Pretentii. Decizia nr. 207/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 33668/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 207
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1635 din data de 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. C. - M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul – reclamant N. C. – M., prin avocat R. R., care depune împuternicire avocațială la dosar, fila 24, lipsă fiind recurenta – pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cu data de 18.01.2013, de către intimatul – reclamant N. C. – M., întâmpinare, în două exemplare.
Intimatul – reclamant N. C. – M., prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului – reclamant în combaterea cererii de recurs.
Intimatul – reclamant N. C. – M., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 1635/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 1635 din data de 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis actiunea formulata de reclamantul N. C.-M. in contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCURESTI si a fost obligata aceasta parata sa restituie reclamantului suma de 8112 lei reprezentand taxa de poluare, achitata cu chitanta . nr._/15.04.2009.
A fost obligata parata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1539,3 lei.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca la data de 25.11.2008, reclamantul a achizitionat din Austria un autoturism second-hand, marca Opel Vectra, cu . WOLOJBF_, an de fabricatie 2001, inmatriculat la 05.04.2001, iar pentru inmatricularea acestuia in Romania, A. F. Publice Sector 1 i-a impus, potrivit OUG nr. 50/2008 sa plateasca taxa de poluare in cuantum de 8112 lei, pe care reclamantul a achitat-o potrivit chitantei nr._/15.04.2009 .(f.14).
Reclamantul a solicitat restituirea taxei, insa parata i-a respins cererea.
Instanta de fond a constatat ca problema dedusă judecății este aceea de a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozitiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare si din analiza acestor dispozitii rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa de poluare diminueaza sau este destinata sa reduca introducerea in Romania a unor autoturisme second hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii fiind astfel orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule deja inmatriculate in Romania, iar aceasta tendinta este cu atat mai evidenta cu cat, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul ca in Romania se fabrica autoturisme cu aceste caracteristici, daca acestea se inmatriculeaza aici pentru prima data in perioada 15.12._09, protejandu-se astfel productia interna de automobile .
Dupa citarea art. 90 par. 1 din TICE, instanta de fona a retinut ca normele comunitare au caracter prioritatr potrivit dispozitiilor art. 11 al. 1 si 2 si 148 al. 2 si 4 din Constitutia Romaniei.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competentelor, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”.
Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Normele interne interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
In final a retintu ca sunt indeplinite cerintele art. 1 al. 1, 2 al. 2 si 8 al. 1 din legea nr. 554/2004.
In privinta cheltuielilor de judecata s-au retinut dispozitiile art. 274 Cod procedura civila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata AFP SECTOR 1 prin DGFPMB solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei recurate in sensul respingerii cererii privind obligarea AFP SECTOR 1 la plata sumei de 8112 lei si a cheltuielilor de judecata.
A invocat faptul ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala, invocand si prevederile art. 3041 cod procedura civila.
A aratat ca taxa a fost incasata corect de catre Trezoreria Statului sector 1 pentru AFM, fata de dispozitiile OUG nr. 50/_ si ca nu sunt intemeiate sustinerile reclamantului in sensul ca taxa de poluare ar contraveni dispozitiilor art. 90 paragraful 1 din TICE.
Recurenta a mai invocat si prevederile HG nr. 686/2008.
Pe fond a aratat ca plata efectuata de reclamant a fost legal incasata si ca taxa de poluare nu contravine prevederilor art. 90 paragraful 1 din TICE.
A mai sustinut ca instanta trebuia sa se pronunte printr-o abordare cu particularizare stricta la speta si la probatoriul administrat si nu sa faca o abordare generala.
Referitor la obligarea pârâtei AFP Sector 1 la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1539,2 lei, recurenta a aratat ca nu sunt intrunite conditiile art. 274 cod procedura civila deoarece nu are nicio culpa procesuala.
A mai sustinut ca pentru a fi acordate cheltuielile de judecata, partea care le solicita trebuia sa fi castigat irevocabil procesul.
Nu se poate retine nici reaua credinta, nici comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale de catre recurenta pentru ca aceasta sa fie obligata la plata cheltuielilor de jduecata.
In drept, a invocat art.304 indice 1 C.Pr.Civ., OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare, HG nr.686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, OMFP nr. 1899/2004 privind procedura de restituire a sumelor de la buget.
La 18.01.2013 intimatul reclamant a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala.
