Anulare act administrativ. Hotărâre din 20-11-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 3892/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 17.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta E. N. în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat M. P. care depune împuternicire avocațială la dosar, și pârâtul reprezentat prin consilier juridic C. F. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe cererile în probațiune.
Reclamanta, prin avocat, depune la dosar un set de înscrisuri pe care le comunică și pârâtului, prin consilier juridic. Arată că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la acest termen și cele aflate deja la dosar.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită de asemenea încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, arătând că nu se opune probelor solicitate de reclamantă.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv cele depuse în ședința publică de la această dată.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii și anularea Hotărârii nr. 26/22.01.2013. Arată că refuzul de a se stabili pentru G-ralul E. statutul de fost cadru militar abuziv înlăturat din armată se bazează pe un considerent adăugat ulterior în Legea 226/2011 și anume că acesta a îndeplinit funcții politice în armată.
Reclamanta solicită să se observe că nici legea și nici normele metodologice nu definesc această situație și că este vorba de o noțiune largă susceptibilă de interpretări ce are consecințe importante și chiar grave. Arată că simplul fapt că generalul a deținut funcții denumite politice în lege nu poate fi de natură să atragă efectele pe care le reclamă prin cererea de față. Ar fi necesar, în opinia sa, să existe și o consecință a acelei funcții politice, respectiv să se fi făcut dovada că persoana, în funcțiile pe care le-a avut, a servit armata politicii comuniste, că a dezonorat armata prin acțiunile politice, atunci s-ar fi putut aplica această situație.
Reclamanta, prin avocat, menționează cu privire la situația de fapt că la momentul la care generalul E. a deținut funcția respectivă în țară exista un singur partid și respectivul partid este cel care a denumit acele funcții și că, pentru perioada aceea, un militar cu statutul său, cu pregătirea sa, însemna foarte mult. Denumirea funcției era cea stabilită iar ceea ce i se impută generalului este că a activat în direcția superioară politică a armatei. Totodată s-a avut în vedere de către pârât faptul că a avut calitatea de Redactor Șef la ziarul Glasul Armatei și că a fost Șef al Casei Centrale a Armatei și Șef al Academiei Militare Politice.
Față de apărările formulate de pârât în întâmpinare, reclamantul arată că M. Apărării adaugă la Hotărârea 26 un alt motiv pentru care vinovăția generalului E. este clară, și anume acela că a fost dat afară din armată pentru faptul că era necorespunzător serviciului. Reclamanta arată că generalul E. a fost înlăturat tocmai pentru că nu a servit politica partidului și solicită să se aibă în vedere că dintr-un înscris depus la dosar la acest termen șic are datează din 1.11.1955, rezultă că a fost eliberat din funcția de Locțiitor al Ministrului Forțelor Armate și Șef al Direcției Generale de Construcții pentru că nu și-a îndeplinit o . atribuții precum și faptul că nu ar fi promovat cu curaj cadrele tinere menținând în posturi de conducere elemente necorespunzătoare din punct de vedere politic, în condițiile în care politica la momentul respectiv era cea comunistă. Solicită să se aibă în vedere că i se imputa faptul că a menținut în funcție specialiști și faptul că nu a cerut ajutor de la organizația de partid UTC.
