Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 409/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 1609/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 409
Ședința publică din 31.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. Ș.
Judecător: I. M.
Judecător: G. D.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN TELEORMAN-L. D. și C. JUDEȚEAN TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 454/18.05.2012 pronunțate de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatul-pârât BĂȚĂUȘ D. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, chiar dacă pe dovada îndeplinirii procedurii de citare cu intimatul-pârât s-a menționat că „persoana citată schimbându-și adresa nu s-a putut afla noua adresă”, acesta fiind citat la domiciliul indicat în acțiune.
Curtea, apreciază procedura legală, față de dispozițiile art. 98 C.p.civ., apoi, văzând că recurenții-reclamanți au solicitat și judecarea în lipsă, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1609 din 19.04.2012, reclamanții Președintele Consiliului Județean Teleorman, C. Județean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Bățăuș D. C., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 12.344 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada iunie 2008-iunie 2011.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, în esență că în perioada 02.06. - 15.07.2011, o echipă de auditori publici externi, din cadrul Camerei de Conturi Teleorman, în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare și a Regulamentului dat în aplicare a acestei legi, au efectuat o misiune de audit financiar la C. Județean Teleorman, cu tema „audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010", întocmind Proces - verbal de constatare și Raportul de audit financiar, înregistrat la Camera de Conturi sub nr. 47/868/18.07.201 1, prin care s-a consemnat ca fiind nelegală plata unor drepturi de natură salarială constând în ținută, hrană și ajutor de pensionare acordate salariaților autorității publice județene.
Acest Raport a stat la baza emiterii Deciziei nr. 39 din 9 august 2011 a Camerei de Conturi, iar la punctul II, art. 3 lit. c) din decizie se stabilesc măsuri pentru recuperarea sumelor încasate ilegal.
Reclamanții au menționat că, pârâtul a fost angajat în cadrul Consiliului Județean Teleorman, în funcția de referent, clasa III, grad profesional asistent, beneficiind, pe lângă salariu, de o sumă fixă de 400 lei/lună, reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și asigurarea securității muncii, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă. Aceste drepturi au fost stabilite și prevăzute în Acordul colectiv de muncă încheiat între C. Județean Teleorman, în calitate de angajator și salariații funcționari publici din aparatul de specialitate, în calitate de angajați, acord înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Teleorman sub nr. 3930 din 06.04.2009.
Au precizat că, urmare a misiunii de audit a Curții de Conturi - Camera de Conturi Teleorman, aceste drepturi speciale au fost considerate ca fiind încasate necuvenit în perioada iunie 2008 - iunie 2011.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 39/2011 auditorii publici au estimat că s-au efectuat plăți nelegale, potrivit art. 23 din Acordul colectiv de muncă menționat mai sus, ) apreciind că acest acord a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu modificările și completările ulterioare, „Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare Ia drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
De asemenea au arătat că, la pct. 3 lit. c) din Decizia nr. 39 din 9 august 2011 a Camerei de Conturi, se prevăd următoarele obligații pentru autoritatea publică județeană: „se vor introduce acțiuni judecătorești ia instanțele competente prin care se va solicita obligarea personalului contractual, care refuză să-și ia angajament de plată pentru restituirea sumelor nete încasate nelegal, potrivit dispozițiilor titlului XII din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată) și a persoanelor care îndeplinesc funcții de demnitate publică sau care nu mai suntangajații consiliului județean, care refuză să-și ia angajament de plată, potrivit art. 992 și art. 1092 Cod civil".
Totodată, au precizat că, potrivit art. 169 alin. (2) din Codul muncii: „Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă. "
Astfel suma de 12.344 lei încasată necuvenit de către numitul B. D. C. trebuie restituită angajatorului, în temeiul art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare: „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie", coroborat cu art. 85, alin. (1) și art. 117 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La termenul de judecată din 18 mai 2012 instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe care o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente.
