Pretentii. Decizia nr. 5161/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5161/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 37835/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5161
Ședința publică de la 21.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR - A. J.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva Sentinței civile nr. 4947/05.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/2/2012, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. G. și intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
În raport de lipsa părților, Curtea dispune lăsare cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și, prin serviciul registratură, în data de 15.11.2013, a depus întâmpinare în 2 exemplare.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepției prematurității și asupra cererii de recurs.
CERERILE
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – secția a IX-a, în data de 26.09.2012, reclamantul A. G. a chemat în judecata pe pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 200.673,25 lei, reprezentând cota de 1/2 din totalul compensațiilor bănești ce au fost acordate în baza Legii nr. 9/1998, prin Hotărârea nr. 3843/22.05.2009, emisa de către Comisia Municipiului București și validata ulterior prin Decizia nr. 2557/04.12.2009 de către parata ANRP.
În motivarea cererii, reclamantul arată că împreuna cu sora sa D. L. - în calitate de beneficiari ai Legii nr. 9/1998, au formulat cerere pentru acordarea despăgubirilor, încă din anul 2005, cerere care a fost soluționata ulterior, mai exact, în ianuarie 2009, prin emiterea Hotărârii nr. 3843/22.05.2009 de către Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și prin care le-a fost recunoscut dreptul la acordarea unor compensații bănești în cuantum total de 401.346,51 lei.
Conform declarației autentificate sub nr. 234/19.03.2010, îi revine cota de 1/2 din dreptul de creanța prevăzut de aceasta Hotărâre.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 9/1998, plata primei transe de bani se va efectua în anul în care au fost stabilite compensațiile, iar transa a doua, în anul imediat următor, eșalonarea plaților neputând depăși doi ani consecutivi. Ori, de la comunicarea Hotărârii nr. 3843/22. 05. 2009 și pana în prezent a trecut o perioada îndelungata de timp iar paratele nu au înțeles sa își onoreze obligațiile pecuniare. Astfel, prin plângere prealabila comunicata prin posta cu confirmare de primire la data de 20.08.2012, i-a solicitat paratei ANRP sa își îndeplinească obligația de plata a compensațiilor bănești.
În consecința, deși achitarea despăgubirilor devenise exigibila încă de la momentul emiterii Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului București, reclamantul a avut toata bunăvoința și înțelegerea pentru ca ANRP sa-și îndeplinească obligația de emitere a Deciziei de validare/invalidare și ulterior de plata a compensațiilor recunoscute.
Reclamantul mai învederează prev. alin. 5 și 1 al art. 38 din H.G. mr. 753/1998.Ori, subiectul de drept responsabil cu pregătirea proiectelor legii bugetare anuale este chiar Ministerul Finanțelor Publice, astfel cum rezulta din dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Mai mult decât atât, astfel cum reiese din prevederile art. 1 al H.G. nr. 361/2005, A.N.R.R "este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridica, finanțata de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice."
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 9/1998, pe art. 38 din HG nr. 753/1998, pe Decizia nr. XXI din 19 martie; 2007, pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Reunite în dosarul nr. 38/2006 privind recursul în interesul legii, precum și pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, învederând că în raport de obiectul acțiunii, chemarea în judecata a Ministerului Finanțelor Publice este nejustificata, având în vedere ca reclamanții nu au avut niciun fel de raport juridic sau alte raporturi obligaționale cu Ministerul Finanțelor Publice, nici în nume propriu și nici ca reprezentant al Statului R., pentru a ne fi putut raporta la drepturi și obligații izvorâte din acestea sau din alte raporturi obligationale.
În procesele în materia contenciosului administrativ, chiar dispozițiile legii aplicabile fixează cadrul procesual, în sensul ca litigiul se poarta intre persoana care se considera vătămata . interes legitim printr-un act administrativ al unei autorități publice sau datorita refuzului nejustificat de a i se răspunde, și autoritatea publica în cauza, eventual împreuna cu beneficiarul actului administrativ.
