Anulare act administrativ. Decizia nr. 1681/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1681/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 6641/2/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1681
Ședința publică de la data de 15.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea H. A. G. deciziei civile nr. 2603 din data de 18.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații T. I. I. L., O. M. și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA CIMITIRELOR ȘI CREMATORIILOR UMANE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea H. A. G. și intimatele T. I. I. L. și O. M. prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind intimatul C. G. al Municipiului București – Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatoarea H. A. G. depune întâmpinare împotriva excepțiilor formulate de intimatele T. I. I. L. și O. M..
Curtea acordă cuvântul părților prezente pe cererea de anulare.
Contestatoarea Hubenca A. învederează instanței că a formulat acțiunea deoarece în decizia instanței de recurs nu s-a avut în vedere faptul că intimata O. M. nu a putut dovedi faptul că a achitat taxele aferente întreținerii anuale ale locului de veci concesionat în cimitirul G. pentru T. I. I. L., deoarece nu există nicio chitanță cu plata sumei de întreținere anuale pe numele T..
Consideră că instanța de recurs nu a luat în considerare nicio probă materială depusă de ea și de ACCU prin care se dovedea că emiterea actului de concesiune din 2006 a fost făcută cu respectarea legislației în vigoare și nici faptul că intimatele erau obligate să comunice ACCU această situație din momentul schimbării domiciliului concesionarei T..
Arată că prin hotărârea dată de instanța de recurs situația sa s-a înrăutățit, motiv pentru care consideră că i s-au încălcat drepturile prevăzute de lege referitoare la neînrăutățirea situației în propria cale de atac.
Arată că intimatele au afirmat în întâmpinarea depusă că nu ar fi respectat termenul legal de depunere a contestației, dar s-a deplasat în fiecare săptămână la instanță pentru a afla decizia instanței, iar atunci când hotărârea a fost înregistrată în evidențele instanței a solicitat eliberarea unui certificat de grefă pe baza căruia a formulat contestația.
Apărătorul intimatelor T. I. I. L. și O. M., având cuvântul, solicită respingerea contestației ca tardiv formulate, contestatoarea a luat cunoștință de soluția dată în recurs la data pronunțării acesteia.
Pe fond, învederează că motivele expuse de contestatoarea H. nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de codul de procedură civilă pentru promovarea unei contestații în anulare, se află mai degrabă în fața unui recurs și nu a unei contestații în anulare.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petenta H. A. G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2603 din 18.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII - a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații T. I. I. L., O. M. și Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane.
În motivarea cererii sale contestatoarea afirmă că prin decizia civilă enunțată, a fost respins recursul introdus împotriva sentinței civile nr. 1668/21.04.2011 a Tribunalului București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr._/3/2010.
Respingând recursul, instanța de recurs a omis sa cerceteze motivul de recurs constând în necercetarea, de către instanța de recurs, a condițiilor de fond și formă prevăzute de art.19 alin.(l) lit. d) și alin.(4) din HCGMB nr.303/2003 în baza cărora Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane a emis noul act de concesiune nr. 5709/28.10.2006 prin care doamnei O. M. și contestatoarei i se concesionează la cimitirul G., fig. M, locul 497, având suprafața totală de 6m2 precum și a declarațiilor reprezentantului Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane (ACCU) prin care confirmă faptul că O. M. nu a achitat taxele aferente întreținerii anuale pentru T. I. I. L. din anul 1999, astfel încât vechiul act de concesiune nr. 9175/07.10.1996 să mai poată fi valabil. De asemenea, instanța de recurs nu a luat în considerare faptul că O. M. nu a putut dovedi, prin nici un mijloc de probă, faptul că a achitat aceste taxe pentru T. I. I. L. din anul 1999 și nu pentru domnia sa, deoarece nu există nici o chitanță cu plata sumei de întreținere anuale către ACCU pe numele T. I. I. L..
Ba mai mult instanța de recurs nu a verificat, în probele și declarațiile depuse la dosar, veridicitatea declarațiilor formulate de către T. I. I. L. în motivele recursului formulat prin intermediul avocatei C. L. E. prin care afirmă, cu rea credință încălcând prevederile art.14 alin.(3) „Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute"C.p.civ., citez:"ACCU a recunoscut că suma de bani achitată de aceasta (n.r. O. M.) reprezintă taxa aferentă întregului loc de veci"(pag.nr.3 a recursului formulat de către T. I. I. L.) declarație care nu a fost formulată de reprezentantul ACCU și nici nu a reieșit ca fiind adevărată din probele depuse Ia dosar precum și din toate întâmpinările depuse de către ACCU.
