Pretentii. Decizia nr. 1402/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1402/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 2921/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1402
Ședința publică din 28.03.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A. și recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței nr.698/08.08.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. E. și intimatul-chemat în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, având ca obiect „pretenții – restituire taxă auto”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și observând că s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art.242 alin.2 C.proc.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr._ din 28 mai 2012 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul R. E. a chemat în judecată pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., solicitând instanței obligarea acestora la anularea deciziei nr._/04.07.2008 și restituirea sumei de 3360 lei, plătită cu titlu de taxă de poluare.
Pârâta D. Teleorman a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității și tardivității acțiunii pentru neîndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile prevazută de art 7 din Legea nr. 554/_ în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului.Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman a solicitat, de asemenea, introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție, a Administrației Fondului pentru Mediu cu motivarea că, suma încasată de la reclamant se virează în contul acesteia, organul fiscal realizând decât oficiul de încasare a sumei, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 686/2008.
Față de această cerere a pârâtei, prin încheierea din 27.06.2012 s-a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de chemat în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
Pârâta A.F.P. a municipiului A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cu motivarea că Legea nr. 9/2012 prevede dreptul celor ce au plătit taxa de poluare auto să depună la sediul său o cerere de recalculare a taxei și de a primi diferența rezultată.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 698/08.08.2012, Tribunalul Teleorman – SCMASCAF a admis acțiunea și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.360 lei reprezentând taxă de poluare, respingând cererea de chemare în garanție ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul R. E. a achiziționat autoturismul marca Audi, tip auto a 4 avant 1,9 t, an fabricație 1996, ce a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 21.05.1996.
În vederea efectuarii primei înmatriculări în România a autoturismului, i s-a calculat o taxă de poluare în suma de 3360 lei conform deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._ din 04.07.2008, ce a fost achitată potrivit chitanței . nr._ din 07.07.2008.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepea, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru UE, dacă erau înmatriculate pentru prima dată în România, fiind exceptate autoturismele, care au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 90 paragraful 1 din TCE (art. 110 TFUE) „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, în scopul de a se asigura libera circulație a mărfurilor”.
În jurisprudența sa Curtea de Justiție a Uniunii Europene (cauza T., cauza N.) a statuat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
A stabilit CJUE că o taxă precum cea de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 constituie un impozit intern ce intră sub incidența art. 110 TFUE, astfel că argumentul în sensul că taxa în discuție, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului, nu poate fi asimilată impozitelor interne, este lipsit de orice fundament și nu poate fi primit.
CJUE a reamintit scopul art. 110 TFUE, acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, garantând astfel neutralitatea deplină a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Se reține astfel că, reglementarea taxei de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 avea caracter indirect discriminatoriu, favorizând piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul celor importate, și încălca din acest motiv art. 110 TFUE.
Având în vedere principiul preeminenței și supremației dreptului comunitar se va admite acțiunea reclamantului, obligând pârâtele să-i restituie suma de 3360 lei reprezentând taxă de poluare.
Cererea de chemare în garanție a Administrația Fondului pentru Mediu urmează a fi respinsă ca nefondată în baza art. 60 Cod proc. civ, întrucât temeiul unui astfel de cereri în constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului, condiție care nu se regăsește în cauza de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AFP A. prin D. Teleorman, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac s-au reținut următoarele:
"I. în mod greșit și cu aplicarea eronata a art. 25 și 110 din Tratatul Comunității Europene instanța a anulat Decizia emisa de AFP A., având în vedere, pe de o parte, motivarea organului de soluționare a contestației, iar pe de altă parte, reglementările în vigoare în materie.
Taxa specială auto se plătea cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României si a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (de la 1.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Conformându-se acestei cerințe, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. Of. nr. 327/25.04.2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008.
În mod greșit instanța de fond a reținut că taxa de poluare achitată de intimatul reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și faptul că, începând cu data de 01.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, apreciind acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată.
În conformitate cu art. 1- 33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea unei forme și a mijloacelor".
Potrivit art. 110 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene „Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, conform H.G. nr. 686/2008, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Legea - cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Având în vedere cele arătate, taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, taxa reprezentând opțiunea
legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia: „interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
Nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50/2008 deoarece aceasta este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
D. Teleorman nu face decât oficiul de incasare a sumelor, deoarece Administrația Fondului de Mediu nu are o structura in acest sens. Sumele urmează a se restitui din contul Administrației Fondului de Mediu ce este deschis la unitățile de Trezorerie din cadrul D. Teleorman.
Acest aspect este intarit de dispozițiile prevăzute de Hot.686/2008, Secțiunea a 3-a.
