Anulare act administrativ. Sentința nr. 1865/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

A arătat partea reclamantă că solicită instanței următoarele:

1. să se constate nulitatea absolută a hotărârii nr. 512 din data de 26.12.2012, pronunțată de C. Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. 59/2012, pe motiv că adoptarea ei s-a făcut cu depășirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 77 alin. 1 de la data sesizării. Astfel, petentul L. V. a sesizat C.N.C.D. la data de 21.02.2012, iar hotărârea 512 a fost pronunțată la data de 26.11.2012 la mai mult de 90 de zile; din cauza depășirii termenului de 90 de zile s-a prescris dreptul C.N.C.D. de a mai pronunța o hotărâre în acest dosar și, pe cale de consecință, trebuie constată nulitatea absolută a acestei hotărâri din cauza pronunțării sale tardiv, peste termenul legal.

2. în situația în care se va trece peste această excepție, să se anuleze în parte hotărârea nr. 512 din data de 26.12.2012 pronunțată de C. Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. 59/2012, având în vedere disp. art. 5 pct. 7 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor care stipulează că :" Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.". Or, prin afișarea la avizier a anunțului respectiv de către Asociație, prin hotărârea nr. 485 din 12.12.2011, C.N.C.D. le-a aplicat deja sancțiunea principală a avertismentului pentru această faptă. Menținerea dispozițiilor hotărârii 512 prin care Asociația a fost sancționată din nou cu amendă ar echivala cu sancționarea de două ori pentru aceeași faptă.

3. Pe fondul cauzei, a solicitat partea reclamantă ca instanța că modifice în tot hotărârea 512 în sensul de:

a). admitere, în temeiul art. 29 și 30 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor ( P.I.S.P.S.), a excepției văditei necompetențe a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII (C.N.C.D.), invocând și dispozițiile O.G. nr. 137/2000, deoarece faptele descrise de petent nu pot fi soluționate de Consiliu, nefiind fapte de discriminare. Faptele și aspectele descrise de petent în plângere nu îndeplinesc condițiile art. 2 pct. 1 din O.G. 137/2000, în sensul că nu reprezintă o discriminare, respectiv hărțuire potrivit pct. 2 din același articol.

b). având în vedere faptul că C.N.C.D. a fost sesizat anterior cu privire la aceleași fapte de către petenții P. R. și B. E., în plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr. 281/2011, petiție nr. 4649/2011 și în care s-a pronunțat hotărârea cu nr. 485/2011, apreciază că hotărârea nr. 512 trebuie modificată în sensul că plângerea trebuie respinsă, deoarece hotărârea nr. 485/2012 are putere de lucru judecat, C. neputându-se pronunța de două ori pe aceeași plângere și faptă. Prin urmare, solicită ca instanța să schimbe hotărârea nr. 512/2012 în sensul admiterii excepției autorității lucrului judecat, potrivit art. 166 C.pr.civ., și al respingerii plângerii, exclusiv în temeiul puterii de lucru judecat.

c). în situația în care se vor respinge excepțiile anterioare, a solicitat reclamanta modificarea hotărârii nr. 512/2012, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale active a petentului L. V., deoarece anunțul făcea referire la P. R. și la B. E., nicidecum la acesta în mod direct, menționarea numelui său în anunț fiind făcută în calitatea de reprezentant al mamei sale. Oricum L. V. a avut calitatea de mandatar al celor doi petenți în prima plângere, iar dacă C.N.C.D. ar fi considerat că Asociația l-ar fi hărțuit și pe acesta ar fi pronunțat o hotărâre în acest sens. Pe cale de consecință, a solicitat modificarea hotărârii nr. 512 și admiterea excepției în sensul respingerii plângerii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pe fondul plângerii, a solicitat partea reclamanta ca plângerea petentului L. V. să fie respinsă ca neîntemeiată.

A arătat că petentul L. V. a formulat plângerea sa, după ce a luat cunoștință de conținutul hotărârii nr. 485 din 2011 pronunțată de C.N.C.D. la sesizarea petenților P. R. și B. E., ambii reprezentați de L. V.. In această primă plângere, petenții P. și B. au considerat că formularea de către Asociație a acțiunilor în justiție pentru recuperarea datoriilor acestora la cheltuielile comune reprezintă un motiv de discriminare și că afișarea la avizier a anunțului prin care proprietarii erau informați de situația dosarelor din instanțe promovate de cei doi, P. - B., constituie hărțuire.

În sesizarea ce face obiectul acestui dosar, petentul L. a motivat că și dânsul a fost hărțuit prin afișarea anunțului, pentru că în conținutul lui apare și numele acestuia.

L. V., ca și petenții anteriori B. - mama acestuia și P. R., a susținut în plângerea sa că afișul, pe care conducerea Asociației 1-a pus la avizier, a avut menirea de a-i instiga pe ceilalți proprietari împotriva atât a debitorilor P. și B., dar și împotriva sa. Deși s-a învederat în ambele puncte de vedere depuse la C.N.C.D. că afișul a fost depus cu scopul de a informa proprietarii despre existența dosarelor în instanța și despre cheltuielile suplimentare făcute cu aceste acțiuni, C.N.C.D. în urma ambelor sesizări a sancționat Asociația cu avertisment, considerând că reclamanta i-a hărțuit pe cei trei.

Soluția C. N. C. D. nu este legală pentru că proprietarii au dreptul să cunoască despre activitățile în care e implicată Asociația, dar mai ales au dreptul de a fi informați cu privire la cheltuielile făcute, acestea implicând banii adunați de la proprietari.

Și această plângere este făcută în scop vexatoriu și are un vădit caracter șicanator față de Asociație.

În combaterea prezentei plângeri, reclamanta arată că susține argumentele deja invocate în cauza 281/2011 și arătă că Asociația nu are cunoștință de faptul ca vreun proprietar să fi avut vreo reacție împotriva lui L. V. sau că proprietarii au fost indignați și nemulțumiți față de atitudinea petentului.

Or, după cum a rezultat din probele administrate în ambele cauze, în special cu referire la declarațiile proprietarilor depuse la dosar, punerea afișului a avut ca scop și efect doar informarea proprietarilor și a membrilor Asociației despre situația unor procese, sesizări, etc. efectuate de petentul L. ca mandatar al mamei sale.