De asemenea, consideră contestatoarea că instanța de recurs a încălcat dispozițiile Art. 496. Neînrăutățirea situației în propria cale de atac:"La judecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art. 475 sunt aplicabile în mod corespunzător." coroborat cu Art. 475 Neînrăutățirea situației în propria cale de atac ."(1) Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau dacă se invoca motive de ordine publică de drept material.
(2) Motivele de ordine publică de drept procesual nu pot atrage înrăutățirea situației părții în propria cale de atac, în afară de cazurile în care legea prevede altfel. " din C.p.civ.
De asemenea instanța de recurs a încălcat prevederile Art. 420 Redactarea și semnarea hotărârii:" (5) Hotărârea se va redacta si se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunțare. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum și, când este cazul, opinia concurentă se redactează și se semnează în același termen." C.p.civ., deoarece decizia a fost dată de instanța de recurs la data de 18 iunie 2012, și până la data în care a solicitat certificatul de grefă, anexat în copie, respectiv 9 august 2012 ( dată care atestă faptul că s-a depășit cu mult termenul de 30 de zile), decizia nu a fost redactată, cu atât mai mult nu a fost motivată și semnată, conform prevederilor mai sus menționate.
In drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile Art. 498 alin.(2) C. proc. civ.
Intimatele T. I. I. L. și O. M. au depus întâmpinare, invocând excepția tardivității formulării contestației și netemeinicia în fond a căii de atac.
În motivarea excepției tardivității, intimatele arată că decizia criticată de contestatoare nu este susceptibilă de executare silită, astfel că termenul pentru promovarea contestației în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, termen împlinit la data înregistrării prezentei căi de atac.
În fond, intimatele afirmă că niciunul din motivele invocate de contestatoare în susținerea omisiunii cercetării motivelor de recurs nu au fost invocate de contestatoare în propriul recurs, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art.318 C.proc.civ.
Încălcarea termenului de redactare a deciziei nu se încadrează în motivele de contestație în anulare iar afirmația contestatoarei, în sensul înrăutățirii situației sale în propria cale de atac, este nereală, întrucât și intimata T. I. I. L. a formulat recurs în cauză.
Prealabil soluționării cauzei, curtea constată că deși contestatoarea s-a prevalat de dispozițiilor noului Cod de procedură civilă, acesta nu este aplicabil în cauză, dat fiind că hotărârea criticată este pronunțată sub imperiul vechii legi de procedură civilă, însă motivele invocate de contestatoarea fac posibilă încadrarea căii de atac în dispozițiile art. 318 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge în prealabil cercetării fondului excepția tardivității formulării contestației, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.319 alin.2 C.proc.civ., contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Deși dispozițiile citate fac referire la data luării la cunoștință de hotărâre, curtea constată că în raport de motivele invocate de contestatoare, grefate pe dispozițiile art. 318 C.proc.civ., data luării la cunoștință nu coincide cu data pronunțării deciziei de recurs ci cu data la care a luat cunoștință de considerentele acestei decizii, pentru că altfel contestatoarea nu avea cum să aprecieze în ce măsură a cercetat instanța de control motivele de recurs și în ce măsură a săvârșit sau nu greșeli cu prilejul dezlegării recursului.
Cum decizia civilă criticată nu a fost comunicată contestatoarei și nu există alte dovezi care să ateste că aceasta a luat cunoștință de conținutul deciziei cu mai mult de 15 zile înainte de promovarea căii de atac, excepția tardivității formulării contestației va fi respinsă ca nefondată.
În fond, curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Conform dispozițiilor citate contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, ce nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute.
Din această perspectivă este vădit nefondat motivul grefat pe depășirea termenului legal de redactare a deciziei instanței de recurs cât și motivul constând în pretinsa agravare a situației în propria cale de atac, motiv ce nu se subsumează nicidecum unei greșeli materiale, la care face trimitere art. 318 teza I ci cel mult unei greșeli de judecată, în condițiile în care o atare greșeală ar fi dovedită.
