Despăgubire. Decizia nr. 2010/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2010/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 1756/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2010
Ședința publică de la 13 mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 împotriva sentinței civile nr. 1524/02.10.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimații reclamanți V. C., S. D., A. S., C. S., B. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La a doua strigare au lipsit părțile.
Curtea reține că s-a solicitat, conform art. 242 alin 2 Cod de procedură civilă, judecarea în lipsă și, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. 1756 / 116 / 2012, reclamanții V. C. domiciliata in mun. Oltenita, ., ., ., S. D. domiciliat în ., jud. Timis, A. S. domiciliata in ., C. S., domiciliata in mun. Oltenita, ., ., . si Burla I. domiciliat in mun. A., .- 210, ., ., ( in calitate de mostenitor al autoarei G. E., decedata la data de 1.01.2005, conform certificatului de mostenitor nr. 391/29.07.2011), cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la sediul secundar al Cabinetului de Avocat ,,B. Sasa" situat in mun. Oltenita, ., ., ., jud. Calarasi, a chemat în judecată pe pârâta A. N. pentru Restituirea Proprietatilor- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, cu sediul in mun. Bucuresti, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea pârâtei la efectuarea platii compensatiilor banesti care le-au fost acordate prin Decizia 741/12.05.2011 emisa de Vicepresedintele Autoritatii Ntionale pentru Restituirea Proprietatilor, in speta a sumei de 244.645,65 lei plata care urmeaza a fi efectuata pentru ambele transe - obligatie prevazuta de dispoz art. 6, alin.7, OUG nr. 25.18.04.2007, art.5, HG nr. 286/2004 si art. 8, alin.2, teza ultima din Legea nr. 9/1998.
Prin sentința civilă nr. 1524/12.10.2012 tribunalul a admis cererea, a obligat parata A. N. pentru Restituirea Proprietatilor – Comisia pentru aplicarea legii nr. 9 / 1998 sa plateasca reclamantilor compensatiile banesti in cuantum de_,65 lei acordate prin Decizia 741 / 2011 emisa ANRP ( ambele transe ).
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 741/12.05.2011 emisa de Vicepresedintele Autoritatii Ntionale pentru Restituirea Proprietatilor a fost validata Hotararea nr. 2280 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituiei Prefectului mun. Bucuresti, conform sentintei civile nr. 144/17.02.2009 pronuntata de Tribunalul Calarasi si s-a dispus plata de compensatii actualizate in cunatum de 244.645,65 lei.
Prin cererea comunicata recomandat paratei la data de 18.05.2012, au solicitat efectuarea platii ambelor transe privind compensatilor banesti care le-au fost acordate prin Decizia 41/12.05.2011, emisa de Vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.
Conform dispoz art.6, alin.7, OUG 25/18.04.2007 (teza ultima) ,,in baza Deciziei de plata sau a hotararii judecatoresti definitive, Directia economica din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor efectueaza plata compensatiilor banesti".
Potrivit dispotzițiilor art. 2, alin.l, lit. ,,i", Legea 554/2004 ( ,,semnificatia unor termeni") - ,,refuz nejustificat de a solutiona o cerere „ reprezinta exprimarea explicita cu exces de putere a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane, este asimilat refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau dupa caz a plangerii prealabile.
Ori, prin sentinta civila nr. 144/17.02.2009 pronuntata de Tribunalul Calarasi in cauza ce constiuit obiectul dosarului_ ( ramasa defmitiva si irevocabila ) s-a dispus obligarea paratei ANRP sa emita o noua decizie prin care sa valideze Hotararea nr. 2280/16.06.2003 a Comisiei mun. Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 si sa actulizeze compensatiile stabile prin aceasta hotarare in raport cu indicele de inflatie de la data emiterii hotararii la zi, in considerarea careia parata a emis decizia nr. 744/12.05.2011 prijn care a validat Hotararea nr. 2280 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii 9/1998 din carul Instituiei Prefectului mun. Bucuresti la data de 12.06.2003 si a dispus plata de compensatii actualizate in cunatum de 244.645,65 lei catre ei .
Decizia emisa de Vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor prin care s-au acordat compensatii banesti in conditiile art. 5, din HG 286/2004 are configuratia juridica certa a unui act administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii de chemare in judecata de catre instanta de contencios administrativ - Tribunalul Calarasi, sentinta civila 144/17.02.2009, dosar nr._ ) si implica la modul imperativ (prin neefectuarea pana in prezent a platii compensatiilor — plata care trebuia efectuata in anul in care a fost emisa decizia, condform dispoz art. 5, HG 286/2004 ) obligatia punerii in executare a actului administrativ emis, in caz contrar fiind incidente dispoz art.2, alin.l, lit ,,i", Legea 554/2004 care confera dreptul promovarii actiunii in contencios administrativ, in situatia refuzului nejustificat de a solutiona o cerere avand ca obiect punerea in executare a propriului act administrativ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8, alin.l din Legea 554/2004 coroborat cu art. 6, alin.7, OUG nr. 25/18.04.2007, art.5, HG 286/2004, raportat la art.8, alin.2, teza ultima, Legea 9/1998.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată .
