Anulare act administrativ. Decizia nr. 3791/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3791/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 2426/116/2012
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 3791
Ședința publică din data de 30.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. C. M.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. I. C.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva Sentinței civile nr. 2109 din data de 29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. T. G. și intimata – pârâtă C. CENTRALĂ P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR , având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 10.09.2013, recurenta – pârâtă depune la dosar, prin Serviciul Registratură, încă un exemplar de pe cererea de recurs, iar, la data de 30.09.2013, intimatul – reclamant depune întâmpinare și chitanța nr. 118/27.09.2013 care atestă plata onorariului de avocat.
Curtea dispune rectificarea citativului de la fila 9 din dosar în sensul că nu se va indica ca intimată – pârâtă C. CENTRALĂ P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR deoarece la fondul cauzei a fost admisa excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, față de lipsa părților la acest termen de judecată dar în considerarea faptului că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constata:
Prin sentința civilă nr. 2109/29.11.2012 pronunțata de Tribunalul Călărași Secția Civilă, s-au reținut și dispus următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 1.10.2012 și înregistrată sub nr._ și înregistrată sub nr._, așa cum a fost precizată, contestatorul C. T. G., domiciliat în Călărași, ., jud. Călărași prin împuternicit convențional Coderie T. G., domiciliat în Călărași, .. 9, ., ., jud. Călărași în contradictoriu cu intimatele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 și C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, cu sediul în București, .. 47, sector 5 a formulat contestație împotriva deciziei nr. 349/20.08.2012 emisă de intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care a solicitat anularea deciziei sus menționată și pe cale de consecință admiterea contestației nr. 6961/L9/25.06.2012 formulată împotriva hotărârii nr. 4031/14.05.2010 emisă de intimata C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, precum și obligarea intimatei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească despăgubiri pentru toate bunurile abandonate de autor pe teritoriul statului bulgar, respectiv: 10 ha teren arabil, casa și construcțiile aferente și 2100 mp teren intravilan, 60 de pomi fructiferi, recoltele neculese de porumb, floarea-soarelui și bumbac,_ butuci viță-de-vie, 7 ha pășune, fântână și unelte agricole.
În motivarea în fapt a contestației se arată de contestator că prin hotărârea nr. 4031/14.05.2010 emisă de intimata C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-au acordat contestatorului alături de ceilalți moștenitori compensații bănești în sumă de 30.539,64 lei pentru o parte din bunurile abandonate silit de autorii defuncți C. A. și F. pe teritoriul statului bulgar, respectiv pentru recoltele neculese de porumb, floarea-soarelui, bumbac și 60 de pomi fructiferi.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a formulat în termen legal, contestație, respinsă de intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin decizia nr. 349/20.08.2012, cu motivația că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 9/1998 potrivit cărora contestatorul este îndreptățit la compensații bănești doar pentru diferența de valoare dintre bunurile abandonate silit pe teritoriul statului bulgar de autorul defunct C. A. și F. și bunurile primite la recolonizare.
Întrucât autorii au beneficiat de compensații în natură la stabilirea lor în România, comisia municipală nu a acordat despăgubiri pentru terenul arabil, casă și terenul intravilan.
De asemenea, comisia municipală nu a acordat compensații pentru vița-de-vie, întrucât nu se acordă despăgubiri pentru butucii de viță-de-vie, ci numai pentru suprafața cultivată cu viță-de-vie, și nici pentru animalele și utilajele agricole abandonate pe teritoriul statului bulgar, deoarece conform prevederilor Legii nr. 9/1998 nu se acordă despăgubiri pentru aceste bunuri.
Se arată de contestator că decizia emisă de intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este nelegală, deoarece nu au fost calculate și acordate compensații pentru toate bunurile abandonate silit de autorii defuncți A. și F. pe teritoriul statului bulgar, în conformitate cu actele doveditoare aflate la dosarul cauzei, respectiv Declarațiunea și Situația de avere imobiliară rurală.
Se mai arată de contestator că nu se poate reține natura compensatorie a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autor cu Statul Român pentru următoarele bunuri: 9,5 ha teren arabil, o casă cu 3 camere și dependințe și 7500 mp teren intravilan, întrucât acest acte este unul cu titlu oneros, autorul plătind suma trecută în contract.
În considerarea celor expuse, contestatorul a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 9/1998.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației a depus înscrisuri în copie.
