe care l-a apreciat ca fiind titlu de creanță. Motivele invocate de către recurent pot fi mai degrabă subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C..
Curtea reține că potrivit dispozițiilor articolului 12.2 lit. f din condițiile generale la contractul de grant ( fila 131 dosar Jud. Sector 5), părțile au stipulat o clauză, potrivit căreia Autoritatea Contractantă poate rezilia contractul, fără preaviz și fără să plătească compensații de orice fel, atunci când beneficiarul nu respectă prevederile articolelor 4, 10 și 16.
Întrucât aceasta este o clauză contractuală expresă privind rezilierea contractului în cazul neexecutării culpabile, Curtea apreciază că acesta are natura juridică a unui pact comisoriu, prin care părțile au stipulat doar posibilitatea pentru autoritatea contractantă de a rezilia contractul atunci când, printre altele, beneficiarul nu respectă dispozițiile art. 16. Astfel, suntem în prezența unei declarații unilaterale de reziliere a părții îndreptățite (pact comisoriu de grad II), iar nu a unei desființări de plin drept a contractului.
Curtea observă că autoritatea contractantă a comunicat beneficiarului C. L. D. că contractul de grant a fost rezoluționat, or, nici în condițiile generale și nici în cele speciale nu se face referire la o astfel de sancțiune.
Ba mai mult, pârâtul a luat această măsură, fără a analiza dacă modul în care au fost înregistrate finanțările în cadrul proiectului derulat îi este imputabil beneficiarului.
Conform art. 16.1 din anexa II – Condiții generale aplicabile contractelor de finanțare nerambursabilă din partea Comunității Europene, încheiate pentru acțiuni externe „beneficiarul trebuie să țină înregistrări contabile sistematice și corecte referitoare la implementarea Proiectului folosind un sistem contabil specific cu dublă intrare, ca parte din sau suplimentar față de propriul sistem contabil…P. fiecare proiect trebuie ținută o contabilitate separată, evidențiind toate veniturile și cheltuielile…”
Totodată conform art. 14.1 din aceeași anexă, reținut ca fiind încălcat – „pentru a fi considerate eligibile pentru proiect, costurile trebuie să fie necesare pentru realizarea proiectului, să fie prevăzute în contract și să respecte principiile unei gestiuni financiare sănătoase, mai ales în privința eficienței economice și a raportului cost/eficacitate”; de asemenea „costurile trebuie să fie înregistrate în contabilitatea și documentele fiscale ale beneficiarului, să fie identificabile și verificabile și să fie susținute de documente justificative în original”.
Având în vedere efectele specifice ale rezilierii, Curtea apreciază de asemenea că în mod eronat a fost înștiințat beneficiarul cu privire la restituirea integrală a finanțării primite; totodată Curtea observă că nu sunt întrunite condițiile art. 12.4 din condițiile generale – anexa II. Chiar și în acest caz, autoritatea contractantă poate solicita rambursarea integrală a sumelor deja plătite din finanțarea nerambursabilă, dacă această măsură corespunde gravității faptelor în cauză.
În speță, era pe deplin aplicabil art. 12.3 conform căruia „în cazul rezilierii beneficiarul va fi îndreptățit la plata finanțării nerambursabile doar pentru partea proiectului executat, excluzând costurile legate de angajamentele curente care se vor implementa după reziliere. În acest scop beneficiarul va introduce o cerere de plată și un raport final în conformitate cu articolul 2.”
Sub acest aspect, Curtea reține că, cu prilejul întocmirii procesului-verbal din data de 16.05.2007, ce a fost semnat de toate plățile implicate, reprezentantul agenției de implementare a proiectului – ADR Nord-Est a arătat că „din punctul său de vedere au putut fi identificate plățile efectuate pe proiect, celelalte operațiuni efectuate pe contul proiectului au fost aferente realizării tot a unui Proiect Phare, fără intenția beneficiarului de a le da altă destinație. Reprezentanta Agenției consideră că plățile efectuate pot fi acceptate”.
De altfel, autoritatea de implementare a constatat și anterior că au fost implementate două contracte, cu autorități contractante diferite, în conformitate cu proiectele propuse spre finanțare, cu atingerea indicatorilor și îndeplinirea obiectivelor propuse (procesul-verbal din 11.10.2006). O dovadă în acest sens este chiar aprobarea raportului final în cadrul celuilalt proiect în care autoritate contractantă a fost MAI, proiect afectat de același incident informatic.
Curtea nu este de acord cu aprecierea Tribunalului conform căreia la baza adoptării măsurii rezoluțiunii contractului de grant au stat aspectele consemnate și temeiurile de drept reținute de autoritatea contractantă în procesul-verbal de control din 30.08.2007, pentru simplul motiv că un act ulterior adoptării unei soluții nu poate sta la baza acesteia; în plus acest act nu a fost comunicat beneficiarului, pentru a putea fi contestat.
Mai reține Curtea că în cauză nu există o declarație unilaterală de rezoluțiune din partea autorității contractante, ca atare rezoluțiunea nu a operat în mod valabil. În acest caz, contestarea măsurii rezoluțiunii, ca măsură administrativă dispusă de autoritatea contractantă, nu poate fi condiționată de contestarea actului (în materialitatea lui) prin care a fost dispusă, pentru că în acest caz s-ar permite autorității contractante să își invoce propria culpă pentru a obține recunoașterea unui drept. Susținerea intimatei în sensul că adresa contestată este o notificare formulată în conformitate cu art. 12.2 lit a din condițiile generale ale contractului de grant nu poate fi primită, art. 12.2 lit. a nu are nicio legătură cu motivul pentru care s-a dispus rezoluțiunea (o sancțiune neprevăzută în contract, după cum am arătat), întreaga motivare dezvoltată în întâmpinare este străină de cauză și contradictorie, căci rezoluțiunea nu ar putea fi dispusă înainte de a fi înștiințat beneficiarul în scris să își îndeplinească obligațiile, iar adresa prin care a fost comunicată măsura nu constituie notificare în sensul art. 12.2 lit. a din condițiile generale la contract.
Practic, ceea ce se contestă este măsura rezoluționării contractului de grant, iar notificarea beneficiarului fără îndoială reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, fiind emisă în legătură cu executarea unui contract administrativ. Totodată potrivit art. 8 alin. 2 din lege „Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.”
Față de aceste considerente, apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 rap. la art. 304 pct. 9 C. și art. 304 ind. 1 C., va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantului și va anula decizia de rezoluțiune contract comunicată prin adresa nr._/15.09.2006 emisă de M. Integrării Europene, actual M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Totodată va menține soluțiile cu privire la excepțiile inadmisibilității, prescripției și tardivității, acestea fiind în mod corect respinse de prima instanță.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale, ca neîntemeiată.
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant C. L. DARABANI împotriva sentinței civile nr.1984 din 11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimații-pârâți M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE și AGENȚIA P. DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-EST.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului.
Anulează decizia de rezoluțiune contract comunicată prin adresa nr._/15.09.2006 emisă de MDRT.
Menține soluțiile cu privire la excepțiile inadmisibilității, prescripției și tardivității.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-M. V. I. F. S. P.
GREFIER
G. P.
Red. Jud. S.P. – 2 ex.
Tehnored. G.P.
Jud. fond – D. S. - Tribunalul București - Secția a IX-a C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1548/2013.... | Despăgubire. Sentința nr. 899/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
