Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 186/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 186/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 8698/2/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 186
Ședința publică de la 17 ianuarie 2013
C. constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamantul C. ROMÂN PENTRU PROMOVAREA COMERȚULUI ȘI INVESTIȚIILOR STRĂINE, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, având ca obiect „suspendare executare și anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta prin consilier juridic A. S., cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamantul a depus prin serviciul registratură, la data de 16.01.2013, cerere de amânare a judecății cauzei, după care:
C. acordă cuvântul reprezentantului pârâtei pe cererea de amânare formulată de reclamant.
Având cuvântul reprezentantul pârâtei arată că nu se opune cererii de amânare formulate.
Având în vedere faptul că potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr. 96/2012 invocat de reclamant, C. Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine se desființează la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern privind reorganizarea și funcționarea MECMA,dar reclamantul nu a depus dovada din care rezultă că acest eveniment s-a produs, instanța constată că în momentul de față instituția reclamantă ființează în mod legal, astfel că va respinge cererea de amânare ca neîntemeiată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul pe propunere de probe.
Având cuvântul pe propunere de probe, reprezentantul pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța urmează a încuviința pentru părți proba cu înscrisuri ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cererii.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de încuviințat sau excepții de invocat, instanța consideră cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei, atât pe cererea de suspendare a executării, cât și cererea de anulare.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată prin care se solicită suspendarea și anulare măsurii dispuse la pct. 16 din Decizia nr. 12/2012 emisă de C. de C. a României pentru motivele indicate în întâmpinare și menținerea măsurii dispuse ca temeinică și legală.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., C. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.11.2012, reclamantul C. Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine a chemat în judecată pe pârâta C. de C. a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea efectelor pct. 16 din decizia nr. 21/31.08.2012 a Curții de C. a României – Departamentul IV conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și anularea pct. 16 din decizia nr. 21/31.08.2012 a Curții de C. a României – Departamentul IV.
În motivare, reclamantul a arătat cu privire la cererea de suspendare că reprezintă caz bine justificat împrejurarea că a beneficiat de un buletin de determinare care atestă dreptul salariaților la sporul pentru cpndiții vătămătoare, drept care se menține și în prezent având în vedere faptul că între timp nu au intervenit elemente de natură a suprima acest drept, nefiind modificate în vreun fel condițiile de muncă care au condus la acordarea acestui spor. De asemenea, s-a arătat că decizia Curții de C. nu ține seama de prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 și art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010.
Prin urmare, punerea în aplicare a punctului 16 al deciziei ar contraveni prevederilor legale în vigoare invocate, fapt ce ar conduce la o reducere a salariilor angajaților în mod nejustificat, fără a avea un temei legal.
Cu privire la condiția pagubei iminente, reclamanta a a arătat că lipsirea unui mare număr de angajați ai CRPCIS de o parte din salariul lunar, reprezentând acest spor salarial, este o măsură arbitrară, fără a fi consecința aplicării prevederilor legale, determinând implicații financiare și sociale pe care le-ar suferi angajații său.
Cu privire la cererea de anulare a pct. 16 din decizia nr. 21/31.08.2012, reclamantul a invocat motive de nelegalitate identice cu cele invocate în susținerea cererii de suspendare a executării acestuia. În plus, s-a arătat că ordonatorul principal de credite și-a însușit proiectele de buget ale CRPCIS, care cuprindeau la capitolul cheltuieli de personal sumele calculate după procedura legală, adică incluzând sporurile avute la 31.12.2009, alocând de fiecare dată un buget suficient. Practic, nu lipsește din documentația CRPCIS decât reînnoirea anuală a solicitării, ca act administrativ, deoarece ca prevedere bugetară ea a fost propusă, însușită, aprobată și alocată. Lipsa acestui înscris nu poate fi imputată angajaților, motiv pentru care sumele reprezentând sporul salarial acordat pentru anul 2011 nu le poate fi imputat acestora.
Specialiștii Curții de C. care au efectuat verificările nu au stabilit cui aparține vina pentru această situație, fiind evident faptul că angajații CRPCIS au beneficiat de dreptul la acest spor pe tot parcursul anului 2011.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 330/2009 și ale Legii nr. 285/2010, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
La termenul de judecată din data de 13.12.2012 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că cererea de suspendare a pct. 16 din Decizia nr. 21/2012 este neîntemeiată, precizând că punerea în executare a deciziei contestate și dispunerea măsurilor legale ce se impun pentru recuperarea prejudiciului nu este în măsură să producă prin ea însăși o pagubă iminentă astfel cum pretinde reclamantul. Mai mult, reclamantul este chiar beneficiarul actului administrativ a cărei suspendare se solicită, din moment ce s-a reținut faptul că există un prejudiciu în bugetul entității publice și aceasta are obligația să recupereze sumele plătite în mod nelegal.
Susținerea reclamantului că instituția pârâtă avea obligația să precizeze persoanele care se fac vinovate de plățile nelegale s-a apreciat ca neîntemeiată, în condițiile în care art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. prevede că “în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității audiate.”