În termen legal intimata C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de obiectul acțiunii, respectiv anularea deciziei nr. 349/2012 emisă de intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și a atribuțiilor date în sarcina comisiei municipale de Legea nr. 9/1998.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, având în vedere că hotărârea nr. 4031/2012 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, aspect confirmat și prin decizia nr. 349/2012 emisă de intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă și Legea nr. 9/1998.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
A formulat întâmpinare și intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora contestatorul este îndreptățit la compensații dosar pentru diferența de valoare dintre bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar de autorul defunct C. A. și F. și bunurile primite la recolonizare.
Cum autorii au beneficiat de compensații în natură la stabilirea lor în România, nu se pot acorda despăgubiri pentru terenul arabil, casă și teren intravilan.
De asemenea, nu se pot acorda despăgubiri pentru animalele, utilajele agricole și vița-de-vie abandonate silit pe teritoriul statului bulgar, întrucât Legea nr. 9/1998 nu acordă despăgubiri pentru aceste bunuri.
Pe de altă parte, Decretul nr. 553/1953 prevedea anularea pentru terenul și construcțiile primite de coloniști potrivit contractului încheiat pe baza Legii nr. 766/1941, în situația în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț.
Față de cele susținute, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 24, 25 din Legea nr. 554/2004, Legii nr. 9/1998, H.G nr. 753/1998, H.G nr. 1277/2007.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În susținerea întâmpinării a depus înscrisuri în copie, respectiv documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Contestatorul C. Ghorghe a formulat răspuns la întâmpinările depuse de intimatele C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a arătat că apărările formulate de cele două intimate sunt neîntemeiate, reiterând considerațiile expuse în contestația formulată.
Tribunalul analizat cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de intimata C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, excepție pe care, analizând obiectul contestației formulate și dispozițiile legale aplicabile a admis-o cu argumentația expusă în practicaua prezentei hotărâri.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 4031/14.05.2010 emisă de C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-au acordat compensații contestatorului alături de ceilalți moștenitori compensații bănești în sumă de 30.539,64 lei pentru o parte din bunurile abandonate silit de autorii defuncți C. A. și F. pe teritoriul statului bulgar, respectiv pentru recoltele neculese de porumb, floarea-soarelui, bumbac și 60 de pomi fructiferi.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a formulat în termen legal, contestație, respinsă de intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin decizia nr. 349/20.08.2012, cu motivația că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 9/1998 potrivit cărora contestatorul este îndreptățit la compensații bănești doar pentru diferența de valoare dintre bunurile abandonate silit pe teritoriul statului bulgar de autorul defunct C. A. și F. și bunurile primite la recolonizare.
Întrucât autorii au beneficiat de compensații în natură la stabilirea lor în România, comisia municipală nu a acordat despăgubiri pentru terenul arabil, casă și terenul intravilan.
De asemenea, comisia municipală nu a acordat compensații pentru vița-de-vie, întrucât nu se acordă despăgubiri pentru butucii de viță-de-vie, ci numai pentru suprafața cultivată cu viță-de-vie, și nici pentru animalele și utilajele agricole abandonate pe teritoriul statului bulgar, deoarece conform prevederilor Legii nr. 9/1998 nu se acordă despăgubiri pentru aceste bunuri.
Sub acest aspect decizia emisă de intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este nelegală, deoarece nu se poate reține natura compensatorie a actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1948 între autorul defunct C. A. și Statul Român, atât timp cât din conținutul actului de vânzare-cumpărare menționat mai sus rezultă că autorul defunct a cumpărat terenul și imobilul specificate pentru prețul de vânzare de 246.000 lei.
Astfel, în conformitate cu „Situația de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-bulgare” și Declarațiunii, autorul C. A. a abandonat în Cadrilater 10 ha teren arabil, o casă cu 3 camere și dependințe, 2100 mp teren intravilan, 60 de pomi fructiferi și 10 dec viță-de-vie, iar potrivit Tabloului cu recoltele abandonate, autorul a abandonat 0,10 ha floarea-soarelui, 4 ha porumb și 0,5 ha bumbac.
Cu ocazia recolonizării autorul defunct C. A. a primit în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948 încheiat cu Statul Român și în conformitate cu Extrasul din „Tabloul de evacuați din Cadrilater definitivați în Centrul Cuiugiuc jud. C., anul 1947” 9,5 ha teren agricol, 1 casă cu 3 camere și hambar și 7500 mp teren intravilan în satul Cuiugiuc, . pentru prețul de vânzare de 246.000 lei.