Legea nr. 188 republicată, din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede la art. 84 că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
La art. 85 se prevede că - (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Astfel, în situația în care autoritatea sau instituția publică apreciază că au fost produse pagube patrimoniului instituției, se impune emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în persoana funcționarilor publici considerați vinovați de producerea respectivelor pagube, act administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, potrivit art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
În cauza dedusă judecății, având ca obiect pretenții decurgând din raporturile de serviciu ale pârâtului, în calitate de funcționar public în cadrul instituției publice reclamante, nu s-a emis un Ordin sau o Dispoziție de imputare în sarcina părătului, de către conducătorul reclamantei, în baza Deciziei nr. 39/2011 a Curții de Conturi, conform art. 85(1) din Legea nr. 188/1999.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ numai în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin emiterea unor acte administrative nelegale, situație care nu se regăsește în speță, instanța apreciază că prezenta acțiune în pretenții formulată de reclamantă pentru obligarea pârâtului la plata unei sume reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a acestuia, este inadmisibilă.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de instanță.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul L. D. Președintele Consiliului Județean Teleorman în contradictoriu cu pârâtul Bățăuș D. C..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Împotriva sentinței civile nr. 454/18.05.2012 a Tribunalului Teleorman-Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. Administrativ și Fiscal reclamanții Președintele Consiliului Județean Teleorman-L. D. și C. Județean Teleorman, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 25.07.2012, solicitând modificarea sentinței atacate, respingerea excepției inadmisibilități acțiunii și, pe fond, admitere acțiunii cu obligarea pârâtului Bățăuș D. C. la plata sumei de 12.344 lei, încasată necuvenit în perioada iunie 2008-iunie 2011.
Apreciază recurenții că sentința se impune a fi modificată pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C.p.civ., fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Solicită a se avea în vedere și prevederile art. 3041 C.p.civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Pentru motivarea sentinței pe excepția invocată, instanța de fond a reiterat in integralitate conținutul prevederilor art. 84 lit. a), b), c), art. 85 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, însă aceste considerente nu pot constitui temei legal în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care judecătorul pricinii nu arată în mod concret prin argumente logico-juridice care să-și aibă fundamentul în așa zise norme de drept încălcate, cum a ajuns la concluzia că acțiunea, prin care au solicitat recuperarea prejudiciului cauzat bugetului C. Județean Teleorman de către pârâtul B. D. C. în perioada iunie 2008-iunie 2011, prin încasarea unor sume de bani, este inadmisibilă.
Astfel, simpla trimitere la prevederile unor articole dintr-un anumit act normativ nu pot constitui temei legal în dovedirea excepției inadmisibilității acțiunii.
Instanța de fond a mai reținut, ca argumente în susținerea excepției inadmisibilității, că în cauza dedusă judecății nu s-a emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina pârâtului de către conducătorul reclamantei în baza Deciziei nr. 39/2011 a Curții de Conturi, însă aceste considerente nu pot constitui temei legal în susținerea excepției, în condițiile în care pârâtul, la data introducerii acțiunii, nu mai era salariatul instituției, așa cum rezultă din Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Teleorman nr. 120 din 28 martie 2012.
Pe de altă parte din conținutul prevederilor Cap II, pct. 3 lit. c) din Decizia nr. 39/9.08.2011 a Camerei Curții de Conturi Teleorman, rezultă printre obligațiile care incumbă autorității publice județene că „se vor introduce acțiuni judecătorești la instanțele competente prin care se va solicita obligarea personalului contractual care refuză să-și ia angajament de plată pentru restituirea sumelor nete încasate nelegal potrivit art. XII din Codul Muncii și a persoanelor care îndeplinesc funcții de demnitate publică sau care nu mai sunt angajații consiliului județean”.
Astfel, rezultă fără putință de tăgadă că Președintele Consiliului Județean nu putea emite dispoziție de imputare pârâtului B. D. C., având în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare, deoarece la data introducerii acțiunii (19.04.2012) raportul de serviciu al acestuia era încetat la data 28 martie 2012 așa cum rezultă din conținutul Dispoziției Președintelui Consiliului Județean Teleorman nr. 120. In consecință singura modalitate de recuperare a prejudiciului produs instituției de către pârât în perioada iunie 2008-iunie 2011 în valoare de 12.344 lei a fost introducerea acțiunii la instanța competentă împotriva fostului salariat al Consiliului Județean Teleorman, autoritatea publică județeană nefăcând altceva decât să ducă la îndeplinire obligațiile statuate de către Camera de Conturi Teleorman în conținutul dispozițiilor Cap. II, pct. 3 lit. c) al Deciziei nr. 39 din 9.08.2011.