În declarațiile depuse, proprietarii recunosc că în urma punerii anunțului nu s-au simțit instigați împotriva petentului și nici nu au relatat despre crearea unei stări de ostilitate, de degradare sau de umilire față de petenți.

Pentru aceste argumente, reclamanta consideră că și în prezenta cauză sunt suficiente motive pentru a admite excepția văditei necompetențe a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII (C.N.C.D.), deoarece plângerea nu are nimic de a face cu vreo hărțuire, ci este o problemă între Asociație și cei doi datornici, P. și B., aceasta din urmă reprezentată de L., pe care C.N.C.D. nu o poate rezolva, fiind vorba despre datorii la cheltuielile comune și fiind în curs de soluționare mai multe procese.

Nu poate fi hărțuire împotriva lui Lușă V., deoarece faptei de afișare a anunțului îi lipsește unul din elementele constitutive și anume acela al creării în urma afișării a unui cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv față de petenți.

Ca și în cazul precedent, făcând un raționament "per a contrario", dacă s-ar accepta că simpla afișare a unui anunț informativ poate fi considerată hărțuire, pe același raționament s-ar putea consideră că și simpla afișare a listelor de plată în care sunt menționate cotele și restanțele proprietarilor ar fi tot o hărțuire, deoarece indicarea restanțelor ar putea duce la intimidarea, umilirea și ofensarea acestora.

Admiterea cu ușurință a plângerii și calificarea punerii afișului ca hărțuire e posibilă doar prin interpretarea exagerată și eronată a legii, soluție ce ar putea deveni periculoasă prin aceea că ar duce, în practică, la situații și soluții inechitabile. Principala dovadă e chiar plângerea de față pe care L. a formulat-o după ce C.N.C.D. a admis-o pe prima, prin care Asociația a fost condamnată pentru hărțuire, hotărârea nr. 485 reprezentând un precedent periculos și un act încurajator, fiind motivul esențial ce 1-a determinat pe L. să depună această plângere.

Pentru aceste motive, a solicitat partea reclamantă admiterea cererii de față.

În drept, reclamanta nu a invocat expres alte dispoziții legale.

In dovedire, a solicitat partea reclamantă administrarea probelor cu înscrisuri, martori și orice probă se va dovedi utilă și necesară.

Aferent cererii formulate s-a achitat o taxă de timbru în cuantum de 4 lei și s-au atașat timbre judiciare de 0,3 lei.

La termenul din data de 07.02.2013, partea reclamantă a precizat cererea în sensul că acțiunea a fost formulată atât în contradictoriu cu C. Național pentru Combaterea Discriminării, cât și cu pârâtul L. V..

La data de 01.03.2013, a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul L. V., care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivare, a arătat pârâtul că, în fapt, în lunile aprilie - mai 2011 la avizierul asociației a fost afișat un anunț în care trei persoane au fost acuzate că „ și-au creat un obicei în a obstrucționa activitatea Administrației prin a deschide acțiuni judecătorești și a reclama continuu Administrația către orice instituție care ar putea efectua un control”, iar membrii asociației au fost îndemnați „Vă rugăm să exprimați „mulțumirile” dumneavoastră următoarelor persoane care, în mod direct, doresc îmbunătățirea veniturilor personaje prin neplata datoriilor către Administrație, precum și eventuale daune în urma proceselor”.

În urma acestei afișări a fost creat un climat ostil, membrii asociației fiind pur și simplu instigați să reacționeze față de cele trei persoane.

A reacționa împotriva unora care obstrucționează activitatea Administrației, care diminuează bugetele familiilor proprietarilor și care vor să-și îmbunătățească veniturile personale prin neplata datoriilor către Administrație înseamnă orice altceva decât exprimarea de mulțumiri, fie ele și între ghilimele.

Afirmația că s-a dorit doar informarea proprietarilor este neadevărată pentru că mult mai mulți proprietari erau restanțieri la data afișării anunțului, dar aceștia nu erau acuzați că vor să își îmbunătățească veniturile, respectiv mai fuseseră și mai erau în curs și alte procese cu alți proprietari, dar acestea nu au fost menționate.

Proprietarii sunt informați în mod selectiv, mincinos și tendențios cu privire la activitatea administrației, iar pentru a obține informații, la care ai dreptul potrivit legii, trebuie să te adresezi diverselor instituții de resort sau să intentezi acțiuni în justiție.

În urma situației create, a mai multor agresiuni verbale care puteau degenera în conflicte violente, au fost anunțate organele de poliție și numai atunci a fost retras anunțul respectiv.

Considerând că s-a încercat obținerea unei reacții violente, prin crearea unui climat ostil din partea proprietarilor, că s-a încercat restrângerea dreptului la petiție și constatând că situații identice sunt tratate diferit, a fost depusă o plângere la C.N.C.D.

Prin hotărârea nr. 485 din 2011, C.N.C.D a constatat că faptele prezentate constituie discriminare potrivit art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000 la adresa a două din cele trei persoane, respectiv P. R. și B. E..

Pârâtul arată că s-a adresat C.N.C.D., întrebând de ce doar două dintre cele trei persoane au făcut obiectul discriminării și i s-a răspuns că prin plângerea formulată doar acele persoane au avut calitatea de petent, iar dacă dorește să primească un răspuns în calitate de petent trebuie să facă o plângere separată, ceea ce a și făcut.

Prin hotărârea nr. 512 CNCD a constatat că faptele prezentate constituie discriminare potrivit art. 2 alin. 5 din OG nr.137/2000.

Hotărârea nr. 485 a fost atacată de către reprezentanții Asociației la Curtea de Apel București și a făcut obiectul dosarului nr._ . Prin sentința nr. 5486/02.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, cererea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În drept, pârâtul nu a invocat expres alte dispoziții legale.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisurile atașate și orice alte mijloace de probă permise de lege.

Legal citat, C. Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar la data de 06.03.2013 note scrise prin care a solicitat respingerea cererii formulate de Asociația de proprietari ca nefondată, susținând caracterul legal și temeinic al Hotărârii CNCD nr. 512/2012.

În motivare, a arătat că prin petiția înregistrată la C. Național pentru Combaterea Discriminării sub nr. 846/21.02.2012, petentul L. V. a sesizat C.N.C.D. în vederea constatării unui potențial tratament discriminatoriu, aplicat de către Asociația de Proprietari . 49 prin afișarea unui anunț la avizierul asociației cu potențial caracter discriminatoriu la adresa sa, săvârșindu-se astfel fapte de discriminare cu scopul de a-1 jigni și de a-i instiga pe ceilalți proprietari împotriva sa.