Atât timp cât defunctul C. A. a dobândit imobilele specificate mai sus pentru prețul de vânzare de 246.000 lei, tribunalul nu poate reține natura compensatorie a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1948, astfel încât, dispozițiile art. 3 din Legea nr. 9/1998 avute în vedere de C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 la emiterea hotărârii nr. 4031/14.05.2010 nu sunt aplicabile în cauză.
Nefiind incidente în speță dispozițiile art. 3 din Legea nr. 9/1998, măsura Autorității Naționale pentru restituirea Proprietății de respingere a contestației formulată împotriva hotărârii nr. 4031/14.05.2010 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este nelegală, decizia urmând a fi anulată.
Astfel, tribunalul a obligat intimata A. Națională pentru restituirea Proprietății să emită o nouă decizie prin care să invalideze hotărârea nr. 4031/14.05.2010 emisă de C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și să trimită întreaga documentație la această instituție pentru stabilirea compensațiilor ce se cuvin contestatorului alături de ceilalți moștenitori pentru întreaga avere abandonată statului bulgar de autorii C. A. și F., avere compusă din: 10 ha teren arabil, 1 casă cu 3 camere, dependințe și 2100 mp teren intravilan, 60 pomi fructiferi, 10 dec viță-de-vie și recolte neculese de pe 4 ha porumb, 0,10 ha floarea-soarelui și 0,5 ha bumbac.
Pe de altă parte, intimata nu a invocat și nici nu a dovedit existența vreunei decizii de stabilire a despăgubirilor emisă în baza Legii nr. 715/1946, a eventualelor datorii ale colonistului C. A. sau a sumei rezultate în urma compensării acestora, rezultând astfel că statul român nu a stabilit și, cu atât mai puțin, plătit autorului vreo despăgubire.
Nici Decretul nr. 553/1953 emis de Prezidiul M.A.N. a R.P.R. nu poate fi avut în vedere în prezenta cauză.
Potrivit art. 1 al acestui Decret, sumele datorate de coloniști cu titlu de preț al bunurilor primite la recolonizare în România și neachitate până la data aprobării decretului, urmau a fi anulate, iar potrivit art. 2 erau exceptate de la anulare, dar beneficiau de o amânare a plății de un an, chiaburii înregistrați.
Actul normativ mai sus menționat nu a fost public niciodată în B.O, neexistând certitudinea că acesta a fost vreodată aplicat de către statul român.
În cauză intimata nu a produs nicio dovadă că autorul defunct a beneficiat de prevederile Decretului nr. 553/1953.
Cu privire la solicitarea acordării de compensații pentru animale, fântână și pentru unelte agricole abandonate pe teritoriul statului bulgar, tribunalul a respins solicitarea ca nefondată, întrucât conform prevederilor Legii nr. 9/1998 nu se acordă despăgubiri pentru aceste bunuri.
Nu poate fi primită nici solicitarea contestatorului în sensul că este îndreptățit alături de ceilalți moștenitori și la compensații pentru 7 ha pășune, având în vedere că Situația de avere imobilă rurală a locuitorului C. A. este actul final întocmit de C. mixtă româno-bulgară, conform atribuțiilor prevăzute de art. X Anexa C din Tratatul Româno-B..
Este adevărat că a fost depusă la dosar fișa agricolă pentru cele 7 ha pășune, însă acest teren nu mai apare evidențiat în actul întocmit de C. mixtă româno-bulgară, astfel că este îndreptățit contestatorul alături de ceilalți moștenitori numai la despăgubiri pentru bunurile sus menționate.
P. considerentele arătate și dispozițiile legale mai sus analizate, tribunalul urmează a admis contestația formulată de contestatorul C. G. împotriva deciziei nr. 349/20.08.2012 emisă de intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în parte. A obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să invalideze hotărârea nr. 4031/14.05.2010 emisă de C. Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și să trimită întreaga documentație la această instituție pentru stabilirea compensațiilor ce se cuvin contestatorului alături de ceilalți moștenitori pentru întreaga avere abandonată statului bulgar de autorii C. A. și F., avere compusă din: 10 ha teren arabil, 1 casă cu 3 camere, dependințe și 2100 mp teren intravilan, 60 pomi fructiferi, 10 dec viță-de-vie și recolte neculese de pe 4 ha porumb, 0,10 ha floarea-soarelui și 0,5 ha bumbac.
