Contestaţie act administrativ fiscal. Încheierea nr. 12/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 6619/2/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Încheiere
Ședința publică din data de 12.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE I. ȘI TAXE LOCALE A CONSILIULUI LOCAL G., având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde reclamanta, prin practician în insolvență E. M. din cadrul lichidatorului judiciar CERTFIN SPRL, și pârâta, prin consilier juridic G. C., cu delegație la fila 7.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 06.12.2013, prin serviciul registratură, lichidatorul judiciar al reclamantei a depus la dosar concluzii scrise, precum și înscrisuri, după care:
Având cuvântul, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea dispoziției nr. 4794/07.05.2009 și, pe cale de consecință, admiterea contestației și anularea informării de plată și a înștiințării de plată nr. 85/24.03.2009, având în vedere că sumele privind obligațiile bugetare restante nu i-au fost comunicate niciodată societății reclamante, aceasta nefiind informată nici cu privire la documentele care au stat la baza acestor înregistrări, nici cu privire la modul în care a fost stabilite sumele, la care au fost adăugate majorări, acestea nefiind defalcate. Precizează că informarea de plată și înștiințarea de plată nr. 85/24.03.2009 nu conțin elemente obligatorii impuse de art. 43 din Codul de procedură fiscală, fapt ce duce la nulitatea absolută a acestora. Precizează că, la data de 25.01.2013, pârâta a formulat cerere de creanțe, solicitând înscrierea în tabelul preliminar de creanțe cu suma de_ lei, cerere ce a fost respinsă de lichidatorul judiciar.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând că debitele menționate în înștiințarea de plată reprezintă taxa calculată pentru terenul în suprafață de 98 ha deținut în concesiune de către reclamantă, datorată în baza contractului de concesiune nr. 9917/03.06.2003, taxă al cărui cuantum a fost stabilit prin hotărârea Consiliului Local G. nr. 190/29.05.2008. Precizează că în cadrul dosarului nr._/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului București, s-a dispus înscrierea creditoarei Direcția de I. și Taxe Locale G. în tabelul de creanțe cu suma de 10.493.777 lei, care include debitul de 4.427.018 lei, la care s-au calculat accesorii.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 19 decembrie 2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. M. G.
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 4121
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE I. ȘI TAXE LOCALE A CONSILIULUI LOCAL G., având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezenta sentință, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:
- Cererea de chemare în judecată.
Prin acțiunea înregistrată inițial, la data de 01.06.2009, pe rolul Tribunalului G. și ulterior, ca urmare a declinării competenței prin sentința civilă nr. 460/15.12.2011, pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.10.2013, reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL G.-DIRECȚIA I. SI TAXE LOCALE, anularea dispoziției nr. 4794/07.05.2009 și, pe cale de consecință, admiterea contestației și anularea informării de plată și a înștiințării de plată nr. 85/24.03.2009.
În motivare, reclamanta a arătat în sinteză că aceste acte administrativ-fiscale sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele motive: dispoziția nr. 4794/07.05.2009 nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare a contestației, calea de atac, termenul de exercitare a acesteia și instanța competentă, fiind nesocotite dispozițiile art. 211 alin. 3 și 4 din Codul de procedură fiscală; în mod nelegal s-a procedat la stabilirea din oficiu a impozitului datorat, deși organul fiscal nu a respectat obligația de informare a contribuabilului în legătură cu situația sa fiscală, fiind nesocotite dispozițiile art. 6, 7, 9 și 12 din Codul de procedură fiscală; informarea și înștiințarea de plată nu cuprind elementele obligatorii prevăzute de art. 43 din Codul de procedură fiscală; în lipsa acestor date esențiale, se poate presupune că impozitul pe teren a fost calculat pentru terenul concesionat în suprafață de 98 ha pentru perioada 03.06._06, iar taxa teren pentru perioada 01.01._09, însă, în lipsa dovezilor privind întreruperea termenului de prescripție, aceste debite pot include și sume prescrise; nu datorează taxa teren pentru suprafața de 98 ha concesionată, în speță fiind aplicabile prevederile art. 257 lit. h din Codul fiscal, care reglementează scutirile pentru "orice teren degadat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia".
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 212 din Codul de procedură fiscală.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 12-21, 84-202 din dosarul nr._ al Tribunalului G.).
Acțiunea a fost timbrată cu 4 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar (fila 26 din dosarul nr._ al Tribunalului G.).
- Întâmpinarea.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul nr._ al Tribunalului G. în data de 02.09.2009 (filele 30-31), pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că nu poate fi primită susținerea reclamantei privind sancțiunea nulității absolute determinate de lipsa elementelor prevăzute de art. 43 din Codul de procedură fiscală, întrucât acest text trebuie coroborat cu art. 46, care prevede că „lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. 3, atrage nulitatea acestuia".