Prin Hotărârea nr. 512/26.11.2012, CNCD a stabilit că faptele prezentate în petiția înregistrată sub nr. 846/21.02.2012 constituie hărțuire în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. De asemenea, C.N.C.D. a sancționat partea reclamată Asociația de Proprietari . 49 cu avertisment.

1. Cu privire la acțiunea de față, a invocat CNCD art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 și art. 77 alin. (1) din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, arătând că este adevărat faptul că legiuitorul indică un termen de adoptare a unei hotărâri C.N.C.D. Dar, examinând natura termenelor în cauză, se desprinde înțelesul că acestea sunt termene de recomandare și nu unele de ordin imperativ. Caracterul normei rezultă din chiar modul în care sunt construite sintactic și morfologic textele alin. (1), sintagmele folosite în construcția frazelor, "se adoptă în termen de 90 de zile ", înlăturând natura "poruncitoare" a normei (dacă legiuitorul ar fi dorit să ofere caracter imperativ textului de lege, ar fi folosit enunțul "se va adopta"). De altfel, o astfel de interpretare gramaticală a textului de lege în cauză a fost deja primită de către instanțele de judecată, prin nenumărate sentințe civile (ex: Sentința Civilă nr. 1702/04.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, Sentința Civilă nr. 2951/04.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, Sentința Civilă nr. 292/19.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel C., Sentința civilă nr. 892/18.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1839/09.05.2008 etc).

Pe cale de consecință, nerespectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, respectiv art. 77 alin. (1) din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008, nu are ca efect nelegalitatea și desființarea Hotărârii C.N.C.D. nr. 512/21.02.2012 emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 59/2012.

2. În baza dispozițiilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, petentul L. V. a sesizat C.N.C.D. în vederea constatării unui potențial tratament discriminatoriu, aplicat de către Asociația de Proprietari . 49 prin afișarea la avizierul asociației a anunțului următor: "Vă rugăm să exprimați "mulțumirile" dumneavoastră următoarelor persoane care, în mod direct, doresc îmbunătățirea veniturilor personale prin neplata datoriilor către asociație, precum și eventuale daune în urma proceselor: P. R. și B. E. prin fiul său L. V.".

În baza prevederilor art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu cele ale art. 73 din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008, C.N.C.D. era obligat de lege de a soluționa petiția întocmită de L. V. și înregistrată sub nr. 846/21.02.2012.

Având în vedere faptul că, prin Hotărârea C.N.C.D. nr. 485/12.12.2011 (emisă în urma petiției nr. 4649/05.08.2011 - petenți P. R. și B. M.), hotărâre rămasă temeinică și legală prin Sentința civilă nr. 5486/02.10.2012 emisă de Curtea de Apel București în dosarul nr._, s-a stabilit că afișarea la avizier a anunțului respectiv a dus la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant și ofensiv la adresa celor două persoane, fiind hărțuire în baza dispozițiilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, este evident că soluția C.N.C.D. în ceea ce privește sesizarea domnului L. V. nu putea fi alta decât constatarea săvârșirii faptei de hărțuire și împotriva petentului L. V., faptă prevăzută de art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie social, convingeri, gen, orientare sexual, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Astfel, C.N.C.D. era ținut de lege de a aplica o sancțiune contravențională în situația în care a stabilit în urma petiției domnului L. V. faptul că afișarea la avizier a anunțului respectiv reprezintă hărțuire în înțelesul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000.

Având în vedere faptul că avertismentul are mai degrabă un caracter moral, intenția C.N.C.D. prin sancționarea cu avertisment a Asociației și prin Hotărârea nr. 512/26.12.2012 a fost aceea de a realiza funcția educativă a răspunderii contravenționale și anume de a se convinge că autorul faptei a înțeles și nu va mai încălca pe viitor principiul tratamentului egal și al nediscriminării. Intenția C.N.C.D. nu a fost de a dubla efectele sancțiunii contravenționale aplicate reclamantei Asociația de Proprietari . 49, mai ales că aplicarea acestei sancțiuni nu a produs prejudicii de ordin material în patrimoniul Asociației.

3. A solicitat pârâta respingerea excepției văditei necompetente a C.N.C.D.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor: "Excepția de vădită necompetență poate fi ridicată de reclamat sau de membrii Colegiului director și în cursul soluționării petiției, sub condiția prevăzută la art. 30 ". Conform prevederilor art. 30 alin.(1) din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008, excepția de vădită necompetență se pune în dezbaterea părților sau a persoanei interesate care sesizează C., pentru a-și formula punctul de vedere.

Astfel, excepția văditei necompetențe a C.N.C.D. cu privire la aspectele prezentate în petiția domnului L. V. a fost ridicată de către partea reclamată Asociația de Proprietari . 49 prin Punctul de vedere depus în cadrul dosarului C.N.C.D. nr. 59/2011. Excepția de vădită necompetență a C.N.C.D. a fost pusă în discuția părților în cadrul ședinței de audieri din data de 29.03.2012 și soluționată în sensul respingerii sale prin Hotărârea C.N.C.D. nr. 512/26.12.2012 pe baza următoarelor motive: potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, "în vederea combaterii faptelor de discriminare, C. Național pentru Combaterea Discriminării își exercită atribuțiile în următoarele domenii: a) Prevenirea faptelor de discriminare; b) Medierea faptelor de discriminare; c) Investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare; d) Monitorizarea cazurilor de discriminare; e) Acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării; conform dispozițiilor art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 "C. își exercită competențele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu".

Examinând sesizarea, precum și dispozițiile legale incidente, C. Național pentru Combaterea Discriminării a reținut faptul că, față de împrejurările imputate de către petentul L. V. ca fiind în strânsă legătură cu atitudinea Asociației față de el, acestea au putut fi reținute ca circumstanțiate într-un raport de cauzalitate direct sau indirect cu săvârșirea unei potențiale fapte de discriminare.

Astfel, C.N.C.D. a constatat existența prezumției săvârșirii unor fapte de discriminare împotriva petentului Lută V. și s-a declarat competent în soluționarea acestei cauze.