În motivarea solicitării s-a arătat în esență că potrivit disp. art. 5 din Hotararea Guvernului nr.286/2004 "compensatiile se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat"(...), ceea ce înseamnă că plata despagubirilor este conditionată de existenta în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie.
In consecinta, dreptul reclamantilor la plata despagubirilor este afectat de o conditie. Nerealizarea acesteia, în speta nealocarea unor sume pentru plata despagubirilor, conduce la prelungirea perioadei de plata peste termenul prevazut de art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 286/2004
In al doilea rand, din ratiuni financiare creantele asupra statului pot fi limitate sau esalonate la plata si nu pot fi platite decat în conditiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlaturate de jurisprudent CEDO.
Sumele alocate ca despagubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele platite de ANRP ca despagubiri în temeiul Legii nr.9/1998 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.qov.ro.
P. la sfarsitul anului 2009, Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor i-a fost alocata, pentru plata despagubirilor, de catre Ministerul Finantelor Publice ordonatorul principal de credite, o suma totala de_ lei, astfel:_ lei în anul 2007;_ lei în anul 2008;_ lei în anul 2009.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 i-au fost alocate: 43.550.169,17 lei în anul 2007; 77.419.297,58 lei în anul 2008; 31.666.756,37 lei în anul 2009.
Fondurile, reprezentand despagubiri civile, alocate din bugetui de stat Autoritatii Nationale pentru Restituirea proprietatilor, sunt acordate în baza:
Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940;
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente;
Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de P. între Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Totodată parâta a pus în discuție prevederile art. 41 din Charta Europeana a Drepturilor Fundamentale si interpretarea recomandarii/R./C.M./2007/7, unde se stabileste ca, ,,avand in vedere imprejurarile cauzei si volumul de activitate al autoritatii administrative competente în materia soiutionarii cererilor de acordare a cetateniei romane", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat în circumstantele date.
În interpretarea data, se consideră ca nu poate fi vorba de încalcarea dispozitiilor art. 10 din Conventia Europeana asupra cetateniei, atunci cand exista foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanta europeana a admis ca supraîncarcarea temporara a rolului unui tribunal (aceasta ipoteza, se aplica, prin analogie, situatiei în care se regaseste subscrisa) nu angajeaza responsabilitatea intemationala a statelor contractante daca acestea adopta cu promptitudine masurile de natura sa remedieze asemenea situatie.
Este cunoscut faptul ca aspectele problematice care au fost revelate de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotararea Pilot în cauza M. A. si altii Tmpotriva Romaniei, se regasesc si se explica prin numeroasele solicitari, adresate A.N.R.P., care au condus la un numar mare de litigii în care aceasta este în momentul de fata parte.
Sunt de amintit aspectele retinute de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotararea Pilot A. si altii Tmpotriva Romaniei:
"222. Curtea noteaza ca în fata multitudinii procedurilor de restituire, autoritatile interne au reactionat adoptand Legea 247/2005, care a stabilit o procedure administrativa de despagubire . revendicate.
Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficienta, daca autoritatile competente, si mai exact Comisia Centrala, ar fi prevazut, cu resurse umane si materiale la înaltimea misiunii sale de îndeplinit.
Din acest punct de vedere Curtea ia act de urmatoarele: confruntata înca de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrala a tratat dosarele aleatoriu. Desi criteriul de examinare a fost modificat,
in mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare inregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despagubire, fiind platite despagubiri in numerar . mai putin de 4.000 de dosare."
Aceasta situatie, observata în mod obiectiv de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, priveste întreg procesul de restituire si de acordare a despagubirilor, problemele subliniate de catre aceasta fiind întalnite tot mai des în practica institutionala a lor .
De asemenea, pârâta a mai arătat că in absenta disponibilitatilor banesti ale statului, raportat la dificultatile prin care trece economia tarii, s-ar stabili, în momentul de fata, în sarcina ANRP o obligatie imposibil de realizat si care este de natura sa afecteze principiul egalitatii de tratament, recunoscut atat în plan intern cat si în plan european.
In al doilea rand, din ratiuni financiare creantele asupra statului pot fi limitate sau esalonate la plata si nu pot fi platite decat în conditiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlaturate de jurisprudenta C.E.D.O.
In drept, Au fost invocate prevederile art. 115-118, din Codul de procedura civila, precum si pe prevederile Legii nr. 9/1998, H. G. Nr. 753/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv H.G. nr.1277/2007,C.E.D.O art.1.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Asa cum rezultă din documentele depuse la dosar, reclamanții sunt beneficiari ai dispozitiilor Legii nr. 9/1998 si posesori ai Deciziei de plata nr. 741/2011 emisă de ANRP prin care erau îndreptățiți să li se plătească suma de_,65lei .
Reclamanții au depus la sediul paratei cererea si toate actele necesare efectuarii platii despagubirilor.
Potrivit art. 8 alin. 2 din L 9/1998 plata despagubirilor ar fi trebuit efectuata pe parcursul a doi ani consecutivi incepand cu anul emiterii De¬ciziei de plata iar potrivit Deciziei nr. 21/2007 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii -obligatorie- despagubirile trebuiau actualizate la data efectuarii platii pentru perioada de timp scursa intre momentul stabilirii despagubirilor de comisia judeteana si momentul platii efective .