A precizat că debitele existente în cadrul înștiințării de plată reprezintă taxa calculată pentru terenul deținut cu titlu de concesiune de către contestatoare, datorată ca urmare a încheierii contractului de concesiune nr. 9917/03.06.2003, pentru un teren în suprafață de 98 ha, taxă al cărui cuantum este determinat prin hotărârea Consiliului Local G. nr. 190/29.05.2008. Potrivit art.256 alin. 3 din Codul fiscal, „pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren".
A mai arătat că nu i se poate reține reaua-credință, întrucât contestatoarea avea obligația, potrivit art. 10 din Codul de procedură fiscală, să coopereze cu organele fiscale, lucru pe care aceasta nu a înțeles să-l facă în momentul încheierii contractului de concesiune, dată la care s-a născut obligația bugetară, această nepăsare umbrind relațiile dintre părți și determinând demararea măsurilor coercitive pentru recuperarea creanțelor fiscale datorate. Conform Codului de procedură fiscală, nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitului datorat. În conformitate cu hotărârea Consiliului Local G. nr. 173/2007, PCTF terminal vamal G. (Vama nouă) este încadrat în zona A de impozitare, întrucât beneficiază de toate dotările necesare funcționării.
Pârâta a mai menționat că, în cadrul dosarului nr._/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului București, s-a dispus înscrierea creditoarei Direcția de I. și Taxe Locale G. în tabelul de creanțe cu sum de 10.493.777 lei (creanță formată din debitul de 4.427.018 lei, la care s-au calculat accesorii).
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri (filele 32-53, 63-72, 220-244, 280-282 din dosarul nr._ al Tribunalului G.).
- Aspecte procesuale.
În fața Tribunalului G. au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei (filele 210-211) și raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitate construcții civile, industriale, agricole și proprietăți imobiliare, întocmit de expert S. D. (filele 355-490), astfel cum a fost precizat prin răspunsul la obiecțiuni (filele 499-450).
Prin sentința civilă nr. 460/15.12.2011, Tribunalul G. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluție împotriva căreia reclamanta a formulat recurs la data de 19.12.2011. Prin decizia civilă nr. 3149/02.09.2013, Curtea de Apel București a constatat perimată cererea de recurs.
În consecință, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.10.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 14.11.2013, Curtea a dispus citarea reclamantei prin lichidator judiciar CERTFIN SPRL.
- Soluția instanței.
Examinând probele administrate în cauză, susținerile părților și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că prezenta acțiune este întemeiată, motiv pentru care va dispune anularea dispoziției nr. 4794/07.05.2009 și, pe cale de consecință, va admite contestația și va anula informarea de plată fără număr și înștiințarea de plată nr. 85, ambele emise la 24.03.2009 de pârâta Direcția de I. și Taxe Locale G..
Astfel, este întemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia suma de 4.314.135 lei, menționată în înștiințarea de plată nr. 85/24.03.2009, nu a fost stabilită în prealabil printr-un titlu de creanță dintre cele enumerate la art. 110 din Codul de procedură fiscală, respectiv art. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a acestui Cod.
Potrivit textelor legale menționate, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere; b) declarația fiscală; c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii (...).
Pârâta nu numai că nu a depus la dosar, dar nici măcar nu a susținut că ar fi emis vreo decizie de impunere cu privire la impozitul și taxa pe teren, respectiv vreo decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii, făcând în mod constant referire doar la informarea și înștiințarea de plată emise la data de 24.03.2009. De altfel, aceste două acte au fost depuse de pârâtă și la dosarul de insolvență nr._/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului București, în susținerea cererii de creanțe formulate la data de 25.01.2013, prin adresa nr._/18.10.2013 transmisă lichidatorului judiciar al reclamantei.
În atare condiții, Curtea constată că pârâta nu a emis și comunicat reclamantei, anterior întocmirii informării și înștiințării de plată din 24.03.2009, o decizie de impunere cu privire la impozitul și taxa pe teren în valoare de 2.329.656 lei, respectiv o decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii în valoare de 1.984.479 lei.
Or, dispozițiile precitate din Codul de procedură fiscală impuneau o atare obligație în sarcina pârâtei, în condițiile în care reclamanta nu a depus o declarație fiscală cu privire la impozitul și taxa pe teren, iar valoarea acestuia a fost stabilită de organul fiscal din oficiu.