4. A solicitat totodată CNCD respingerea excepției puterii de lucru judecat a hotărârii c.n.c.d. nr. 485/12.12.2011.

Potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil, una dintre condițiile esențiale care trebuie îndeplinite pentru a fi în prezența puterii de lucru judecat se referă la identitatea de părți. Astfel, textul articolului mai sus-menționat pretinde ca judecata să aibă loc "între aceleași părți, făcute de ele sau contra lor în aceeași calitate".

Hotărârea C.N.C.D. nr. 485/12.12.2011 emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 281/2011 a fost emisă ca urmare a petiției întocmite de către petenții P. R. și B. E. împotriva persoanei reclamate ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BULEVARDUL M. K. ., Hotărârea C.N.C.D. nr. 485/12.12.2011 emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 281/2011 este opozabilă și produce efecte numai pentru aceste părți.

Hotărârea C.N.C.D. nr. 512/26.12.2012 emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 59/2012 a fost emisă ca urmare a petiției întocmită de către petentul L. V. împotriva persoanei reclamate ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BULEVARDUL M. K. .> Pe cale de consecință, se observă fără putință de tăgadă faptul că nu este îndeplinită condiția identității de părți în cele două cazuri, astfel încât nu poate opera puterea de lucru judecat a Hotărârii C.N.C.D. nr. 485/12.12.2011 emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 281/2011.

5. A mai solicitat CNCD respingerea excepției lipsei calității procesuale active a domnului Lută V..

Prin petiția înregistrată la C.N.C.D. sub nr. 4649/05.08.2011, petenții P. R. și B. E. au sesizat C.N.C.D. în vederea constatării unui potențial tratament discriminatoriu aplicat de către Asociația de Proprietari . 49 prin afișarea la avizierul Asociației a anunțului "Vă rugăm să exprimați "mulțumirile" dumneavoastră următoarelor persoane care, în mod direct, doresc îmbunătățirea veniturilor personale prin neplata datoriilor către asociație precum și eventuale daune în urma proceselor: P. R. și B. E. prin fiul său L. V.."

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor: "Petentul este persoana care se consideră discriminată și sesizează C. cu privire la săvârșirea faptei de discriminare împotriva sa".

Astfel, petenți în dosarul C.N.C.D. nr. 281/2011, constituit ca urmare a sesizării C.N.C.D. prin petiția nr. 4649/05.08.2011, au fost considerați P. R. și B. M., nu si LUTĂ V. ca reprezentant al mamei sale B. E., așa cum susține reclamanta, întrucât B. M. a întocmit petiția la C.N.C.D. în nume propriu, nu prin reprezentant. Pe cale de consecință, Hotărârea C.N.C.D. nr. 485/12.12.2011 emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 281/2011 este opozabilă și își produce efectele numai pentru petenții P. R. și B. M. și persoanei reclamate ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 49, nu si domnului LUTĂ V..

În schimb, prin petiția înregistrată la C.N.C.D. sub nr. 846/21.02.2012, domnul L. V. a dobândit calitatea de petent întrucât a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 5 din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008; prin urmare Hotărârea C.N.C.D. nr. 512/26.12.2012 este opozabilă și își produce efectele numai pentru petentul LUTĂ V. și partea reclamată ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 49.

Pe fondul cauzei, a solicitat CNCD respingerea acțiunii.

A arătat că potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 "Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice ".

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, "Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale ".

Conform prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G.nr. 137/2000, constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

Prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1), (2) și (4) din O.G. nr. 137/2000, o faptă poate fi calificată ca fiind faptă de discriminare dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții: 1) existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile); 2) existența unui criteriu de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1), criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea cu virusul ., apartenența la o categorie defavorizată precum și orice alt criteriu; 3) tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; 4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele utilizate în vederea atingerii acestui scop, să nu fie adecvate și necesare.

În analiza cauzei, C.N.C.D. a stabilit că, în conformitate cu definiția legală, discriminarea reprezintă o diferențiere bazată pe un criteriu care atinge un drept fără să existe o justificare obiectivă.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniu, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă „trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă”.

Atât din analiza actelor normative mai sus-menționate, cât și din analiza documentelor depuse în dosarul C.N.C.D. nr. 59/2012, dar și având în vedere Hotărârea C.N.C.D. nr. 485/12.12.2011 emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 281/2011, menținută ca temeinică și legală prin Sentința civilă nr. 5486/02.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, se poate constata fără putință de tăgadă faptul că postarea în anunțul de la avizier a frazei "Vă rugăm să exprimați "mulțumirile" dumneavoastră următoarelor persoane care, în mod direct, doresc îmbunătățirea veniturilor personale prin neplata datoriilor către Administrație precum și eventualele daune în urma proceselor: P. R. si B. E. - prin fiul său L. V.” de către Asociația de Proprietari . 49, are un vădit caracter tendențios la adresa petentului L. V., care a avut ca unic scop crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant și ofensiv la adresa acestuia, fapta reprezentând hărțuire în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Existența caracterului discriminatoriu al unei fapte este legat nu numai de suprimarea sau restrângerea brutală, directă, a drepturilor unei persoane, bazată pe un criteriu de discriminare, ci ea poate să însemne și o atitudine negativă sau una agresivă, represivă față de persoana respectivă, având în vedere un criteriu de discriminare, întrucât persoana respectivă este pusă într-o situație de intimidare, ostilitate, situație degradantă.

Când se analizează o speță în care se pune problema nașterii unui tratament injust și degradant, ostil cu privire la o persoană ori la un grup de persoane, nu trebuie în mod obligatoriu să existe elementele constitutive de genul celor arătate de către reclamant, respectiv analogie și acțiune de excludere, restricție sau preferință vizavi de folosința unor drepturi.

Chiar și așa, se observă că elementele cerute de lege sunt întrunite întocmai de cele prezentate ca apte de discriminare, atât în sensul prevederilor art. 2 alin. (1), cât și, în principal, în sensul prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000.