Desi s-au adresat paratei cu o cerere privind plata despăgubirilor pârâta a refuzat în mod nejustificat să soluționeze cererea formulată pentru plata drepturilor cuvenite, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art . 38 alin 5 din H.G. nr. 753 / 1998, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: lit c. - eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Cum parâta nu și-a îndeplinit obligația de plata rezultă că actiunea reclamanților este întemeiată .
Apărările pârâtei referitoare la lipsa fondurilor bănești alocate anual cu această destinație, urmează a fi respinse ca neîntemeiate întrucât pârâta nu a dovedit în nici un fel această împrejurare în raport cu cererea formulată de reclamanți .
Pe de altă parte amânare plății de către debitor o perioadă foarte mare de timp ( cererea privind acordarea compensațiilor a fost formulată în 2001 ) poate duce la lipsirea de substanță a dreptului de proprietate privitor la suma de bani ce trebuia încasata . contrar prevederilor art 1 din protocolul nr. 1 la CEDO referitor la protectia dreptului de proprietate .
În acest sens este de reținut că prin Convenție nu se apără drepturi teoretice și iluzorii ci drepturi concrete și efective .
Decizia de acordare a drepturilor banesti este golită de conținut atâta timp cât acestea nu sunt plătite efectiv lucru ce impune admiterea actiunii .
Nu în ultimul rând mai este de reținut că plata efectivă a drepturilor bănești este o problemă de executare în materia căreia se analizează solvabilitatea debitorului, prin această acțiune nestabilindu-se decât o situație de fapt și anume aceea că parâta trebuie să plătească o anumită suma de bani reclamanților .
De asemenea, lipsa fondurilor bănești, nu o împiedica pe pârâtă să comunice acest motiv reclamanților, prin intermediul unei adrese de răspuns, comunicată în termen de 30 de zile calculat de la data înregistrării cererii lor.
Pe cale de consecință, în baza art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, tribunalul devine competent să se pronunțe pe fondul pretențiilor formulate.
Si aparările pârâtei referitoare la supraîncarcarea activității sale urmează a fi respinse ca neîntemeiate întrucât pentru soluționarea cererii reclamanților nu s-ar fi cerut un efort mai mare decât cel al redactării întâmpinării din prezenta cauză .
Pentru aceste motive, urmeaza a admite cererea reclamanților și a obliga pârâta sa plateasca reclamantilor compensatiile banesti in cuantum de_,65 lei acordate prin Decizia 741 / 2011 emisa ANRP ( ambele transe ) .
Prin recursul declarat ANRP a arătat că sentința primei instanțe este lipsită de temei legal, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
Examinând actele dosarului, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Curtea a constatat în fapt că prin Decizia nr. 741/12.05.2011 emisa de Vicepresedintele Autoritatii Ntionale pentru Restituirea Proprietatilor a fost validata Hotararea nr. 2280 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituiei Prefectului mun. Bucuresti, conform sentintei civile nr. 144/17.02.2009 pronuntata de Tribunalul Calarasi si s-a dispus plata de compensatii actualizate in cunatum de 244.645,65 lei.
Prin cererea comunicata recomandat paratei la data de 18.05.2012, au solicitat efectuarea platii ambelor transe privind compensatilor banesti care le-au fost acordate prin Decizia 41/12.05.2011, emisa de Vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. În mod corect a reținut Tribunalul că Decizia de acordare a drepturilor banesti este golită de conținut atâta timp cât acestea nu sunt plătite efectiv lucru ce impune admiterea actiunii .
Nu în ultimul rând mai este de reținut că plata efectivă a drepturilor bănești este o problemă de executare în materia căreia se analizează solvabilitatea debitorului, prin această acțiune nestabilindu-se decât o situație de fapt și anume aceea că parâta trebuie să plătească o anumită suma de bani reclamanților.
Curtea a considerat că compensațiile acordate cetățenilor români îndreptățiți se suportă din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, iar plățile către persoanele fizice se asigură de către direcțiile generale ale finanțelor publice în raza cărora își au domiciliul beneficiarii. În termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de S. înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi (art.8 din Legea nr.9/1998).
Curtea apreciază că compensațiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998. (în concordanță cu art.5 din HG nr.286/2004). Conform Deciziei în interesul legii a ICCJ nr. XXI/2007: În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc: Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998. Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Curtea consideră că ANRP nu poate refuza plata acestor despăgubiri, deoarece sunt stabilite în mod irevocabil în favoarea reclamantei-intimate, or recurenta trebuie să asigure un buget corespunzător care să îi asigure îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa.
Văzând disp. art. 304 cpciv., art.304/1 cpciv., art.305 cpciv., art.312-316 cpciv., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 împotriva sentinței civile nr. 1524/02.10.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimații reclamanți V. C., S. D., A. S., C. S., B. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. N. I. M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red. IMC
Dact. MCI/FVM
2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 913/2013. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1877/2013.... → |
|---|