Participarea Ministerului Finanțelor Publice, în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, este strict reglementata, iar, în materia contenciosului administrativ, raportat la obiectul acțiunii de fata, nu Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de autoritate care ar putea sa efectueze operațiunile administrative constând în piața sumei de bani reprezentând despăgubirile solicitate de reclamant. A mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile față de Ministerul Finanțelor Publice având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, înscrisuri.
TRIBUNALUL
Prin sentința civila nr. 4947/05.12.2012, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. Finantelor Publice, a admis in parte actiunea si a obligat parata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților sa plateasca reclamantului cota de ½ din despagubiri.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice,instanța o găsește întemeiata pentru următoarele considerente:
Este unanim recunoscut ca pentru introducerea acțiunii de chemare în judecata trebuie sa fie întrunite patru condiții de exercitare: dreptul, interesul, calitate și capacitate procesuala. Calitatea procesuala presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat-calitatea procesuala activa, precum intre persoana paratului și cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecații - calitate procesuala pasiva.
Conform art.35 din HG nr. 1277/2007 „Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică.”
De altfel art.38 din Norma Metodologică de punere în aplicare a legii 9/1998 aprobata prin HG nr.753/1998 cu modificările și completările ulterioare prev.ca “ (1) Plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică.
(2) Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, sau din oficiu, dacă actele necesare plății se află deja la dispoziția Autorității.
(3) Cererea trebuie să fie însoțită de decizia de plată sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și de o copie a actului de identitate și de dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei de bancă.
(4) La propunerea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, vicepreședintele dispune plata despăgubirilor pe baza documentelor prezentate, prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților”
Constatând ca instituția care trebuie sa efectueze plata efectiva a despăgubirilor stabilite prin hotărârile primite de la comisiile județene și a municipiului București este ANRP și nu Ministerul Finanțelor Publice, instanța constata ca care nu este parte în cadrul acestui raport.
F. de aceste motive, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința respingerii acțiunii introduse împotriva acestuia, ca fiind promovata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Analizând probele administrate în cauza civilă de fata, instanța constata următoarele:
Reclamantul A. G. a formulat, în calitate de moștenitor a autorului său defunct A. M., în 2005, cererea înregistrată sub nr._/4323 la Comisia Mun. București, solicitând despăgubiri pentru bunurile imobile ce au aparținut autorului său împreuna cu sora sa D. L..
Prin hotărârea nr. 3843/22.05.2009 emisa de Comisia Mun. București pt. aplicarea Legii 9/98 depusa la fila 8 dosar, s-au stabilit compensații de 401.346,51 lei pentru bunurile deținute de autorul reclamantului. Prin Decizia nr. 2557/04.12.2009 emisă de parata și depusa la fila 9, s-a validat aceasta hotărâre cu suma stabilita în aceasta.
Reclamantul a formulat cerere de efectuare a plății cu anexarea actelor dispuse de lege - fila 10 dosar.
Prin necontestarea deciziei nr. 2557/04.12.2009, aceasta a devenit titlu executor și reclamanții au dobândit calitatea de creditori ai paratei.
Conform art.1073 cod civil ” Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare” iar potrivit art.38 alin.5 din HG nr.753/1998, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.”.Din actele depuse instanța retine ca titlu executor este emis în 7.05.2008, suma acordata se încadrează în prev.art.38 alin.5 pct. c din HG nr.753/1998, astfel ca parata trebuia sa achite beneficiarilor titlului prima transa de 40% în anul emiterii titlului și pana la sfârșitul anului 2009 cea de a doua transa.
Pe de alta parte instanța retine ca art.7 alin.7 din legea 9/1998 prev.ca “ În cazul în care compensația este solicitată de mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane, precum și atunci când după adoptarea hotărârii apar și alte persoane având vocație succesorală, raporturile dintre succesori privind compensația se soluționează potrivit dreptului comun” iar prin declarația autentica depusa la fila 13 ,beneficiarii deciziei nr. 2557/04.12.2009 au stabilit ca reclamantului ii revine cota de 1/2.
