Despăgubire. Sentința nr. 605/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 605/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 8474/2/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 605
Ședința publică de la data de 08.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
GREFIER – M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtul M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, conform regulamentului, în eventualitatea prezentării părților.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că pârâtul M. A. și Dezvoltării Rurale a depus la serviciul registratură, la data de 30.01.2013, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul P. I. a chemat în judecată M. A. si Dezvoltării Rurale, solicitând obligarea pârâtului să emită decizia privind acordarea de despăgubiri conform dispozițiilor instanței supreme; să înainteze decizia emisa către Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, și să îi comunice decizia emisă și dovada înregistrării deciziei la CCSD-ANRP.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că prin sentința civila nr. 176/12.02.2007 a Tribunalului Teleorman, definitiva prin decizia civila nr. 721/6.11.2007 a Curții de Apel București si irevocabila prin decizia nr. 2380/4.03.2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, Secția Civila si de Proprietate Intelectuala M. A. Pădurilor si Dezvoltării Rurale a fost obligat sa propună despăgubiri pentru imobilul-moara situat in ..
Problema acordării despăgubirilor urmează a se face in condițiile titlului VII/legea 247/2005, in raport si de disp. OUG 81/2007 si OUG 62/2010, insa pentru a se parcurge aceasta procedura administrativa trebuie ca MADR sa isi execute obligația de a emite o decizie de acordare a despăgubirilor.
Deși a notificat paratul acesta răspunde ca a făcut demersuri către ADS, ceea ce reprezintă evident o tergiversare si arata reaua credința a paratului, in condițiile in care ADS a fost parte in cauza promovata pe temeiul legii 10/2001, cauza in care s-a constatat irevocabil ca aceasta nu are calitate procesuala pasiva nefiind emitentul dispoziției a cărei anulare se solicitase in cauza.
F. de actele anexate cererii si in raport de disp. legii 10/2001 apreciază reclamantul ca are o „speranța legitima" de a obține ." - noțiuni pe deplin explicate in practica CEDO- obligarea paratului la emiterea si comunicarea deciziei de acordare a despăgubirilor întrucât dispozițiile legii 10/2001 modificata prin legea 247/2005 au calitatea de a fi pe deplin accesibile si previzibile, dat fiind faptul ca in textul legii sunt enumerate in concret regulile de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Rațiunile prevăzute drept garanții de legalitate de disp. art. 6 din Convenția Europeana sunt pe deplin aplicabile cauzei deduse judecații, întrucât, in caz contrar ne-am afla in ipoteza unui stat care ar permite ca o hotărâre definitiva si irevocabila sa rămână fără efect in detrimentul unei parti, iar dreptul de acces la o instanța ar deveni iluzoriu (Hornsby c. G., S. o România).
In înțelesul Convenției Europene reclamantul beneficiază de o speranța legitima privita ca bun, in intelesul Convenției (Pressos Compania Naviera SA si alții c. Belgia, Draon c. Franța Gratzinger si Gratzingerova c. Cehia, Trgo c. Croația) insa statul roman ignora solicitările sale înaintate inca din 2001, încălcând astfel dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenție.
Rațiunile adoptării legii 10/2001 - retrocedarea bunurilor confiscate abuziv si nelegal in perioada 1945-1989 - au fost constant validate prin decizii ale Curții Europene dar si prin acte normative la nivel European adoptate de statul roman care si-a exprimat la fel de constant intenția de a repara - in măsura in care este posibil - abuzurile regimului anterior, insa din păcate doar scriptic, nu si faptic (in acest sens Declarația de la Copenhaga - 1990, Declarația de la Vilnius a Adunării Parlamentare a OSCE - 2009, acte ce condamna clar si fara echivoc comunismul si totalitarismul in Europa, inclusiv efectele lui).
Din soluții ale Curții Europene (Ghibusi c. România) si din interpretarea disp. art. 6/ CEDO, se desprinde ideea ca statul, in calitatea sa de depozitar al forței publice este chemat sa manifeste un comportament diligent si sa il asiste pe cel îndreptățit in executarea unei decizii si nu sa îl împiedice pe acesta in obținerea unui drept sau sa amâne sine die îndeplinirea obligațiilor ce ii revin.
Curtea Europeana a statuat ca asemenea practici - unde momentul de pornire al îndeplinirii obligațiilor statului depinde in întregime de voința celui obligat (in cauza la plata emiterii unei decizii de despăgubiri) echivalează cu o amânare sine die a îndeplinirii obligației, aceasta fiind lăsata la latitudinea discreționara a statului, iar acest lucru contravine dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
Dreptul sau stabilit in mod irevocabil prin decizia ICCJ are ca obligație corelativa in privința paratului emiterea unei decizii de acordare a despăgubirilor pentru imobilul - moara situat in ., obligație pe care insa acesta nu înțelege sa si-o respecte.
Pentru considerentele ce preced, reclamantul solicita admiterea cererii așa cum a fost formulata.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În ședința publică din 8 februarie 2012 instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București Secția de contencios administrativ, excepție ce urează a fi admisă pentru considerentele următoare:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul solicită obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de soluționare a notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001 cu privire la imobilul moară, situat în ..
O atare decizie nu are natura unui act administrativ, în înțelesul dispozițiilor art. 2 litera c din Legea nr.554/2004, reprezentând un act emis de pârâtă în calitate de deținător al imobilului notificat, astfel că în atare situație pârâta nu acționează în regim de putere publică, condiție absolut necesară pentru calificarea actelor emise în acest context ca acte administrative.
De altfel, în condițiile în care dispozițiile art. 26 din Legea nr.10/2001 instituie competența secției civile a tribunalului pentru soluționarea acțiunilor având ca obiect anularea deciziilor sau dispozițiilor de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, este evident că și acțiunile având ca obiect refuzul emiterii deciziilor sau dispozițiilor în vederea soluționării notificărilor sunt de competența secției civile a tribunalului.
Față de aceste considerente curtea, în temeiul dispozițiilor art. 159 pct.2 C.proc.civ., va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman- Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul P. I., cu domiciliul ales în A., ., ., ., jud. Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în București, .. 24, sector 3, în favoarea Tribunalului Teleorman – Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2013
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3457/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1865/2013. Curtea de... → |
|---|