Prin urmare, Administrația Fondului de Mediu trebuie, conform legii, sa stea in instanța in calitate de chemat in garanție.
-O.U.G. 50/2008 stabilește că taxa de poluare se face venit la Fondul pentru mediu. Acest fond este gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru mediu;
-Taxa este condiție obligatorie pentru înmatricularea autovehiculelor în România.
Mai mult, art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prevede în mod clar situația în care se restituie taxa de poluare.
Este adevărat că această taxă se calculează de autoritatea fiscala competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. „Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu."
Întrucât taxa este în context cu principiul comunitar „poluatorul plătește" și faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, veniturile realizate din taxare reprezintă sursă bugetară pentru fondul de mediu gestionat de Administrația Fondului de Mediu.
În drept, prevederile art. 299 - 316 Cod procedură civilă."
Împotriva sentinței a declarat recurs și pârâta AFP A., în nume propriu, solicitând, de asemenea, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
" 1 .Sentința criticata este pronunțata dupa data de 14 noiembrie, data la care înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. Consideram ca din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a dispus restituirea taxei fara a tine cont ca reclamantul a sesizat instanța inaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei si restituirea diferenței de bani.
2. Atat acțiunea formulata de reclamant, cat si sentința criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, insa instanța ar fi trebuit sa tina cont de următoarele aspecte:
a)Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu care a fost sesizata: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar;
b)daca aspectele de drept erau lămurite, Institutul N. al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm in aplicarea corecta a legii, indrumand spre respectarea principiului unitar, insa, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a C.J.U.E. in
cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, in data de 10 mai 2011, s-a opinat ca pana si CJUE a fost reticenta in ceea ce privește taxa instituita prin O.U.G. nr.50/2008,soluția pronunțata ,.contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul „art.110 trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa..."(B. Andresan-Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE in cauza C-402/09,T.) pentru ca in cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția daca",ceea ce conduce la analiza pe caz si nu la admiterea acțiunilor in temeiul discriminării.
3.Practica instanței de fond este aproape unitara si in sensul omiterii aplicării legii noi in raport cu cererea reclamantului, Legea nr. 9/2012 prevede un termen in care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei si restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totala de plata taxei pe poluare un drept pe care in realitate nu îl au, ajungându-se astfel ca hotărârea judecătoreasca sa aiba efecte peste prevederile legale in materie.
In loc sa lămurească soluționarea spetelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a I.C.C.J. conduce instanțele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor de calcul al taxei pe poluare, desi din argumentația expusa, studiul ar trebui individualizat si nu aplicat in sensul admiterii acțiunilor, in special in aceasta speța in care reclamantul nu a respectat legea noua in materie solicitând restituirea taxei la A.F.P. A. conform Legii 9/2012 privind calculul taxei pe poluare.
Potrivit art. 1-33 alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005:,,Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor." Taxa in cauza a fost instituita in scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeana, prin jurisprudenta sa, a statuat in mod constant ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei astfel de taxe in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard reprezentând reflecția in plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
In drept, art. 304 pct.9 Cod procedura civila."
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
Curtea reține că, așa cum a constatat și instanța de fond, art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin hotărârile pronunțate în cauzele T. (hotărârea din 07.04.2011 în cauza C-402/09) și N. (hotărârea din 07.07.2011 în cauza C-263/10). Prin urmare, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
În mod evident, jurisprudența CJUE are caracter general obligatoriu (și nu numai la speță, așa cum susține recurenta), dat fiind că aceasta face parte integrantă din dreptul comunitar a cărui respectare este obligatorie potrivit prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituție.
Curtea apreciază drept nerelevante aserțiunile recurentei cu privire la lipsa unei pronunțări ferme a INM cu privire la aplicarea corectă a legii – această instituție nu are
atribuții în domeniul interpretării și aplicării legii, iar dezbaterile organizate sub egida sa nu constituie în nici un caz izvor de drept.
De asemenea, este neîntemeiat și motivul de recurs prin care se susține omisiunea aplicării dispozițiilor Legii nr. 9/2012, având în vedere că reclamantul nu a învestit instanța de fond cu o cerere de restituire întemeiată pe dispozițiile acestei din urmă legi, ci acesta a invocat în mod direct prevederile dreptului comunitar.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă în numele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței nr.698/08.08.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. E., intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și intimatul-chemat în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I. V. D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. VDC/Tehnored. CE/2 ex
Tribunalul Teleorman, SCMASCAF
Jud. fond, V. V.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3083/2013. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2562/2013.... → |
|---|