Reiterează faptul că trebuie avut în vedere că nu simpla deținere a funcției poate să ducă astăzi la respingerea cererii sale prin care a solicitat Ministerului Apărării să se stabilească faptul că generalul E. a fost cadru militar îndepărtat abuziv din armată. Solicită să se aibă în vedere sentința depusă la acest termen prin care s-a dispus condamnarea politică a generalului la 14 ani de temniță grea pentru tentativa de crime de trădare de patrie și la 25 ani de muncă silnică și la degradare civică pentru uneltire contra ordinii sociale. Față de aceasta rezultă că generalul E. a fost unul dintre oamenii importanți ai acelor vremuri care s-a ridicat împotriva regimului comunist. Totodată reclamanta solicită să se aibă în vedere Decizia nr.634/16.11.2006 (aflată la fila 17) emisă de M. Justiției prin care s-a recunoscut generalului E. calitatea de Luptător în rezistența anticomunistă precum și certificatul depus la fila 21 prin care se atestă decorațiile primite de acesta în anii 1942, 1944 și 1945, acordate pentru activitatea sa militară și din care rezultă că nu a dat dovadă de incompetență sau aservire politică. Reclamanta arată că referitor la noțiunea de cadre militare îndepărtate abuziv din armată, se stabilește prin art.3 la lit.i) din Legea nr. 226/2011 că se încadrează atitudini sau manifestări considerate ostile regimului comunist. În speță, motivele pentru care generalul E. a fost îndepărtat din armată sunt cele considerate ostile regimului comunist, fiind deținut politic și primind recunoașterea statului român pentru aceasta. Însă, pe de altă parte, este învinovățit de aservire comunistă.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri legale. Precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Solicită să se constate că instituția nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legale în vigoare, în speță art. 3 alin.3 Legea nr. 226/2011 care prevăd imperativ că nu pot avea calitatea de cadru militar activ îndepărtat abuziv cei care au avut funcții politice în armată. Or, în speță ofițerul a avut astfel de funcții. Generalul E. a activat în perioada 1945 – 1950 a activat în direcția superioară politică a armatei, a fost Șef al Casei Centrale a Armatei și Șef al Academiei Militare Politice. Mai mult, în perioada 1948 – 1955 a fost deputat de S. în Regiunea București în Marea Adunare Națională. Față de aceste aspecte, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul în replică solicită să se aibă în vedere că tot ceea ce se făcea în perioada respectivă avea un caracter politic și a fost o situație aparte.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 20.11.2013.
Pronunțată în ședință publică, 13.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 3651
Ședința publică de la 20.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta E. N. în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 13.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția aVIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 29.05.2013 sub nr. dosar_ reclamanta E. N. în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anulare Hotărârii nr. 26/22.01.2013 emisă de pârât și obligarea pârâtului să emisă o hotărâre de recunoaștere a calității soțului său, E. I., de fost cadru militar activ îndepărtat abuziv din armată în perioada 23.08.1944 – 31.12.1961.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin hotărârea nr. 26/22.01.2013, pe care o contestă în cauză, pârâtul i-a respins cererea formulată în temeiul legii nr. 226/2011 prin care a cerut Ministerului Apărării recunoașterea calității soțului său – E. I., de fost cadru militar activ îndepărtat abuziv din armată în perioada 23.08.1944 – 31.12.1961.
Arată reclamanta că din toate aspectele reținute de pârât și cuprinse în motivele expuse la pct.1, 2, 3, 4, 5, 6 și 7 din Hotărârea contestată, reiese că generalul E. I., deținut politic, se face vinovat de faptele menționate în hotărâre, inclusiv de aceea că ar fi fost „un disident, în raport cu regimul comunist, aspect care a condus la oprimarea sa de către puterea politică”.
Se menționează de reclamantă că din interpretarea pârâtului, rezultă că generalul E. I. ar fi îndeplinit funcții politice în armată, datorită faptului că a absolvit Școala de Ofițeri de Geniu în anul 1935 și a faptului că avut următoarele calități: redactor șef al ziarului Apărarea Patriei, redactor șef al ziarului Glasul Armatei, șef al Casei Centrale a Armatei, deputat în Marea Adunare Națională, absolvent al Universității serale de marxism-leninism și disident în raport cu regimul comunist.
Reclamanta arată că prin interpretarea făcută de pârât se omit mai multe aspecte din activitatea și viața soțului său, generalul E. I., care l-ar fi îndreptățit la recunoașterea calității de fost cadru militar activ îndepărtat abuziv din armată în perioada 23.08.1944 – 31.12.1961.
Astfel se arată de reclamantă că soțul său a avut o activitatea critică la adresa regimului totalitar, lucru care i-a adus o condamnare la 14 ani de temniță grea și la 25 de ani de muncă silnică și 10 ani de degradare civică, și a dus la degradarea militară și confiscarea averii personale. Mai arată reclamanta că pârâtul nu a luat în considerare faptul că generalul a participat la acțiuni militare pe front și s-a remarcat prin faptele sale militare. Mai mult, chiar datorită poziției sale puternic patriotice și poziției sale fățișe față de regimul instaurat de puterea sovietică a fost condamnat.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 226/2011.
