Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4819/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4819/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 77748/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4819
Ședința publică de la 7.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. C.
JUDECĂTOR - N. M.
JUDECĂTOR - PATRAȘ B. L.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 40/8.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. M. și N. R. și intimații-pârâți COMISIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți B. M. personal și N. R. personal, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Intimatul-reclamant N. R. se legitimează în fața instanței cu actul de identitate CI . nr._ emisă de SPCEP S 4 biroul nr. 3 la data 11.06.2008, iar intimata-reclamantă B. M. se legitimează cu actul de identitate CI . nr._ emisă de SPCLEP Topoloveni la data de 28.02.2008. Aceștia, având cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe cererea de recurs.
Intimații-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Depun la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 40/08.01.2013, Tribunalul București SCAF a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților INSTITUȚIA PREFECTULUI și GUVERNULUI ROMÂNIEI, respingând, în consecință, cererea îndreptată împotriva acestor pârâți, a respins excepția inadmisibilității cererii și a admis în parte cererea reclamanților B. M. și N. R. formulată în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, a obligat pârâta ANRP să emită o decizie de validare/invalidare a hotărârii nr. 4269/16.03.2012 a Comisiei Municipiului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a respins cererea privind plata sumei stabilită prin hotărârea menționată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata la Comisia Municipiului Bucuresti de aplicare a Legii 9/1998 din cadrul Prefecturii Municipiului Bucuresti sub nr. 5842/2008, reclamanta B. M. a solicitat in numele mostenirii, dupa bunicii N. A. si S., acordarea de despagubiri, privind imobilele teren arabil 15.000 mp, teren in suprafata de 42.000 mp si constructie compusa din 5 camere si dependinte, situate in Caliacra, comuna Opancea, .>
Prin hotararea nr. 4269/16.03.2012 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti de aplicare a Legii 9/1998 s-a admis cererea si s-a propus acordarea despagubirilor solicitate in cuantum de 515.486,11 lei, atat pentru reclamantii B. M. si N. R., (cat si pentru ceilalți mostenitori, respectiv R. G., N. V. A., V. Ortansa si Theofandis Antigona) pentru bunurile apartinand defunctului N. A., trecute in proprietatea statului bulgar.
Aceasta hotarare s-a comunicat reclamantilor si a fost inaintata, impreuna cu intreg dosarul administrativ catre parata A.N.R.P., in vederea emiterii unei decizii, in temeiul art. 7 din L. 9/1998.
Raportat la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Instituția Prefectului, a considerat Tribunalul ca acest parat nu are atributii in ceea ce priveste cauzele privind pe cei indreptatiti a obtine despagubiri pe baza L. 9/1998 si L. 290/2003, fata de reglementarile ce îi stabilesc activitatea, respectiv L. 340/2004, drept pentru care a admis exceptia si a respins actiunea formulata fata de acest parat, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
In ce priveste excepția lipsei calității procesual pasive a Guvernului Romaniei, prima instantă a reținut că prevederile L.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei, nu stabilesc competenta acestui parat în solutionarea cerereilor formulate de persoanele indreptatite in temeiul L. 9/1998 la despagubiri, motiv pentru care a admis si aceasta exceptie, cu consecinta respingerii actiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Cât privește exceptia inadmisibilitatii formularii cererii de chemare in judecata, fata de prev. art. 131, art. 16 al. 5 si 7 din Legea nr. 247/2005, pe motiv ca atributul Comisilor de aplicare a L. 9/1998 si L. 290/2003 este de a solutiona cererile de acordare a acestor despagubiri, s-a constatat ca prezenta cerere nu este inadmisibila, întrucât, dupa emiterea hotararii de catre Comisia de Aplicare a L. 9/1998, principala atributie a intitutiei ANRP este de a analiza dosarul si a emite o decizie de validare sau invalidare a acestei hotarari. Asadar, instanta a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
Conform dispoz. art. 7 al. 3 din Legea nr. 9/1998, republicată, pârâta avea obligația ca in termen de 60 zile de la data formularii cerererii sa analizeze contestatiile si sa valideze / invalideze masurile stabilite de comisia locală, obligație pe care pârâta nu a îndeplinit-o, situatie care rezulta atat din intampinare cat si din documentele depuse la dosar., ceea ce prima instanță a apreciat a fi un refuz nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un drept conferit reclamanților de Legea nr. 9/1998, fiind îndeplinite, astfel, condițiile art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și, în consecință, și cerințele art. 1 al. 1 și 8 al. 1 din aceeași lege.