Reținând ca suma stabilita prin hotărâre este irevocabila, ca reclamantul a formulat cerere de plata a acestei sume, ca pana la aceasta data parata avea obligația legala de a o achita atât prima transa - termen expirat pentru plata acesteia 4.12.2010 dar și ca pentru a doua transa a expirat termenului legal de plata -4.12.2011, ca nu s-a făcut dovada de către parata a imposibilității de plată, instanța va admite acțiunea în baza art.1,18 din legea 554/2004 raportat la art.1073 cod civil și art.38 din HG 758/1998 completata și modificata, va obliga parata ANRP sa achite cota de1/2 din suma prevăzută ca și despăgubiri în Decizia nr. 2557/04.12.2009 emisa de pârâta.
RECURSUL
Parata A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 a introdus recurs împotriva sentinței civile de mai sus, afirmand:
În reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este, blocarea conturilor Autorității Naționale pentru, Restituirea - Proprietăților, fapt ce pune instituția imposibilitatea de a plăti voluntar sumele de bani stabilite prin titluri executorii.
Din acest motiv, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost în imposibilitate de a pune în executare Sentința civilă nr. 4947 din 05.12.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .
Din acest motiv, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților se află în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile-de plata stabilite în sarcina sa.
Referitor la termenul rezonabil, în procedurile judiciarei instanța europeana a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză se aplică prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă aceste adoptă măsuri de natură să remedieze această asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curte Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P.. care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În drept, ne întemeiem cererea de recurs pe dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998 H G nr. 286/2004, OG nr. 94/2004 și H.G. nr. 1277/2007.
Recurenta a invocat si exceptia prematuritatii actiunii fata de prevederile OUG nr.10/2013.
Intimatul-reclamant nu a depus intampinare.
CURTEA
1.In ceea ce priveste prematuritatea actiunii raportat la OUG nr.10/2013
Prematuritatea se analizeaza la momentul introducerii actiunii, nefiind posibil ca o actiune introdusa in termen sa devina prematura pe parcursul judecatii, cu atat mai mult cu cat cauza prematuritatii este provocata de faptul unilateral al paratului-debitor.
Cum prematuritatea a fost invocata prin raportare la OUG nr.10/2013 si cum acest act normativ a aparut pe parcursul procesului, Curtea retine ca el nu poate influenta „ de plano” analiza prematuritatii prin raportare la data introducerii actiunii.
In plus, potrivit art.110, alin.3 C.pr.civila, se pot formula înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Or, paguba incercata de reclamant prin asteptarea expirarii termenelor prevazute de OUG nr.10/2013 ar consta in prelungirea perioadei de timp pana la plata efectiva a despagubirilor, cu perioadele de timp necesare introducerii si solutionarii unor noi actiuni in justitie, corespunzatoare fiecarei transe anuale, in conditiile in care déjà plata despagubirilor trebuia facuta de mai multi ani, ceea ce ar duce in mod evident la incalcarea termenului rezonabil de solutionare a litigiului.
Ca atare, instanta va respinge exceptia ca neintemeiata.
2.In ceea ce priveste fondul cauzei
Reclamantul detine titlu de plata necontestat de parata, emis in baza Legii nr.9/1998.
Potrivit art.I, alineatele 1si 2 din OUG nr.10/2013, plata titlurilor deja emise se va face in
tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu 1 ianuarie 2014.
Se constata deci ca obligatia de plata exista in continuare, fiind recunoscuta de Statul R., modificandu-se doar modalitatea concreta in care ea se va face.
In consecinta, instanta va admite recursul, va modifica sentinta atacata, in sensul ca parata va fi obligata la plata in conditiile si termenele prevazute de OUG nr.10/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția preamturității.
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în București, .. 202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 4947/05.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/2/2012, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. G. cu domiciliul ales la C.. Av. M. L. cu sediul în București, . nr. 3-5, .. 1, ., sector 4, și intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului cota de ½ din despăgubirile stabilite prin hotărârea nr. 3843/2009 a Comisiei Municipiului București de Aplicare a Legii nr. 9/1998, validată prin decizia nr. 2557/4.12.2009 de A.N.R.P. în termenele și condițiile prevăzute de OUG nr. 10/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
A. M. C.
Red./Dact. AJ
- 2 ex.
Tribunalul București
Jud. fond L. P.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 20-11-2013, Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2836/2013. Curtea de... → |
|---|
