Anulare act administrativ. Sentința nr. 616/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 616/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 8515/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 616
Ședința publică din data de 11.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. G.
Pe rol se soluționarea cauzei în contencios administrativ promovată de reclamantul V. S. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
În raport de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul a depus dovada timbrării acțiunii conform dispozițiilor din rezoluție și solicită judecarea în lipsă, iar la data de 31.01.2013, pârâta A. Națională pentru Protecția Consumatorilor a depus întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea apreciază că nu se impune amânarea cauzei față de data depunerii întâmpinării la dosar, respectiv 31.01.2013, reclamantul având posibilitatea și obligația în temeiul art. 129 Cod proc. civilă să observe întâmpinarea de la dosar, aceasta fiind depusă cu cel puțin 5 zile mai înainte de primul termen de judecată, conform dispozițiilor legale.
Prealabil discutării excepției invocată prin întâmpinare, față de împrejurarea că s-a cerut judecarea în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale în ce privește cererea de comunicare a Ordinului nr. 13/2012, având în vedere art. 22 din Legea nr. 544/2001 și asupra măsurii disjungerii și întocmirea unui dosar separat în ce privește cererea în anularea aceluiași Ordin.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 15.11.2012, reclamantul V. S. a chemat în judecată pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. anularea Ordinului președintelui ANPC nr. 13/2012 pentru aprobarea procedurii generale de soluționare a petițiilor consumatorilor, ca fiind nelegal;
2. obligarea pârâtei la comunicarea către reclamant a Ordinului președintelui ANPC nr. 13/2012;
3. obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 15.000 lei cu titlu de reparații pentru daune morale.
În drept au fost invocate Constituția României, OG nr. 27/2002 și Legea nr. 554/2004, iar în dovedire au fost anexate înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că acțiunea a rămas fără obiect, dar și prin care în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În drept au fost invocate C.pr.civ., HG nr. 700/2012, Legea nr. 554/2004 și OG nr. 27/2002.
La primul termen de judecată, 11.02.2013, din oficiu instanța a invocat excepția necompetenței materiale în ce privește cererea de obligare a pârâtei la comunicarea către reclamant a Ordinului președintelui ANPC nr. 13/2012.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
La data de 02.05.2012 (f. 4) reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere de comunicare a numărului și datei Monitorului Oficial în care a fost publicat Ordinul Președintelui ANPC nr. 570/2009 și respectiv Ordinul Președintelui ANPC nr. 72/2010, solicitând deopotrivă a-i fi comunicat și Ordinul Președintelui ANPC nr. 588/2009 (preferabil în format electronic). Își motivează demersul reclamantul prin aceea că cineva din familia sa are un litigiu cu o bancă de la care a contractat un credit pentru consum.
Pârâta răspunde pârâtului (f. 5), comunicând o . informații de interes public, inclusiv împrejurarea că procedura generală privind soluționarea petițiilor consumatorilor a fost aprobată prin Ordinul nr. 13 din 06.02.2012, dată la care a încetat aplicabilitatea Ordinul nr. 588/09.11.2009. Arată de asemenea că procedura generală privind soluționarea petițiilor consumatorilor poate fi consultată pe pagina web a ANPC.
În raport de acest răspuns, reclamantul revine cu o nouă solicitare, respectiv de a-i fi comunicate atât Ordinul nr. 588/2009, cât și Ordinul nr. 13/2012 (f. 6).
Acestei noi solicitări pârâta nu îi răspunde, considerent pentru care reclamantul se adresează din nou pârâtei solicitând acesteia să revoce cele două ordine pentru considerentul că nu sunt publicate în Monitorul Oficial (f. 7).
Pe calea prezentului demers judiciar, reclamantul solicită și obligarea pârâtei la comunicarea către acesta a Ordinului nr. 13/2012, iar în drept invocă dispozițiile Legii nr. 544/2001 menționând că potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din acest act actele normative care privesc funcționarea autorităților și instituțiilor publice constituie informații de interes public care se comunică din oficiu.
Mai precizează deopotrivă reclamantul că refuzul comunicării actului l-a vătămat în dreptul său la informațiile de interes public.
În raport de acestea, Curtea constată că potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public:
„(1) Fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să comunice din oficiu următoarele informații de interes public: actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice”.
De asemenea, conform art. 6 alin. 1 și 2 din același act:
„(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public.
(2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal”.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1:
„Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile”.
În sfârșit, conform art. 22 alin. 1-4:
„(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.
(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
(4) Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă”.
Prin urmare, în raport de aceste dispoziții legale, Curtea constată că modalitatea concretă în care a fost soluționată cererea reclamantului de comunicare a Ordinului nr. 13/2012, dacă este deci vorba de o informație de interes public sau nu, dacă a fost soluționată sau nu corespunzător pretenția reclamantului, îndeplinirea condițiilor instituite de actul normativ mai sus menționat, cu consecința pronunțării unei hotărâri de obligare a pârâtei la comunicarea actului ori de respingere a respectivei cereri de comunicare, poate verificată exclusiv de tribunal, conform dispozițiilor de mai sus.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Va declina în consecință competența de soluționare a cererii de comunicare a Ordinului președintelui ANPC nr. 13/2012 în favoarea Tribunalului București – Secția contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere deci că numai acest capăt de cerere este în stare de judecată potrivit disp. art. 165 C.pr.civ., Curtea va disjunge în rest acțiunea, urmând ca dosarul să fie înaintat la registratură unde va primi un nou număr, cu termen de judecată la 11.03.2012, pentru când se vor cita părțile, reclamantul cu copie întâmpinare, pârâtul cu mențiunea de a depune la dosar Ordinul nr. 13/2012 și documentația ce a stat la baza emiterii acestuia, precum și Ordinul nr. 468/2012.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de comunicare a Ordinului președintelui ANPC nr. 13/2012, cerere formulată de reclamantul V. S. cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6 în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR cu sediul în București, ., sector 1, în favoarea Tribunalului București – Secția contencios administrativ și fiscal.
Disjunge în rest acțiunea, urmând ca dosarul să fie înaintat la registratură unde va primi un nou număr, cu termen de judecată la 11.03.2012, pentru când se vor cita părțile, reclamantul cu copie întâmpinare, pârâtul cu mențiunea de a depune la dosar Ordinul nr. 13/2012 și documentația ce a stat la baza emiterii acestuia, precum și Ordinul nr. 468/2012.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. G.
Red./Dact. MMP – 2 ex – 19.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3911/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1209/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