Cu alte cuvinte, potrivit art. 110 alin. 2 și 3 din Codul de procedură fiscală, pârâta trebuia să emită atât decizia de impunere, cât și cea referitoare la obligațiile de plată accesorii.
În situația în care s-ar aprecia că enumerarea de la art. 100 alin. 3 din Codul de procedură fiscală este exemplificativă, iar nu limitativă, astfel încât s-ar putea da însțiințării de plată valoarea unui titlu de creanță, Curtea reține că este întemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia nici informarea de plată din 24.03.2009, nici înștiințarea de plată nr. 85/24.03.3009 nu cuprind toate elementele obligatorii prevăzute de art. 43 alin. 2 din Codul de procedură fiscală. Din moment ce acestea sunt singurele acte administrativ-fiscale emise de pârâtă, prin care s-au stabilit impozitul și taxa pe teren, plus accesoriile aferente, Curtea le va analiza din perspectiva elementelor enumerate la lit. a-j ale art. 43 alin. 2.
Potrivit acestui text legal, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Dintre toate aceste elemente, legiuitoriul a prevăzut în mod expres, la art. 46 din Codul de procedură fiscală, că sunt de natură a atrage nulitatea actului administrativ-fiscal doar lipsa numelui, prenumelui și calității persoanei împuternicite a organului fiscal, numelui și prenumelui ori denumirii contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. 3.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea constată că nici informarea de plată din 24.03.2009, nici înștiințarea de plată nr. 85/24.03.2009 nu satisfac exigențele privind obiectul actului administrativ-fiscal, având în vedere următoarele împrejurări: nu se menționează pentru ce categorie și suprafață de teren s-au calculat impozitul și taxa, astfel încât nici reclamanta, nici instanța nu pot ști care este imobilul supus impunerii, nu pot verifica corectitudinea impunerii, inclusiv sub aspectul dacă se datorează impozit sau este incident vreunul dintre cazurile de scutire prevăzute de Codul fiscal; sumele reprezentând impozit și taxă sunt stabilite global, fără a se indica perioada pentru care s-au calculat, astfel încât nici reclamanta, nici instanța nu pot verifica corectitudinea modului de calcul, eventuala intervenție a prescripției extinctive; sumele reprezentând accesoriile sunt calculate, de asemenea, global și fără a se indica perioada avută în vedere, cu referire la termenul scadenței obligației principale de plată, astfel încât nici reclamanta, nici instanța nu pot verifica corectitudinea modului de calcul, eventuala intervenție a prescripției extinctive sau alte incidente legate de executarea obligației respective de plată.
Or, Curtea apreciază că menționarea incompletă sau necorespunzătoare a obiectului echivalează cu lipsa acestuia și este de natură să atragă nulitatea actului administrativ-fiscal, care se poate constata la cerere sau din oficiu, conform art. 46 din Codul de procedură fiscală.
Mențiunile suplimentare din cadrul întâmpinării sau precizările oferite de pârâtă cu ocazia răspunsului la interogatoriu nu sunt de natură a acoperi această sancțiune, întrucât actul administrativ-fiscal, sub aspectul obiectului său, nu poate fi completat cu elemente extrinseci.
În atare condiții, este nelegală soluția pârâtei de respingere a contestației administrative prin dispoziția nr. 4794/07.05.2009 și n u se mai impune analizarea apărărilor formulate de reclamantă cu privire la scutirea de la plata impozitului/taxei pe teren.
Față de aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, Curtea va admite acțiunea, va anula dispoziția nr. 4794/07.05.2009 și, pe cale de consecință, va admite contestația și va anula informarea de plată fără număr din data de 24.03.2009 (înscrisul aflat la fila 12 din dosarul nr._ al Tribunalului G.) și înștiințarea de plată nr. 85 din data de 24.03.2009, acte emise de pârâta Direcția de I. și Taxe Locale din cadrul Consiliului Local al mun. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . SRL, prin lichidator judiciar CERTFIN SPRL, cu sediul în București, .. 20, ., parter, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE I. ȘI TAXE LOCALE DIN C. CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI G., cu sediul în G., ., ..
Anulează dispoziția nr. 4794/07.05.2009 și, pe cale de consecință, admite contestația și anulează informarea de plată fără număr din data de 24.03.2009 (înscrisul aflat la fila 12 din dosarul nr._ al Tribunalului G.) și înștiințarea de plată nr. 85 din data de 24.03.2009, acte emise de Direcția de I. și Taxe Locale din cadrul Consiliului Local al municipiului G..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. M. G.
Red/thred. jud. DDM/ 4 ex/ 28.01.2014.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2877/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1329/2013. Curtea de... → |
|---|