În susținerea cererii a depus înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că cererea reclamantei a fost respinsă în raport de documentele din dosar și de dispozițiile Legii nr. 226/2011 și ale HG nr. 1049/2012. S-a arătat că generalul E. I. a fost trecut în rezervă pentru „notare negativă ca necorespunzător serviciului” și nu din motive politice, așa cum rezultă din actul care a stat la baza trecerii în rezervă. Totodată a arătat că s-a avut în vedere de către Comisie art. 3 alin.3 lit. e Legea nr. 226/2011 și faptul că ofițerul a activat în Direcția Superioară Politică a Armatei și a fost deputat de S. și regiunea București în Marea Adunare Națională.
A fost admisă și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamanta E. N. s-a adresat cu o cerere Comisiei pentru determinarea calității de fost cadru militar activ, combatant în rândurile Armatei Regale Române, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961, din considerente politice, religioase, etnice sau sociale, constituită la nivelul Ministerului Apărării Naționale, în vederea determinării calității de cadru militar activ îndepărtat abuziv din armată a soțului său, gen.E. I., decedat.
Din probatoriul administrat, în baza documentelor cuprinse la dosar și raportat la actele normative incidente, în speță Legea nr. 226/2011 și Hotărârea Guvernului nr.1049/2012 a respins cererea.
Astfel, decedatul Generalul maior E. I. a fost trecut în rezervă în anul 1955 în temeiul prev.art. 40 lit.d) din Statutul Corpului Ofițerilor Forțelor Armate ale R.P.R.: „notare negativă ca necorespunzător serviciului” și nu pe criterii politice, cum greșit susține reclamanta.
În extrasul actului care a stat la baza trecerii în rezervă a ofițerului decedat au fost reținute următoarele motive: „în timpul cât a fost la dispoziția Ministerului Forțelor Armate (...) nu a reușit să-și îndeplinească sarcinile pe care le-a avut din care cauză planul resortului construcții nu a fost îndeplinit”; ”a ținut în posturi de conducere elemente necorespunzătoare din punct de vedere politic”; „nu a luat măsuri împotriva elementelor birocratice care au frânat îndeplinirea sarcinilor de plan”; „nu a promovat cu curaj elemente tinere”; „nu s-a sprijinit în activitatea sa pe organizația de partid și UTM”.
Pe cale de consecință, consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1 din Legea nr. 226/2011, gl. E. I. fiind trecut în rezervă pentru neîndeplinirea atribuțiilor funcției și nu pe criterii politice.
Din înscrisurile atașate la dosar, rezultă că în mod corect Comisia a făcut aplicarea art.3 alin.3 lit.e) din Legea nr. 226/2011, care stipulează că „nu pot avea calitatea de cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată, cei care au îndeplinit funcții politice în armată”. Or, ofițerul în perioada 01.08.1945 – 28.10.1950 a activat în Direcția Superioară Politică a Armatei în funcțiile de redactor șef al ziarului „Glasul Armatei”, șef al Casei Centrale a Armatei și șef al Academiei Militare Politice.
Mai mult, în perioada martie 1948 – 1955 a fost deputat de S. și regiunea București în Marea Adunare Națională.
De asemenea, acesta a absolvit, la seral, în anul 1951 Universitatea de Marxism-Leninism de pe lângă Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român.
La solicitarea Comisiei din M. Apărării Naționale, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a opinat că „ofițerul E. I., prin funcțiile deținute în perioada 1945 – 1948, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 226/2011, ceea ce se află în deplină concordanță cu aprecierea Comisiei din M. Apărării Naționale”.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamantei E. N. cu domiciliu în București, sect. 3, .. 9-11, ., . cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în București, sect. 5, .-5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la 20.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./4ex.
| ← Cetăţenie. Sentința nr. 574/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 5161/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