In ceea ce priveste cerera precizatoare, prin care reclamantii solicita expres ca parata ANRP sa emita decizia de validare a acestei hotarari, a retinut prima instantă că, potrivit legii, aceasta parata este tinuta de a analiza legalitatea si considerentele hotararii, urmand ca, pe baza intregului dosar, si tinand seama de elementele de oportunitate, sa emita o astfel de decizie. Instanta nu poate aprecia, peste organul adminsitrativ, in sensul de a dipune emiterea hotararii de validare, atata vreme cat, insasi dispozitia legala citata art. 7 al. 3 din Legea nr. 9/1998, da in sarcina autoritatii adminsitrative- ANRP- obligatia de a analiza anterior legalitatea emiterii hotararii.
Prin refuzul pârâtei a soluționa cererea de acordare a compensațiilor în termenul de 60 de zile, reclamantii au fost vătămati în drepturile lor, conferite de Legea nr. 9/1998, de a li se acorda despăgubirile, astfel că, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a admis în parte cererea completatoare, obligând pârâta ANRP să emită o decizie de validare/invalidare a Hotărârii 4269/16.03.2012 a Comisiei Municipiului București de Aplicare a Legii 9/1998.
A respins, însă, cererea privind plata sumei stabilite prin Hotărârea 4269/16.03.2012 a Comisiei Municipiului București de Aplicare a Legii 9/1998, ca neîntemeiată, intrucat, in lipsa unei decizii prin care sa se dispuna validarea sau invalidarea hotararii Comisiei, nu se poate stabili cu exactitate suma de bani care este acordata reclamantilor cu titlu de despagubire.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ANRP - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, solicitând modificarea ei în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii reclamanților. Recurenta invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CCSD.
În motivarea excepției, arată că CCSD nu are nici o atribuție în ceea ce privește acordarea despăgubirilor conform Legii nr. 9/1998.
Pe fondul cererii principale, arată, raportat la prevederile art. 351 și art. 352 din HG nr. 1277/2007, că analiza fiecărui dosar presupune studiul actelor de proprietate și a celor de stare civilă, precum și a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor, ANRP, prin Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, având atribuții de verificare și control cu privire la hotărârile comisiilor locale.
Termenul rezonabil pentru soluționarea cererii reclamanților nu a fost depășit, dată fiind supraîncărcarea autorității administrative cu multitudinea cererilor de restituire.
În drept, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimații-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
Cât privește invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a CCSD, constată că recurenta urmărește reformarea sentinței, sub aspectul calității procesuale a altui pârât chemat în judecată, fără să justifice un interes. Or, interesul este una dintre condițiile de exercițiu atât a dreptului la acțiune, cât și a dreptului la formularea căii de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.
Mai mult de atât, prin sentința pronunțată la fond, deși cererea a fost admisă și în contradictoriu cu S. R. prin CCSD, obligația impusă prin dispozitiv a fost stabilită exclusiv în sarcina recurentei-pârâte, așa încât, și din acest punct de vedere, cererea de recurs, în măsura în care se invocă lipsa calității procesuale pasive a CCSD, nu justifică un interes practic.
Cât privește soluția de obligare a recurentei-pârâte la emiterea deciziei de validare/invalidare a hotărârii nr. 4269/16.03.2012 a Comisiei Municipiului pentru aplicarea legii nr. 9/1998, Curtea constată că motivele de recurs se restrâng la invocarea nedepășirii termenului rezonabil în privința urmării procedurii administrative în cauză. Or, așa cum a reținut prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998, pârâta avea obligația ca în termen de 60 de zile de la primirea dosarului să analizeze eventualele contestații și să valideze/invalideze măsurile stabilite de Comisia Municipiului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În aceste condiții, în mod legal și temeinic, prima instanță a reținut că neemiterea deciziei de validare/invalidare constituie un refuz nejustificat în soluționarea cererii, în sensul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 40/8.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. M. și N. R. și intimații-pârâți COMISIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 și S. R. prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. E. C. N. M. Patraș B. L.
GREFIER
S. I.
Red.VEC
Jud. fond – G. L.
| ← Cetăţenie. Sentința nr. 3442/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