De asemenea, s-a precizat că nu este îndeplinită în cauză condiția cazului bine justificat.
În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei nr. 21/2012, pârâta a arătat că, în raport de prevederile art. 30 și ale anexei nr. I/1 la Legea nr. 330/2009, reclamantul, la reîncadrarea personalului în salariul de bază al funcției, avea obligația să includă numai sporurile prevăzute în notele la anexa nr. 1/1 la Legea - cadru nr. 330/2009. Sporul pentru condiții vătămătoare acordat în anul 2011 nu se regăsește nominalizat în notele la anexa nr. 1/1 la Legea - cadru nr. 330/2009, ci este reglementat de prevederile Legii nr. 284/28.12.2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la art. 20.
Pârâta a precizat că reclamantul a acordat în anul 2011 sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% pentru un număr de 60 salariați, respectiv de 10% pentru un număr de 11 salariați, fără a avea bază legală pentru acordarea acestui spor, respectiv fără a fi stabilite de către ordonatorul principal de credite - Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia.
Acordarea acestui spor s-a făcut în baza deciziilor emise de directorul general al CRPCIS (Decizia nr.118/11.02.2011, nr.151/17.03.2011, nr.152/17.03.2011, nr.153/17.03.2011) deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1 din Anexa nr. I punctul B alin. 2 din Legea nr. 284/28.12.2010.
S-a mai precizat că în procesul verbal de constatare nr. 5675/03.08.2012, auditorii publici externi au consemnat faptul că prin bugetul aprobat și rectificat pe anul 2011, transmis CRPCIS cu adresa MECMA nr._/27.12.2011, au fost prevăzute la Titlul I Cheltuieli de personal, articolul 10.01.05 „sporuri pentru condiții de muncă", credite bugetare definitive în sumă de 42.000 lei. În contul de execuție a bugetului CRPCIS - Cheltuieli pe coloana 6 “Plăți efectuate" la articolul 10.01.05 „sporuri pentru condiții de munca" a fost înscrisă suma de 38.392 lei. Pe parcursul anului 2011, cuantumul total al sporului pentru condiții vătămătoare acordat a fost în sumă de 180.642 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ., art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În dovedire, pârâta a depus la dosar documentația administrativă, în copie.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, C. constată că următoarele:
În fapt, prin decizia nr. 21/31.08.2012 emisă de C. de C. a României – Departamentul IV s-a reținut că în anul 2011 reclamanta a efectuat cheltuieli de personal fără bază legală, în cuantum de 180.642 lei, prin acordarea sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% pentru un număr de 60 salariați, respectiv de 10% pentru un număr de 11 salariați, fără a fi stabilite de către ordonatorul principal de credite – Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condiții de acordare a acestuia, nefiind respectate dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 20 alin. 1, art. 1 din Anexa I pct. B din Legea nr. 284/2010 și art. 4 alin. 2 pct. 4, art. 14 alin. 1, 2 și 3, art. 22 alin. 1 și 2 lit. a), art. 47 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 500/2002, motiv pentru care la pct. 16 din decizie s-a stabilit în sarcina conducerii reclamantului de a dispune măsuri și a urmări . „angajarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor de personal prin acordarea sporului pentru condiții vătămătoare” cu respectarea prevederilor art. 1 alin. 2, art. 20 alin. 1, art. 1 din Anexa i pct. B din Legea nr. 284/2010 și art. 4 alin. 2 pct. 4, art. 14 alin. 1, 2 și 3, art. 22 alin. 1 și 2 lit. a), art. 47 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 500/2002. De asemenea, s-a stabilit obligația dispunerii de măsuri pentru extinderea verificărilor asupra cheltuielilor de personal efectuate în anul 2011, în vederea stabilirii întinderii prejudiciului ca urmare a plăților efectuate prin acordarea fără bază legală a sporului pentru condiții vătămătoare, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora în condițiile legii (inclusiv a dobânzilor legale) și virarea la bugetul de stat a sumelor recuperate, precum și regularizarea cu bugetul de stat a contribuțiilor calculate și virate, termenul de realizare fiind fixat la 30 noiembrie 2012.
În drept, C. reține că potrivit dispozițiilor pct. B) - art. 1 din Anexa nr. 1 din Legea nr. 284/2010 „(1) Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.”
Din cuprinsul acestui text legal rezultă că, așa cum a reținut și pârâta, pentru ca salariații reclamantului să beneficieze de sporul pentru condiții vătămătoare este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: 1) stabilirea de către ordonatorul principal de credite a locurilor de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare a acestora; 2) existența unor consultări purtate între ordonatorul principal de credite și sindicate ori reprezentanți ai funcționarilor publici; 3) existența unor buletine de determinare sau expertizare emise de autorități abilitate.
În cauza de față însă, acordarea sporului pentru condiții vătămătoare s-a făcut fără să fi existat un act emis în acest sens de ordonatorul principal de credite, respectiv ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin care să se stabilească locurile de muncă și categoriile de personal îndreptățite la primirea acestui spor, precum și stabilirea în concret a cuantumului acestui spor pentru fiecare categorie de personal sau pentru fiecare salariat în parte (observându-se în acest sens că a existat o diferență a cuantumului sporului pentru angajați, 60 salariați beneficiind de un spor în cuantum de 15%, iar 11 salariați beneficiind de un spor în cuantum de 10%, fără să existe nicio justificare). De asemenea, nu s-a făcut dovada demarări și parcurgerii unor consultări cu sindicatele ori reprezentanții funcționarilor publici.