Cu privire la sustinerile recurentei in sensul ca AFP SECTOR 1 doar a incasat taxa pentru AFM, instanta considera ca nu se pot retine aceste sustineri ca motiv de netemeinicie a hotararii sub aspectul obligarii sale la restituirea taxei de poluare solicitate de reclamant deoarece pe de o parte cererea de restituire a taxei de poluare i-a fost adresata direct acestei parate, iar aceasta nu s-a considerat necompetenta sa solutioneze aceasta cerere neinaintand-o AFM catre solutionare.
Ori daca aceasta parata este competenta sa solutioneze cererea de restituire in temeiul dispozitiilor OG nr. 92/2003 atunci tot ea trebuie sa stea in judecata atunci cand se pune problema refuzului nejustificat de restituire a taxei in cauza.
Revenind la fondul problemei din cauza, suma achitata de reclamant nu era datorata si a fost achitata in plus fata de prevederile Tratatului constitutiv al Uniunii Europene, care potrivit art. 148 al. 2 din Constitutia Romaniei, avea prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Astfel taxa, denumita taxa de poluare nu este aplicabila si autovehiculelor care deja au fost inmatriculate pe teritoriul Romaniei.
Prin urmare taxa este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale deoarece se aplica autoturismelor deja inmatriculate . UE, fara ca in acelasi timp sa fie aplicabila si autoturismelor care au mai fost inmatriculate in Romania.
Daca taxa ar fi fost impusa numai autovehiculelor noi, care nu ar mai fi fost niciodata inmatriculate in Romania sau in alt stat membru al UE, atunci taxa nu ar mai fi avut acest efect echivalent unor taxe vamale.
In mod corect instanta de fond a retinut incalcarea Tratatului Comunitatii Europene si implicit restrictionarea prin aceasta taxa a liberei circulatii a marfurilor in interiorul UE.
Prevederile din Tratat incalcate produc efecte directe si dau nastere unor drepturi individuale pe care instantele nationale trebuie sa le protejeze, asa cum in mod constant a statuat in nenumarate hotarari Curtea Europeana de Justitie.
Indiferent daca legea fiscala din Romania are caracter special sau imperativ, conflictul dintre o lege interna si o dispozitie dintr-un tratat constitutiv al Uniunii Europene si celelalte reglemetari comunitare, se solutioneaza, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond, potrivit prevederilor art. 148 din Constitutia Romaniei.
Astfel prevederile din tratate si reglementarile comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
D. daca prin tratatul de aderare s-ar fi prevazut anumite derogari, precum si termene de la care anumite reglementari devin obligatorii, atunci s-ar fi aplicat dispozitiile legilor interne.
In cazul de fata insa nu exista nici o derogare de la aplicarea prevederilor Tratatului CE in privinta interdictiei de instituire a unor taxe vamale sau taxe cu efect echivalent acestora.
Nu era necesara nici administrarea altor probe in cauza si nici particularizarea la speta de fata deoarece reglementarea interna este cea care incalca prevederile TICE si prin urmare situatia de fapt nu reclama o alta abordare a cauzei.
Hotararea atacata este, prin urmare, legala si temeinica iar recursul formulat de parata AFP Sector 1 nefondat.
Nu trebuie sa existe un document al institutiilor UE care sa stabileasca expres ca taxa este contrara Tratatului CE, deoarece instantele nationale sunt competente ca atunci cand constata ca o prevedere nationala este contrara acestui tratat sa aplice direct prevederile tratatelor Uniunii si sa inlature de la aplicare legislatia interne contrara acestora.
Au fost aplicate in mod corect si prevederile art. 274 cod procedura civila deoarece parata este in culpa pentru refuzul nejustificat de a restitui o taxa contrara legislatiei comunitare si prin urmare este responsabilitatea statului prin organele sale fiscale sa restituie respectivele taxe si sa suporte cheltuielile legate de realizarea acestui drept al reclamantului.
In baza celor retinute mai sus si a dispozitiilor art. 299 si urmatoarele, 304 pct. 9, 3041 cod procedura civila va respinge ca nefondat recursul paratei.
In conformitate cu dispozitiile art. 274 Cod procedura civila va obliga recurenta si la plata cheltuielilor de judecata suportate de intimatul reclamant in faza procesuala a recursului, insa va reduce aceste cheltuieli in baza aliniatului 3 al articolului invocat, fata de valoarea pricinii si faptul ca a fost solutionat recursul la primul termen acordat, iar speta nu a pus in discutie aspecte deosebite care sa necesite o munca laborioasa din partea aparatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1635 din data de 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. C. - M., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată reduse în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. I. C. P. I. C. G.
GREFIER,
R. B.
Red. C.P./2 ex./
Tribunalul Bucuresti Sectia IX – jud. G. S.
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1142/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1925/2013. Curtea de... → |
|---|