Impotriva sentinței mai sus indicate a formulat recurs parata ANRP, cu motivarea in esență, că autorul reclamantului a primit în urma recolonizării, in baza contractului de vanzare-cumpărare din anul 1948 bunuri in compensarea celor abandonate, iar la art. 14 din contract a renunțat la orice pretentie in viitor față de statul român. Apoi, in art. 1 din Decretul nr. 553/1953 se prevede anularea in măsura in care nu au fost achitate, sumele datorate drept preț.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041 C.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și a apărărilor formulate de intimatul-reclamant, Curtea reține următoarele:
1. Problema în jurul căreia se poartă fondul prezentei cauze este aceea a incidenței sau nu a art. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, text potrivit căruia „În cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2”.
Textul mai sus invocat vizează doar ipoteza despăgubirii anterioare parțiale, însă regula, principiul general de acordare a compensațiilor în temeiul acestei legi, se regăsește în chiar art. 1 alin. 1 al legii, care circumscrie sfera de aplicare a acesteia la „Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți”.
Prin urmare, persoanele care au fost despăgubite anterior pentru bunurile abandonate în Cadrilater nu intră sub incidența legii reparatorii, iar persoanele despăgubite parțial beneficiază de compensațiile bănești oferite de această lege în măsura rămasă neacoperită de despăgubirea anterioară.
2. În cazul reclamantului, autorul acestuia, numitul A. C. a încheiat în 1948 cu Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Oficiul Național al Colonizărilor, contractul de vânzare cumpărare, în baza Legii asupra colonizării (f. 110-111 dosar fond).
Statul Român, în calitate de vânzător, a vândut autorului reclamantului, următoarele bunuri imobile din Fondul imobiliar al recolonizării:
9,5 ha teren agricol, 1 casă cu 3 camere și hambar și 7500 mp teren intravilan în satul Cuiugiuc, . pentru prețul de vânzare de 246.000 lei, stabilit conform Legii nr. 715/1946, plătibil în 10 rate anuale egale, fără dobândă.
3. Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare susmenționat, a fost adoptat Decretul nr. 553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniștii evacuați din Dobrogea de Sud și reașezați în alte părți, reprezentând prețul terenurilor și construcțiilor ce li s-au atribuit pe bază de contracte, decret al cărui art. 1 statua „Se anulează în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din Dobrogea de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941”.
Or, reclamantul nu a făcut nici un moment dovada plății prețului imobilelor cumpărate sau cel puțin a ratelor scadente anterior adoptării acestui act normativ. Or, cât timp dovada faptelor negative determinate (nu a plătit) se face prin dovedirea de către partea adversă a faptelor pozitive contrare, incumba reclamantului sarcina probei plății ratelor.
Nu există absolut nici un temei legal pentru a reține o prezumție de plată a acestor rate, după cum sugerează instanța de fond.
Relevantă este, prin urmare, nu atât natura oneroasă inițială a contractului, Legea nr. 9/1998 neoperând cu acest termen, ci dacă autorul reclamantului a fost despăgubit pentru bunurile abandonate în Bulgaria, folosul final obținut de acesta; or și cumpărarea (inițial) de la stat, la un preț favorabil, cu plata în rate pe 10 ani, fără dobândă, preț la care ulterior Statul Român a renunțat, constituie o compensare pentru bunurile abandonate.
4. Împrejurarea că Decretul nr. 553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniștii evacuați din Dobrogea de Sud și reașezați în alte părți, reprezentând prețul terenurilor și construcțiilor ce li s-au atribuit pe bază de contracte nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României nu prezintă absolut nici un fel de importanță în raționamentul juridic al cauzei; aceasta întrucât Statul Român era tocmai vânzătorul - creditor al prețului, astfel încât manifestarea de voință a acestuia, în calitate de parte într-un contract civil, în sensul renunțării sale la un drept contractual nu trebuie să fie publicată pentru a produce efecte juridice.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea reține că reclamantul nu este îndreptățit la beneficiul Legii nr. 9/1998, autorul său fiind despăgubit anterior, de maniera arătată, pentru bunurile abandonate în Bulgaria, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., va admite recursul pârâtei ANRP și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, Sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 2109 din data de 29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. T. G., cu domiciliul în Călărași, Cartier M. V., ., jud. Călărași.
Modifică sentința recurată în sensul că:
"Respinge acțiunea ca neîntemeiată"
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
F. C. M. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
.
Red./tehnored. FCM
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1877/2013.... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 3419/2013. Curtea... → |
|---|