Mai mult decât atât, petentul Lută V. împreună cu P. R. și B. E. au fost singurii membri ai Asociației de proprietari ale căror nume au apărut la avizier ca rău platnici, deși existau în aceeași situație si alți restanțieri cu sume datorate mult mai mari și pentru perioade mai lungi de timp, ale căror nume însă nu au apărut la avizier. De asemenea, petenții P. R., B. E. și L. V. sunt singurii restanțieri care au fost acționați în judecată de către Asociație în vederea recuperării sumelor datorate, deși se aflau în aceeași situație și alți restanțieri cu sume datorate mult mai mari și pentru perioade nai lungi de timp, dar care nu au fost acționați în judecată în vederea recuperării sumelor datorate.

Se poate stabili și o legătură de cauzalitate între caracterul tendențios al anunțului postat la avizier și petentul L. V. (împreună cu P. R. și B. E.) și anume numeroasele litigii intentate în justiție de către aceștia Asociației, ca urmare a repetatelor încălcări de către Asociație a legislației în vigoare, fapt ce a condus la șicanarea repetată a lor de către asociație.

Nu simpla menționare a faptului că P. R. și B. M. prin fiul său L. V. sunt restanți la plata cotelor de întreținere a stat la baza constatării faptei și sancționării acesteia.

Nu se poate reține faptul că anunțul respectiv a avut doar scopul și efectul de a informa membrii asociației despre situația unor procese, sesizări efectuate de R. și B. M. prin fiul său L. V..

Acest anunț a dus la crearea unui cadru ostil, degradant față de R. și B. M. prin fiul său L. V. și chiar ofensiv, prin îndemnul celorlalți locuitori de a le adresa "mulțumiri". Declarațiile martorilor depuse de către reclamantă în dosarul C.N.C.D. nr.59/2012 conform cărora unii dintre membrii Asociației au considerat că anunțul a avut "caracter informativ" și ca nimeni nu i-a auzit pe R. și B. M. prin fiul său L. V. plângându-se că afișul postat la avizier a reprezentat un act de discriminare, nu pot sta la baza unei concluzii contrare.

Pe cale de consecință, a solicitat CNCS respingerea acțiunii formulate de către reclamanta Asociația de proprietari . 49, ca fiind neîntemeiată și menținerea Hotărârii C.N.C.D. ca fiind temeinică si legală.

În drept, au fost invocate disp. art. 146 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, art. 1201 Cod civil, Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor și O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare; a solicitat totodată judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. (2) C.pr.civ.

La termenul din data de 04.04.2013, partea reclamantă a formulat cerere completatoare, invocând un nou motiv de nelegalitate a hotărârii CNCD, susținând că adoptarea ei s-a făcut cu nerespectarea art. 46 și urm. din Procedura de soluționare, în sensul că hotărârea a fost dată fără ca părțile să fi fost citate pentru audieri și dezbateri.

Curtea a încuviințat pentru părți administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar, iar la cererea părții reclamante și administrarea probei testimoniale cu 2 martori, ale căror declarații, luate sub prestare de jurământ, au fost consemnat și atașate la dosar după semnare; a fost respinsă proba cu interogatoriul CNCD cerută de partea reclamantă ca nefiind utilă, pentru considerentele dezvoltate în încheierea de la 04.04.2013; totodată, a fost respinsă cererea pârâtului L. V. de administrare a unor probe suplimentare cu martori și înscrisuri, pentru considerentele prevăzute în încheierea de la 23.05.2013.

Analizând probele administrate în cauză și observând în determinarea competenței generale, materiale și teritoriale disp. art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 20 alin. 9 din O.G. nr. 137/2000, Curtea reține următoarele:

Preliminar, în ce privește chestiunile invocate de partea reclamantă cu titlu de excepții procesuale, Curtea apreciază că acestea nu se încadrează în disp. art. 137 C.pr.civ. (1865), câtă vreme prin intermediul lor se pun în discuție aspecte referitoare la soluționarea fondului acțiunii în anularea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), iar nu lipsuri sau neregularități procedurale referitoare la acțiunea înregistrată sub nr._ și exercitată în fața Curții de Apel București, care să necesite o soluționare preliminară fondului; astfel, în esență, reclamantul invocă motive de nulitate a actului contestat.

În fapt, în perioada aprilie – mai 2011, Asociația de Proprietari Bulevardul M. K. . la avizierul blocului un anunț, având următoarea formulare:

«Anunț important

Comitetul Executiv nu are nimic împotriva ca activitatea Administratiei noastre sa fie verificata de catre organele competente.

Afirmam aceasta in urma faptului ca anumite persoane si-au creat un obicei in a obstructiona activitatea Administratiei prin a deschide actiuni judecatoresti si a reclama continuu Administratia catre orice institutie care ar putea efectua un control, indiferent de natura lui: Primarie, ISCIR, ISU (Pompieri), Politie, Inspectoratul de Stat in Constructii s.a.m.d.

Va informam pe aceasta cale ca toate aceste controale si procese implica costuri ridicate din partea Administratiei, costuri care vor influenta cotele de intretinere, automat bugetele familiilor noastre.

Va rugam sa exprimati „multumirile” dumneavoastra urmatoarelor persoane care, in mod direct, doresc imbunatatirea veniturilor personale prin neplata datoriilor catre Administratie precum si eventuale daune in urma proceselor:

P. R. si B. E. – prin fiul sau L. V..

Precizam ca toate controalele efectuate au fost in favoarea Asociatiei, reclamatiile fiind neintemeiate». (filele 11. 50 din dosar)

Printr-o hotărâre nr. 485/12.12.2011, C. Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, ca efect al petiției formulate de B. E. și P. R., în sensul că faptele prezentate constituie hărțuire în înțelesul prevederilor art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000, sancționând Asociația de Proprietari Bulevardul M. K. .. (fila 74 dosar)

La data de 12.02.2012, dl. L. V. a formulat sesizare adresată CNCD, apreciind anunțul citat mai sus ca fiind hărțuire în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000 și în ceea ce îl privește. (fila 10 dosar)

La 26.11.2012, C. Național pentru Combaterea Discriminării a pronunțat hotărârea nr. 512 prin care a constatat că «faptele prezentate constituie discriminare potrivit art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000», dispunând sancționarea părții reclamate, Asociația de proprietari, cu avertisment, potrivit art. 5 alin. 2 pct. a) din OG nr. 2/2001 actualizată. (fila 38 dosar)

Împotriva ambelor hotărâri pronunțate de CNCD, reclamanta Asociația de Proprietari Bulevardul M. K. . plângere, cea privind hotărârea CNCD nr. 485/2011 fiind respinsă în primă instanță de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 5486/02.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ (filele 73 și urm. dosar), iar cea împotriva hotărârii CNCD nr. 512/2012 făcând obiectul acțiunii de față, înregistrată pe rol la data de 28.12.2012 sub dosar nr._ .