Or, reglementând contestația în anulare pentru ipoteza în care dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale legiuitorul nu a înțeles să pună la dispoziția părții o nouă cale de atac devolutivă ci să înlăture erorile evidente, determinante, care dacă ar fi fost avute în vedere ar fi condus instanța de recurs la o cu totul altă soluție, exemplificative fiind anularea recursului pentru neplata taxelor de timbru(deși dovada exista la dosarul cauzei); anularea recursului pentru lipsa semnăturii, deși recurentul a semnat cererea de declarare a căii de atac; respingerea recursului ca tardiv formulat, ca rezultat al unui calcul greșit, etc.
În ceea ce privește motivul grefat pe teza II-a a art. 318 C.proc.civ., este de subliniat că admisibilitatea contestației în anulare presupune formularea unor motive de recurs de către contestator și omisiunea cercetării, din greșeală, a motivului de recurs, indiferent dacă acesta este un motiv de casare sau de modificare.
Sub acest aspect, contestatoarea susține că instanța de recurs a omis sa cerceteze motivul de recurs dezvoltat pe marginea condițiilor de fond și formă prevăzute de art.19 alin.(l) lit.d) și alin.(4) din HCGMB nr.303/2003 în baza cărora Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane a emis noul act de concesiune nr. 5709/28.10.2006 prin care doamnei O. M. și contestatoarei i se concesionează la cimitirul G., fig. M, locul 497, având suprafața totală de 6m2 precum și a declarațiilor reprezentantului Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane (ACCU) prin care confirmă faptul că O. M. nu a achitat taxele aferente întreținerii anuale pentru T. I. I. L. din anul 1999, astfel încât vechiul act de concesiune nr. 9175/07.10.1996 să mai poată fi valabil.
Or, rezultă din cuprinsul deciziei civile criticate rezultă că instanța de recurs a avut în vedere acest motiv însă invocat în recursul declarat de T. I. I. L. și de contestatoare.
De asemenea, susține contestatoarea că instanța de recurs nu a luat în considerare faptul că O. M. nu a putut dovedi, prin nici un mijloc de probă, faptul că a achitat aceste taxe pentru T. I. I. L. din anul 1999 și nu pentru domnia sa, deoarece nu există nici o chitanță cu plata sumei de întreținere anuale către ACCU pe numele T. I. I. L..
Mai mult instanța de recurs nu a verificat, în probele și declarațiile depuse la dosar, veridicitatea declarațiilor formulate de către T. I. I. L. în motivele recursului formulat prin intermediul avocatei C. L. E. prin care afirmă, cu rea credință încălcând prevederile art.14 alin.(3) „Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute"C.p.civ., citez:"ACCU a recunoscut că suma de bani achitată de aceasta (n.r. O. M.) reprezintă taxa aferentă întregului loc de veci"(pag.nr.3 a recursului formulat de către T. I. I. L.) declarație care nu a fost formulată de reprezentantul ACCU și nici nu a reieșit ca fiind adevărată din probele depuse Ia dosar precum și din toate întâmpinările depuse de către ACCU.
Cât privește ultimele două critici curtea subliniază că în calea contestației în anulare nu pot fi formulate critici cu privire la aprecierea probatoriilor de către instanța care a pronunțat decizia ce face obiectul contestației, cât timp scopul contestației în anulare nu este reformarea hotărârii criticate ci retractarea acesteia.
Argumentele privitoare la modalitatea greșită de interpretare a probatoriilor precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei nu constituie motive pentru admiterea contestației în anulare, fiind susceptibile de analiză exclusiv în situația rejudecării, ca efect al retractării hotărârii, or o atare retractare poate opera numai în condițiile limitativ prevăzute de art. 318 C.proc.civ., neîndeplinite în cauza de față.
Față de aceste considerente, prezenta contestație în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de tardivitate.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea H. A. GEORGETA deciziei civile nr. 2603 din data de 18.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații T. I. I. L., O. M. și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA CIMITIRELOR ȘI CREMATORIILOR UMANE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2013.
PreședinteJudecător Judecător
G. A. F. G. G. H. P.
Grefier
M. H.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 4876/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3730/2013.... → |
|---|