Pe de altă parte, împrejurarea că ordonatorul principal de credite și-ar fi însușit proiectul de buget, care la capitolul cheltuieli de personal cuprindea și sumele calculate cu titlu de spor pentru condiții vătămătoare nu este de natură a suplini necesitatea adoptării unui act distinct, care să conțină toate elementele prevăzute de lege și care să poată fi supus controlului de legalitate.
Nu în ultimul rând, se observă că textul legal menționat impune, în vederea acordării sporului pentru condiții vătămătoare și stabilirea cuantumul concret al acestuia pentru fiecare salariat, necesitatea existenței unor buletine de determinare sau expertizare prin care să se stabilească condițiile concrete în care se desfășoară activitatea și care ar justifica acordarea acestuia. Or, în cauza de față, deși pârâta a imputat reclamantului acordarea sporului pentru condiții vătămătoare pe anul 2011 cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 284/2010 – act normativ ce a intrat în vigoare la data de 01.01.2011, acesta din urmă se apără susținând că deținea rapoarte emise de . IDS Laboratories SRL în anul 2006.
Cu privire la acestea, instanța reține că nu pot valora dovadă a îndeplinirii condiției specificată de textul legal anterior menționat întrucât au fost emise cu mult înaintea intrării în vigoare a acestuia și nu există dovezi că starea de fapt și condițiile de lucru din anul 2006 sunt identice și în prezent și ar justifica acordarea acestui spor. Mai mult, se constată că rapoartele emise în anul 2012 de Radiocom Network Tehnology vizează alte condiții de desfășurare a activității profesionale decât cele constatate prin rapoartele emise în anul 2006, astfel încât nu s-ar putea susține că între cele două intervale de timp condițiile de lucru ar fi rămas identice.
În același context, trebuie subliniat faptul că pârâtul nu a negat vocația pe care salariații o au de a beneficia de sporul pentru condiții vătămătoare, care într-adevăr este prevăzută în Legea nr. 284/2010, ci a concluzionat că, în concret, în cazul salariaților reclamantului acest spor a fost acordat în anul 2011 fără să fi fost îndeplinite condițiile legale, ceea ce justifică măsurile adoptate la pct. 16 din Decizia nr. 21/31.08.2012.
Referitor la apărările formulate de reclamant, motivate pe dispozițiile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 și art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, instanța apreciază că și acestea sunt neîntemeiate. Astfel, se observă faptul că potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 „(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”, iar potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 „(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege. (3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. (4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate. (5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. (6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora. (7) Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010.”
În raport de aceste dispoziții, precum și a celor cuprinse în Anexa r. I la Legea nr. 330/2009, instanța observă în primul rând că sporul pentru condiții vătămătoare nu făcea parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, astfel încât nu putea fi acordat în anul 2011 în conformitate cu art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010.
Pe de altă parte, se observă că și în cuprinsul art. 5 din Anexa nr. I la Legea nr. 330/2009 este prevăzută o procedură și o . condiții ce trebuie îndeplinite pentru a se beneficia de sporul pentru condiții vătămătoare, fără ca reclamantul să fi făcut dovada că acestea au fost parcurse, astfel încât la data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010 acest spor era acordat conform dispozițiilor legale.
Cu privire la critica reclamantului, conform căreia pârâta nu a precizat persoanele vinovate de producerea acestei situații, instanța reține că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 „(3) În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.” Așadar, conducerea entității responsabilă pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor necesare recuperării prejudiciului cauzat.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea de anulare a pct. 16 din decizia nr. 21/31.08.2012 emisă de pârâtă, urmând a o respinge ca atare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării pct. 16 din decizia nr. 21/31.08.2012, instanța reține că potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată și completată, măsura suspendării actelor administrative poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) și ș).
Reținând considerentele avute în vedere cu privire la cererea de anulare, instanța constată că în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, motivele de nelegalitate invocate de reclamant fiind de altfel apreciate de instanță ca neîntemeiate pe fond, nu doar în aparență.
În aceste condiții, observând că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ, iar prima condiție a fost apreciată ca neîntemeiată, se reține că nu mai este necesară analiza celei de-a doua condiții, respectiv paguba iminentă.
Prin urmare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării pct. 16 din decizia nr. 21/31.08.2012 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge capătul de cerere privind anularea formulat de reclamantul C. ROMÂN PENTRU PROMOVAREA COMERȚULUI ȘI INVESTIȚIILOR STRĂINE, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării pct. 16 din Decizia nr. 21/31.08.2012 a Curții de C. a României – Departamentul IV ca neîntemeiat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește anularea și cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în ceea ce privește suspendarea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. E. S.
Red./thred. M.D.
4 ex./ 06.03.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1051/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 3957/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
