Despăgubire. Decizia nr. 464/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 1535/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.464
Ședința publică de la 04 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. H.
JUDECĂTOR - C. M. F.
JUDECĂTOR - B. C.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta – reclamantă P. ORAȘULUI Z. împotriva sentinței civile nr.485 din 25.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât B. M., având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 24.01.2013 intimatul – pârât a depus întâmpinare, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr.485/25.05.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Teleorman – C. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. orașului Z., respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul B. M. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Tribunalul că, prin cererea înregistrată sub nr._ din 19.04.2012, reclamanta P. orașului Z. prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul B. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1190 lei reprezentând c/v normă de hrană încasată nelegal în perioada august 2008 – martie 2009. A mai reținut Tribunalul că, în motivarea cererii, reclamantul arată că în perioada 1 iunie – 15 iulie 2011 Curtea de Conturi Teleorman a exercitat control asupra contului de execuție bugetară pe anul 2010 în cadrul Primăriei orașului Z.. Cu ocazia controlului, auditorii publici au constatat că în perioada august 2008 – martie 2009 angajații Primăriei orașului Z., atât personalul contractual, cât și funcționarii publici au beneficiat în mod nelegal de norma de hrană în cuantum de 10 lei/zi lucrată. Raportul de audit financiar nr.45/18.07.2011 și Decizianr.37/2011 prin care au fost stabilite o . măsuri privind recuperarea prejudiciului cauzat instituției. Având în vedere obligativitatea instituției de a recupera sumele plătite nelegal, au fost întocmite angajamente de plată prin care salariații se obligă să restituie lunar, până la concurența prejudiciului, suma datorată. Prin angajamentul de plată nr. 6301/14.03.2012, pârâtul B. M. a fost înștiințat de suma datorată solicitându-i-se acordul privind plata acesteia. Pârâtul a refuzat să-și însușească angajamentul de plată, situație care duce la recuperarea sumelor pe cale judecătorească. Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.266, art.268, art.269, art.256 Codul muncii și art.82 Cod de procedură civilă.
Pârâtul, legal citat nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a constatat că prin acțiunea de față reclamanta P. orașului Z., prin acțiunea semnată de primarul orașului Z., solicită obligarea pârâtului B. M., personal angajat al instituției Primarului orașului Z., la plata sumei de 1190 lei reprezentând contravaloare normă de hrană încasată în perioada august 2008 – martie 2009, urmarea controlului efectuat de Curtea de Conturi Teleorman asupra contului de execuție bugetară pe anul 2010 în cadrul Primăriei orașului Z..
Calitatea procesuală activă este o condiție generală, obligatorie pentru promovarea oricărei acțiuni.
Art.41 alin.1 din codul de procedură civilă prevede că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 orașul reprezintă unitatea administrativ teritorială prin care se exercită autonomia locală, iar potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001, în justiție unitatea administrativ teritorială, respectiv orașul, este reprezentată de primar.
Acțiunea de față este semnată și de Primarul Orașului Z., iar instanța constată lipsa calității procesuale active a Primăriei orașului Z. – prin primar, întrucât primăria nu are calitatea de persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu sau titular de drepturi și obligații din raporturile cu persoanele fizice sau juridice.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, acțiunea formulată de reclamanta primăria orașului Z. prin primar este respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 20.06.2012, a declarat recurs, înregistrat la data de 26.06.2012, partea reclamantă Primaria oras Z., solicitând, potrivit art. 312 alin. 3 C.pr.civ., admiterea recursului formulat, modificarea sentinței civile nr. 485/2012, invocând caracterul ei nelegal și netemeinic, și, pe cale de consecință, obligarea paratului la plata sumei de 1190 de lei reprezentând contravaloare norma de hrana încasata nelegal in perioada august 2008-martie 2009.
A invocat partea recurentă disp. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
În motivare, a arătat partea recurentă că, în fapt, la primul termen de judecata, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a Primărie oras Z., soluționând cauza pe aceasta excepție.
Instanța de fond a motivat soluția data prin aceea ca primăria nu are personalitate juridica pentru a avea calitatea de parte in proces, așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. 1 C.pr.civ.
Arată recurentul că cererea de chemare in judecata a fost formulata de P. oras Z. prin reprezentantul sau legal, și anume Primarul orasului Z., care potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea 215/2001, republicata, privind administrația publica locala, reprezintă unitatea administrativ teritoriala in instanță.
Unitatea administrativ-teritorială este titulară a drepturilor și obligațiilor ce decurg din lege, în raporturile cu persoane fizice sau juridice. Potrivit art.61 alin. 3 din Legea 215/2001, republicata, privind administrația publica locala, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența lui, între care și mandatul de reprezentare legală în instanța de judecată, primarul beneficiază de un aparat de specialitate, opțiunea de a declanșa acțiunea in instanța fiind adusă la îndeplinire de aparatul propriu.
Faptul că în cererea de chemare in judecata s-a trecut P. nu se sancționează cu respingerea acțiunii. Trebuie avut in vedere ca primăria este nu numai structura funcțională, ci însuși aparatul de specialitate ce include Primarul, care, în activitatea curentă și în îndeplinirea atribuțiilor, stă în proces.
