Anulare act administrativ. Sentința nr. 587/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 587/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 2099/122/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 587
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.02.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul L. G., în contradictoriu cu pârâta G. F. – Comisariatul General, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal în ședință publică se prezintă reclamantul L. G., personal, și pârâta G. F. – Comisariatul General, prin consilier juridic C. C., care depune delegație de reprezentare la dosar, fila 6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă reclamantul L. G., se legitimează, la solicitarea instanței, cu B.I. . nr._, eliberat la data de 17.03.1982, de Consiliul Popular al municipiului G..
Curtea acordă cuvântul părților pentru formulare probe.
Reclamantul L. G. solicită proba cu înscrisuri, cele depuse deja la dosarul cauzei. Totodată, depune la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată, comunicând un exemplar reprezentantului pârâtei.
Pârâta G. F. – Comisariatul General, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri, cele depuse deja la dosarul cauzei.
Curtea, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri. Ia act că proba a fost administrată în cauză.
Reclamantul L. G. arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Pârâta G. F. – Comisariatul General, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reclamantului în susținerea acțiunii.
Reclamantul L. G. solicită reformularea unui act administrativ și fiscal cu revenire la actul administrativ și fiscal emis de Comisariatul General al Gărzii Financiare, nr._/29.10.2010, act administrativ fiscal care nu înțelege se reprezintă. Deși face referire la petiția sa, înregistrată la Comisariatul General al Gărzii Financiare, sub nr. 5319/23.07.2012, invocând Legea nr. 544/2001 cu referire la nefurnizarea de date personale, chestiuni pe care nu le-a solicitat în petiția sa. Solicită să se emită o nouă adresă cu menționarea strictă per cine a controlat, de ce s-au constatat numai anumite probe, unde este procesul - verbal încheiat.
În concluzie, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta G. F. – Comisariatul General, prin consilier juridic, interpelată fiind, arată că își menține excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinarea depusă la instanța care și-a declinat competența.
Curtea acordă cuvântul pârâtei în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare.
Pârâta G. F. – Comisariatul General, prin consilier juridic, arată că având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, consideră că adresa care face obiectul dosarului de față nu întrunește caracteristicile unui act administrativ. Pentru aceste motive, solicită admiterea inadmisibilității acțiunii și, pe cale de consecință, să se respingă cererea ca inadmisibilă.
Curtea acordă cuvântul reclamantului pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reclamantul L. G. solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, având în vedere că adresa contestată este un act oficial, astfel că acțiunea sa este admisibilă.
Curtea acordă cuvântul pârâtei în combaterea acțiunii.
Pârâta G. F. – Comisariatul General, prin consilier juridic, arată că, în urma unei sesizări formulate de reclamant cu privire la anumite aspecte, s-a realizat un control de către comisarii Gărzii Financiare, constatându-se anumite abateri și s-a formulat răspunsul care face obiectul cauzei de față.
Potrivit OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în virtutea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, precum și a Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, organului de control, funcționarul public în speță, îi este interzis să divulge informațiile de care ia cunoștință în exercitarea funcției. Reclamantul solicită informații cu caracter personal.
În concluzie, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și pe fondul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, reclamantul L. G. a chemat în judecată pe pârâta G. F. – Comisariatul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. anularea răspunsului formulat prin adresa nr._/26.07.2012;
2. obținerea unui nou răspuns în care să apară cele solicitate în cererea înregistrară sub nr. 5319/23.07.2012.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu i s-a răspuns conform celor solicitate prin cererea adresată autorității pârâte și că are rezerve în ceea ce privește efectuarea controlului la fața locului.
Prin Sentința civilă nr. 381/06.09.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a instanței invocată de pârâtă și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 07.12.2012, sub nr._ .
În ședința publică din data de 07.02.2013, pârâta a învederat instanței că își menține excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinarea formulată la Tribunalul G., în considerarea faptului că adresa care face obiectul acțiunii nu întrunește cerințele unui act administrativ, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Litigiul dedus judecății vizează refuzul autorității pârâte de a soluționa cererea formulată de reclamant, înregistrată sub nr. 5319/23.07.2012, refuz exprimat prin adresa nr._/26.07.2012 emisă de G. F. – Comisariatul General și considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat.
Acțiunea în contencios administrativ este admisibilă, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, refuzul și, respectiv, refuzul nejustificat de soluționare a cererii fiind acte administrative asimilate conform art. 2 alin. (2) din acest act normativ.
Prin urmare, Curtea va dispune respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâtă.
Examinând pe fond acțiunea promovată de reclamant, Curtea constată că este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
În accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este reprezentat de exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Excesul de putere este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competențelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Din aceste prevederi legale rezultă că nu orice refuz poate fi considerat nejustificat, ci numai cel emis cu exces de putere, adică cu depășirea limitelor dreptului de apreciere al autorității publice.
Stabilirea conținutului răspunsului constituie în toate cazurile o prerogativă a autorității emitente, care trebuie exercitată însă cu respectarea normelor legale în vigoare.
Examinând conținutul adresei nr._/26.07.2012, instanța constată că refuzul pârâtei de a comunica reclamantului fotocopiile actelor și documentelor de control încheiate de aceasta la agenții economici indicați în sesizarea reclamantului a fost motivat de necesitatea respectării secretului fiscal asupra informațiilor deținute ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu, obligație instituită de art. 11 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Nemulțumirea reclamantului față de răspunsul primit la solicitarea adresată pârâtei nu poate echivala cu un refuz nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, pentru considerentele arătate, Curtea va dispune respingerea acțiunii promovată de reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. G., cu domiciliul în G., ., județul G., în contradictoriu cu pârâta G. F. – COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în București, sectorul 3, Piața A. I. nr. 6, ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 07.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
E. I. R. B.
Red. E.I.
Tehnored. R.B./4 ex./06.03.2013
l. 2 .>
| ← Despăgubire. Decizia nr. 464/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1692/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