(1) Referitor la primul motiv de nelegalitate invocat de partea reclamantă, Curtea nu apreciază că ar interveni nulitatea hotărârii C.N.C.D. nr. 512/2012 ca efect al nerespectării termenului de soluționare de 90 de zile.

Astfel, potrivit art.20 alin. 7 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare „Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: (…)”.

Ca natură juridică, instanța apreciază că termenul de 90 de zile prevăzut la art. 20 alin. 7 din O.G. nr. 137/2000 prezintă un caracter relativ, astfel încât nu atrage ca sancțiune asociată nevalabilitatea actului de procedură îndeplinit cu neobservarea sa, ci ar putea eventual determina sancțiuni în plan disciplinar sau pecuniar în ipoteza unei depășiri culpabile și nejustificate, ceea ce instanța de față nu poate însă stabili, câtă vreme nu a fost învestită cu o solicitare în acest din urmă sens.

De altfel, în raport de textul de lege citat mai sus, rezultă că rațiunea reglementării termenului de 90 zile privește asigurarea unui interval optim și previzibil de soluționare a sesizărilor formulate în cond. OG nr. 137/2000 și evitarea tergiversărilor, ținând de organizarea administrativă a activității de soluționare a acelor sesizări, iar nu stabilirea unui termen procedural, care să fie sancționat în caz de încălcare cu decăderea Consiliului din dreptul de a se mai pronunța în cauză ori cu nulitatea actului efectuat peste termen. Niciunul dintre textele O.G. nr. 137/2000 nu conduce la o concluzie precum cea din urmă, adică în sensul tardivității sau nulității.

(2) Nici cea de-a doua apărare expusă de partea reclamantă nu este temeinică, deoarece prin Hotărârea CNCD nr. 512/2012 nu este sancționată aceeași fapta vizată de Hotărârea CNCD nr. 485/2012.

Într-adevăr, acțiunea Asociației de proprietari prin prepușii săi este unică, deoarece a fost redactat și afișat un singur anunț. Cu toate acestea, în conținutul respectivului anunț erau nominalizate mai multe persoane, adică P. R., B. E. și L. V., ceea ce înseamnă că acea conduită litigioasă a părții reclamante era susceptibilă de a produce efecte împotriva tuturor celor trei persoane nominalizate. În acest context, nu se poate susține a priori unicitatea faptei contravenționale, astfel cum o pretinde de o manieră simplistă și lipsită de orice fundament partea reclamantă, pentru a deveni incident principiul non bis in idem.

Coroborând disp. art. 20 alin. 1 – 4 cu cele ale art. 2 alin. 5 din OG nr. 137/2000, Curtea deduce că fiecare persoană care se consideră discriminată poate sesiza C. în scopul constatării existenței discriminării, iar, după caz, al înlăturării consecințelor sale și al restabilirii situației anterioare discriminării, ceea ce înseamnă că fapta contravențională nu se asociază doar acțiunii sau inacțiunii celui vinovat, ci și efectelor pe care aceasta le produce. Astfel, se impune sancționarea faptei asociate fiecărei persoane supuse conduitei discriminatorii a celui vinovat.

(3) Tot lipsit de fundament pretinde partea reclamantă și incidența unei excepții de vădită necompetență a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin prisma lipsei caracterului faptelor ca fiind unele de discriminare.

Potrivit art.19 alin. 1 lit. c) din OG nr. 137/2000, „În vederea combaterii faptelor de discriminare, C. își exercită atribuțiile în următoarele domenii: (…) c) investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare;(…)”. Dispozițiile art. 20 alin. 1 din același act normativ arată că „Persoana care se consideră discriminată poate sesiza C. în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei”.

Observându-se petiția formulată de dl. L. V., se poate lesne constata faptul că acesta imputa Asociației de P. . 49 că l-ar fi supus unei fapte de hărțuire, în cond. art. 2 din OG nr. 137/2000. Nu rezultă din sesizare ori din poziția procesuală a dlui. L. V. că acesta s-ar fi aflat într-o eroare de terminologie, în sensul că, deși invocă hărțuirea și disp. OG nr. 137/2000, ar fi avut în vedere alte noțiuni juridice și alte dispoziții legale. În acest context, nu se poate considera că autoritatea pârâtă ar fi fost învestită cu soluționarea unei cereri care nu privea în mod evident propria sa competență, iar simplul fapt că în urma investigației pretențiile titularului sesizării nu ar fi intrat sub incidența OG nr. 137/2000 nu înseamnă că nu revenea CNCD atribuția de investigare, constatare și sancționare a faptelor de discriminare, față de conținutul expres al art. 19 alin. 1 lit. c) din OG nr. 137/2000.

Practic, percepând greșit obiectul apărării formulate și confundând competența de desfășurare a unei activități cu rezultatul activității desfășurate, reclamanta susține în mod eronat și împotriva textului art. 19 din OG nr. 137/2000 necompetența CNCD, contestând de fapt caracterul de hărțuire al faptei litigioase, ceea ce ținea de soluționarea sesizării, iar nu de competența CNCD.

(4) Referitor la următorul motiv de nelegalitate susținut de partea reclamantă cu trimitere la puterea de lucru judecat, Curtea arată că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel că nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Potrivit art. 1201 C.civ. (1864) – aplicabil față de norma tranzitorie de la art. 230, lit. a), teza finală, din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil -, „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

După cum corect a arătat CNCD, între cele două sesizări formulate și judecate prin Hotărârile nr. 485/2012 și nr. 512/2012, nu se identifică tripla identitate de părți, obiect și cauză, deoarece prima hotărâre a privit fapta Asociației săvârșită la adresa petenților P. R. și B. E., în timp ce a doua hotărâre se raportează la fapta săvârșită la adresa dlui. L. V.. Pe cale de consecință, lipsind tripla identitate menționată, nu se poate concluziona în sensul existenței puterii de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre proceduri nu este soluționată în mod irevocabil.

(5) Lipsit de temei susține reclamanta și lipsa calității procesuale active a petentului L. V., sub motiv că anunțul făcea referire la alte persoane, iar nu direct la acesta, numele său fiind indicat doar în calitate de mandatar.