Art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată cu modificările și completările ulterioare, stabilește în mod expres că „nerecuperarea prejudiciilor ca urmare a nedispunerii și neurmăririi de către conducerea entității verificate a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare”.
Având în vedere că instanța de judecată este învestită, potrivit art. 3041 din codul de procedură civilă cu modificările și completările ulterioare, să examineze speța dedusă judecății sub toate aspectele, precizează recurenții-reclamantă că, în perioada 02.06.- 15.07.2011, o echipă de auditori publici externi, din cadrul Camerei de Conturi Teleorman, în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare și a Regulamentului dat în aplicare a acestei legi, au efectuat o misiune de audit financiar la C. Județean Teleorman, cu tema „audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010”, întocmind Proces-verbal de constatare și Raportul de audit financiar, înregistrat la Camera de Conturi sub nr. 47/868/18.07.2011, prin care s-a consemnat ca fiind nelegală plata unor drepturi de natură salarială constând în ținută, hrană și ajutor de pensionare acordate salariaților autorității publice județene.
Acest Raport a stat la baza emiterii Deciziei nr. 39 din 9 august 2011 a Camerei de Conturi, iar la punctul II, art. 3 lit. c) din decizie se stabilesc măsuri pentru recuperarea sumelor încasate ilegal.
Pârâtul a fost angajat în cadrul Consiliului Județean Teleorman, în funcția de referent, clasa III, grad profesional asistent, beneficiind, pe lângă salariu, de o sumă fixă de 400 lei/lună reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și asigurarea securității muncii, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă. Aceste drepturi au fost stabilite și prevăzute în Acordul colectiv de muncă încheiat între C. Județean Teleorman, în calitate de angajator și salariații funcționari publici din aparatul de specialitate, în calitate de angajați, acord înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Teleorman sub nr. 3930 din 06.04.2009.
Urmare a misiunii de audit a Curții de Conturi - Camera de Conturi Teleorman, aceste drepturi speciale au fost considerate ca fiind încasate necuvenit în perioada iunie 2008 - iunie 2011.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 39/2011, auditorii publici au estimat că s-au efectuat plăți nelegale, potrivit art. 23 din Acordul colectiv de muncă menționat, apreciind că acest acord a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu modificările și completările ulterioare, „Contracte colective de muncă se pot încheia șl pentru salariații Instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare șl cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.”
La pct.3 lit. c) din Decizia nr. 39 din 9 august 2011 a Camerei de Conturi, se prevăd următoarele obligații pentru autoritatea publică județeană: „se vor introduce acțiuni judecătorești la instanțele competente prin care se va solicita obligarea personalului contractual, care refuză să-și ia angajament de plată pentru restituirea sumelor nete încasate nelegal, potrivit dispozițiilor titlului XII din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată) și a persoanelor care îndeplinesc funcții de demnitate publică sau care nu mai sunt angajații consiliului județean, care refuză să-și ia angajament de plată, potrivit art. 992 și art. 1092 Cod civil.”
Potrivit art. 169 alin. (2) din Codul muncii: „Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.”
Suma de 12.344 lei încasată necuvenit de către numitul B. D. C. trebuie restituită angajatorului, în temeiul art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/_ - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare: „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie” coroborat cu art. 85. alin.(1) și art.117 din legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, impunându-se admiterea recursului.
În drept, recurenții-reclamanți au invocat prevederile Codului de procedură civilă, prevederile Legii nr. 53/2003, privind Codul Muncii, prevederile Codului civil și prevederile Legii nr. 188/1999 republicată, modificată și completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN TELEORMAN-L. D. și C. JUDEȚEAN TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 454/18.05.2012 pronunțate de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatul-pârât BĂȚĂUȘ D. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. Ș. I. M. G. D.
Grefier,
M.-C. O.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4819/2013.... | Despăgubire. Decizia nr. 411/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