Dreptul de a exercita acțiunea in instanță nu poate fi îndeplinit de primar decât prin aparatul de specialitate denumit Primărie, care îi execută dispozițiile.
Orice cerere adresată instanței de judecată trebuie făcută în scris, impunându-se astfel tehnoredactarea realizată prin aparatul pe care Primarul îl are la dispoziție, respectiv P..
In consecință, față de cele menționate, a solicitat admiterea recursului formulat in sensul modificării sentinței civile nr. 485/2012, cu obligarea paratul la plata sumei de 1190 de lei reprezentând contravaloare normei de hrana încasată nelegal in perioada august 2008 - martie 2009.
In drept, a invocat art. 299 C.pr.civ., solicitând judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Cererea este scutită de obligația de plată a taxei de timbru în cond. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
La data de 24.01.2013, intimatul – pârât B. M. a depus la doar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, nelegal și netemeinic, fiind formulat de o entitate fara capacitate procesuala de folosință.
În motivare, a arătat că atât acțiunea introdusă, cât și recursul formulat au fost introduse de entitate lipsita de capacitate procesuala de folosința incalcând astfel dispozițiile art.41 alin 1 C.pr.civ.
Motivarea recursului se face fara nicio legătura cu excepția reținuta de instanța încercând sa justifice recunoașterea legii prin faptul ca o dispoziție imperativa a legii, poate fi încălcata de aparatul propriu al primarului, ca ii poate tehnoredacta acestuia cererile de chemare in judecata.
Recursul a fost formulat fara a se baza pe o dispoziție legala, ci doar având in vedere obligația aparatului juridic de a depune toate diligentele pentru ducerea la capăt a unui proces început.
În drept, nu au fost invocate expres dispoziții legale, intimatul – pârât solicitând judecarea în lipsă.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Recursul este fondat.
Astfel, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantei P. orașului Z. ca fiind formulată de o persoana lipsită de calitate procesuală activă.
Observă Curtea că cererea de chemare în judecată a fost formulată de P. oraș Z. prin reprezentantul său legal, și anume primarul, care potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 rep., privind administrația publică locală, reprezintă unitatea administrativ teritorială in instanță.
Într-adevăr, date fiind disp. 21 alin. 1 din același act normativ, unitatea administrativ-teritorială, inclusiv orașul, este titulară a drepturilor și obligațiilor ce decurg din lege, în raporturile cu persoane fizice sau juridice.
Însă, potrivit art. 61 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 rep., pentru punerea în aplicare a activităților date în competența lui, între care și mandatul de reprezentare legală în instanța de judecată, primarul beneficiază de un aparat de specialitate, opțiunea de a declanșa acțiunea in instanța fiind adusă la îndeplinire de aparatul propriu.
Totodată, art. 77 din Legea nr. 215/2001 prevede ca primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Astfel, față de prevederile art. 77 din Legea nr.215/2001, P. are calitate și capacitate procesuală în litigiile de drept administrativ, fiind de neconceput ca un organ administrativ pe care însuși legiuitorul îl definește ca având ca atribuție aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local și dispozițiilor primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, chiar dacă este denumit de lege structură funcțională să fie lipsit de calitate procesuală și, după caz, de capacitate juridică.
A accepta interpretarea excesivă în sens contrar ar însemna a nesocoti voința legiuitorului, astfel cum este enunțată în precedent.
În plus, capacitatea de drept public nu poate fi confundată cu capacitatea specifică dreptului privat, prima având o sferă mult mai largă de acoperire.
De altfel, simpla lectură a sentinței pronunțate de prima instanță denotă nu doar o confuzie a judecătorului de fond relativ la cele două noțiuni, ci chiar între condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, căci, deși pronunță o soluție prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, analiza efectuată este specifică însă capacității procesuale de folosință; or, cele două condiții sunt distincte - calitatea procesuală presupunând desemnarea titularului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea, implicând existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă), în timp ce capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
Față de cele arătate în precedent, observând disp. art. 312 alin. 1), 2), 3) și 5) C.pr.civ., Curtea va admite recursul, și dat fiind că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, sentința se va casa cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, fără ca instanța de control judiciar să realizeze vreo analiză privind temeinicia acțiunii, căci obiectul căii de atac nu îl mai constituie pretenția concretă a părții, ca în cazul cererilor de învestire a primei instanțe, ci hotărârea judecătorească despre care se pretinde că nu este legală sau temeinică, iar învestirea instanței de recurs intervine doar sub aspectul a ceea ce a judecat prima instanță, astfel încât dacă aceasta a oprit procesul în faza unei excepții procesuale, fără a se pronunța pe fondul litigiului, rezultă din interpretarea coroborată a disp. art. 312 alin. 1, alin. 5 și alin. 61 C.pr.civ., că nici instanța de control judiciar nu se poate pronunța asupra fondului acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă P. ORAȘULUI Z. împotriva sentinței civile nr.485 din 25.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul–reclamant B. M..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. H. C. M. F. B. C.
GREFIER,
S. Ș.
Red.tehnored.jud.BC/2ex./martie 2013
Jud.fond: L.Z. – Trib.Teleorman - SCMASCAF
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2377/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 587/2013. Curtea de... → |
|---|