În drept, art. 20 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 arată că „Persoana care se consideră discriminată poate sesiza C. în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei”.

După cum a subliniat CNCD, art. 5 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, aprobată prin Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008, prevede că „Petentul este persoana care se consideră discriminată și sesizează C. cu privire la săvârșirea faptei de discriminare împotriva sa”.

Deși nedefinită expres în Codul de procedură civilă, în doctrina relevantă s-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Definiția menționată a fost confirmată în mod constant și de jurisprudența actuală.

Apreciază Curtea că în mod corect a concluzionat C. că se impunea respingerea acestei excepții a lipsei calității procesuale active, deoarece s-a depus anunțul vizat de cauza de față, din a cărui lectură rezultă că dl. L. V. este nominalizat printre persoanele considerate ca fiind responsabile de problemele și controalele la care administrația este supusă. După cum se va dezvolta pe larg în argumentarea soluției privind fondul cauzei, anunțul îl viza direct și pe dl. L. V., al cărui nume este consemnat pentru sublinierea contribuției la situația descrisă. În măsura în care Asociația ar fi apreciat acțiunea reprezentantului dnei. B. ca fiind indiferentă și nu l-ar fi perceput și pe acesta ca fiind responsabil pentru pretinsele consecințe negative, atunci Curtea apreciază că numele dlui. L. ar fi fost ignorat de membrii Comitetului Executiv, care nu ar fi trecut un simplu mandatar alături de proprietarii – membri ai Asociației.

Pe de altă parte, analiza textului legal de la art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000 denotă că legiuitorul conferă calitate de a acționa în fața Consiliului oricărei persoane care se consideră discriminată, astfel că realitatea existenței faptei de discriminare constituie un aspect exterior calității procesuale active, ținând de soluționarea sesizării pe fondul său. Or, la o analiză prealabilă specifică etapei soluționării excepțiilor procesuale, existau indicii care să permită constatarea că petentul L. V. era vizat de respectivul anunț incriminat, astfel că orice analiză aprofundată a existenței faptei de hărțuire urma să fie desfășurată de CNCD în cadrul soluționării fondului sesizării.

(6) În sfârșit, nu poate fi primit nici motivul de nelegalitate a hotărârii CNCD expus prin cererea completatoare formulată de partea reclamantă la termenul din 04.04.2013, respectiv nerespectarea art. 46 și urm. din Procedura de soluționare, în sensul că hotărârea a fost dată fără ca părțile să fi fost citate pentru audieri și dezbateri.

Potrivit art. 20 alin. 4 din OG nr. 137/2000 „Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării”.

În același sens este formulat și textul art. 15 alin. 1 din Procedura de soluționare, iar 46 din același act normativ prevede în esență citarea părților în cond. art. 15 amintit anterior și fixarea primului termen de ședință astfel încât reclamatul să aibă la dispoziție cel puțin 5 zile pentru pregătirea apărării.

În cauză, rezultă că CNCD a emis la data de 01.03.2012 citație adresată Asociației de P., citând-o pentru ziua de 29.03.2012, orele 09:30 la sediul Consiliului din .. 1-3, etaj 2, camera 216, București, în vederea soluționării petiției nr. 846/21.02.2012, menționându-se totodată că în caz de neprezentare a părților, acestea pot trimite punctul de vedere în scris, până la data închiderii dezbaterilor, soluționarea speței urmând a se face în lipsă. (fila 13 dosar)

Fiind interpelat la termenul din 04.04.2013, reprezentantul convențional al părții reclamante Asociația de proprietari a recunoscut în fața instanței primirea acestei citații, susținând însă că acea citație nu ar fi privit audierile și dezbaterile. (fila 87 dosar)

Din lectura citației indicate mai sus, în acord cu disp. art. 20 alin. 4 din OG nr. 137/2000, rezultă că CNCD și-a îndeplinit obligația legală de citare a părților, convocând Asociația de Proprietari pentru data de 29.03.2012, orele 09:30 la sediul autorității publice.

În acest context, nu se confirmă motivul de nelegalitate pretins de partea reclamantă, iar faptul că aceasta a ales să își exercite dreptul de apărare exclusiv în scris ține de modul în care a înțeles să își exercite drepturile procesuale în fața CNCD, textul legal prevăzând că lipsa părții legal citate nu împiedică soluționarea cauzei.

(7) În sfârșit, în ce privește existența faptei de hărțuire imputată de dl. L. V. și confirmată de C. Național pentru Combaterea Discriminării la adresa Asociației de P. Bulevardul M. K. . că hotărârea CNCD nr. 512/2012 este legală și temeinică.

Astfel, art. 2 alin. 5 din OG nr. 137/2000 (forma în vigoare la data faptei în discuție) prevede: „Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportamentpe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sauorice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.

Mai reține Curtea că art. 2 alin. 1 din același act normativ prevede că „(…) prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.

Totodată, art. 1 alin. 2 lit. d) pct. (x) prevede că „Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: (…) d) drepturile civile, în special: (…) (x) dreptul de petiționare; (…)”.

Din analiza art. 2 alin. 5 din OG nr. 137/2000, Curtea constată că va fi întrunit conținutul constitutiv al faptei de hărțuire în prezența oricărui comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau al oricărui alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Legiuitorul folosește în reglementare o metodă dublă, astfel că mai întâi enumeră exemplificativ anumite criterii în prezența cărora comportamentul va fi calificat ca hărțuire, pentru ca mai apoi să generalizeze prin indicarea sintagmei „orice alt criteriu”, calificându-l ca fiind unul de natură a duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, spre a se reține fapta în discuție.

În cauza de față, în mod corect CNCD a reținut că acțiunea părții reclamante se înscrie în categoria comportamentului determinat de orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

Este cert că în discuție în cauza de față nu este faptul informării celorlalți proprietari cu privire la existența unor membri ai Asociației care înregistrează restanțe la plata cotelor de întreținere, acțiune permisă sub forma afișării listelor corespunzătoare în cond. Legii nr. 230/2007. De asemenea, nu poate constitui hărțuire niciun simplu anunț informativ cu privire la implicarea Asociației într-o . reclamații sau litigii judiciare formulate de unii membri ai săi.

Ceea ce contravine legii în cauza de față este tocmai maniera în care partea reclamantă a ales să recurgă la informarea membrilor săi, căreia în condiții obișnuite ar fi trebuit să îi asocieze un ton neutru, menit a încunoștința, iar nu a incita sau instiga.

După cum s-a arătat mai sus, partea reclamantă a consemnat: «Va rugam sa exprimati „multumirile” dumneavoastra urmatoarelor persoane care, in mod direct, doresc imbunatatirea veniturilor personale prin neplata datoriilor catre Administratie precum si eventuale daune in urma proceselor: P. R. si B. E. – prin fiul sau L. V..».

Astfel, simpla lectură a formulării anunțului litigios permite observarea faptului evident că scopul principal al acestuia nu a fost informarea membrilor cu privire la conduita pârâtului L. V., ci tocmai generarea unei atmosfere ostile, degradante și ofensive în rândul celorlalți proprietari. Altfel nu s-ar putea explica rațiunea pentru care Comitetul Executiv a solicitat într-o exprimare ironică, sub forma unei rugăminți, ca proprietarii să exprime „mulțumiri” persoanelor nominalizate, între care se află și dl. L. V., „pentru îmbunătățirea veniturilor personale prin neplata datoriilor către Administrație, precum și eventuale daune în urma proceselor”.

Analiza logică și gramaticală a mesajului transmis arată că scopul Asociației nu era acela de a facilita persoanelor nominalizate obținerea bunăvoinței proprietarilor apartamentelor din imobil, ci tocmai reacția contrară, fiind inutil a demonstra că este puțin probabil să obții „mulțumirile” unei persoane pe care o prejudiciezi pecuniar, o asemenea concluzie reieșind pentru orice subiect de bună – credință.

În acest context, chiar dacă martorii audiați pretind că nu ar fi apărut o astfel de atmosferă intimidantă, ostilă, degradantă ori ofensivă în rândul membrilor Asociației de P., este însă puțin probabil ca lectura unui asemenea anunț să nu genereze cititorului ostilitate la adresa persoanei nominalizate pentru conduita indicată, ce apare a fi una atât de rău-platnic, cât și de rea-credință.

Astfel, chiar martorul H. C. F. a declarat că „dacă aș fi fost vizată de un asemenea anunț aș fi plătit întreținerea și m-aș fi simțit rușinată încercând să vorbesc cu Asociația pentru rezolvarea plății datoriilor”. Or, printr-o asemenea reacție avută în cursul audierii, martorul admite implicit faptul că textul anunțului inducea cel puțin o atmosferă degradantă la adresa persoanei vizate.

În plus, partea reclamantă Asociația de proprietari nu a dovedit că persoanele de la care emană acest text nu ar fi prevăzut potențialul de prejudiciere a demnității persoanelor nominalizate, inclusiv a dlui. L..

Totodată, deși martorii nu au recunoscut un asemenea fapt, este cert din proba cu înscrisuri administrată în cauză că la adresa dlui. L. există în cazul unora dintre membrii Asociației de proprietari o atitudine ostilă, aspect rezultat din procesul – verbal al Adunării generale a proprietarilor din data de 29.09.2011, unde este consemnat că „Dl. Dokos Athanasie propune excluderea … [ilizibil ] reprezentant L. V. al proprietarei B. E., .. Propunerea nefiind în concordanță cu L. 230/2007 nu s-a supus la vot” (fila 85 dosar). Deși nu se poate stabili în mod exact o legătură de cauzalitate primară între afișarea anunțului și o asemenea atitudine manifestată în Adunarea generală, totuși în antecedența cauzală anunțul litigios nu putea să aibă un efect neutru sau de temperare a conflictelor din rândul Asociației, ci unul de acutizare.

Date fiind cele arătate, Curtea concluzionează că, în raport de disp. art. 2 alin. 5 din OG nr. 137/2000, sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de hărțuire sub aspectul existenței (1) unui comportament din partea Asociației de proprietari, - respectiv redactarea și afișarea pentru o perioadă de timp a anunțului litigios, cât și (2) a cadrului ostil și degradant; totodată, se identifică și (3) criteriul care stă la baza celor 2 elemente menționate în anterior, acesta fiind legat de activitatea de petiționare desfășurată de dl. L. V.. Cu privire la acest din urmă aspect, Curtea reamintește că art. 1 alin. 2 lit. d) pct. (x) din OG nr. 137/2000 prevede în mod expres excluderea oricărei discriminări în legătură cu dreptul de petiționare.

În plus, după cum corect arată CNCD în hotărârea nr. 585/2012, particularitatea faptei de hărțuire, astfel cum este reținută de OG nr. 137/2000 rep., constă în aceea că, diferit de celelalte fapte prevăzute și sancționate de O.G. nr. 137/2000, aceasta nu presupune existența situației analoage, comparabile; simplul fapt că reclamantul are un anumit comportament, ce are în vedere existența unuia dintre criteriile prevăzute de lege, iar acest fapt conduce la crearea unui cadru intimidant, ostil sau degradant pentru petent, este suficient pentru a se reține existența faptei de discriminare prev. de art. 2 alin. 5 din OG nr. 137/2000, hărțuirea fiind greșită din cauza formei pe care o îmbracă și al efectului potențial pe care îl poate avea de afectare a demnității umane.

După cum deja s-a demonstrat în precedent, toate aceste chestiuni sunt incidente cauzei de față.

Pe cale de consecință, nefiind găsit întemeiat niciunul dintre motivele de nelegalitate pretinse la adresa hotărârii CNCD nr. 512/2012, Curtea va respinge ca nefondată cererea reclamantei Asociația de Proprietari Bulevardul M. K. . la capătul accesoriu de cerere privind cheltuielile de judecată, neîntrunindu-se condițiile art. 274 C.pr.civ. (1865), câtă vreme litigiul în fața Curții de Apel București este declanșat de culpa procesuală a reclamantei, care astfel trebuie să își suporte singură cheltuielile efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată acțiunea, astfel cum a fost formulată și completată de reclamanta Asociația de Proprietari ..49 cu sediul în București, sector 5, ..49, ..42A, împotriva hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.512/26.11.2012, în contradictoriu cu pârâții L. V. cu domiciliul în București, ..49, ., sector 3 și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piața V. M. nr.1-3, sector 1.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 06.06.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. C. P. G.

Red.tehnored.jud.BC/5ex./2013