Pretentii. Decizia nr. 1209/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1209/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 23008/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 1209
Ședința publică din data de 18.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: H. V.
JUDECĂTOR: F. C. M.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE SECTOR 1 prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI si de recurenta - pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în nume propriu, împotriva Sentinței Civile nr. 792/27.02._, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. M. L. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții – taxa de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea invocă, din oficiu. excepția tardivității recursului ADMINISTRAȚIEI FINAȚELOR PUBLICE SECTOR 1.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 din Codul de Procedură, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată. Având în vedere faptul că părțile lipsesc la acest termen de judecată dar a fost solicitată de petentă judecata în conformitate cu art. 242 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, reține cauza pentru soluționare cu privire la excepția invocată dar și cu privire la fondul pricinii.
CURTEA,
Asupra recursului declarat împotriva împotriva sentinței civile nr. 792/27.02._ pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C., constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia C. Administrativ si Fiscal la data de 29.03.2011 reclamantul D. M. L. a chemat in judecata pe parata A. F. PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCURESTI, DIRECTIA GENERALA A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI și A. F. PENTRU MEDIU, solicitand instantei obligarea paratelor la restituirea taxei speciale de prima inmatriculare in cuantum de 2078 lei, achitata la data de 18.12.2008, pentru inmatricularea autoturismului marca BMW tip 320D, cu nr. de inmatriculare WBAAL71050KE64621, cu nr. de inmatriculare_, cu dobanda legala, cu incepere de la 19.08.2010 si pana la data platii efective.
In motivarea cererii reclamantul a aratat că, in vederea inmatricularii autoturismului marca BMW tip 320D, cu nr. de inmatriculare WBAAL71050KE64621 inmatriculat pentru prima data la 12.07.1999, s-a calculat de catre parata A. F. PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCURESTI, taxa de poluare in cuantum de 2078 lei.
A sustinut reclamantul ca a solicitat organelor fiscale restituirea sumei achitata, iar raspunsul primit la 02.09.2010, imbraca forma unui refuz nejustificat de restituire.
A sustinut reclamantul ca organele fiscale au aplicat eronat dispoz. art. 117 al. 1 lit. d din C.Proc. Fiscala, contrar normelor comunitare, respectiv art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene care are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare.Aceleasi norme comunitare-art. 25 si 28 din Tratatul CE interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, iar in privinta statelor membre sunt prohibite restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
Referitor la cadrul legal in baza caruia taxa de poluare este perceputa, mai indica reclamantul in cuprinsul actiunii, O.U.G.50/2008, arătând că este evident ca ratiunea pentru care statul roman percepe aceste taxe pe criterii obiective-tipul motorului, capacitatea cilindrica, deprecierea autoturismului pe baza anumitor coeficienti) nu poate fi asimilata impozitelor interne, atata vreme cat pentru autoturismele din tara taxa nu este perceputa, in conditiile in care pe baza acelorasi criterii obiective, rationamentul conduce la concluzia efectelor negative asupra mediului. Notiunea de ,,taxa cu efect echivalent” rezulta din jurisprudenta comunitara si prin ea se intelege orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare, iar ratiunea acesteia ar fi garantarea neutralitatii depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se afla deja pe piata interna si produsele de import.
In drept s-au invocat dispoz. Constitutiei Romaniei, C.Pr.Fiscal, Tratatul C.E.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa tb. 39 lei si tb. jud. 0,3 lei.
In dovedire s-au atasat la dosar acte, respectiv: actul de vanzare cumparare al autoturismului cu traducere legalizata, actele primare privind autoturismul, chitanta in cuantum de 2078 lei, certificat de inmatriculare, dovada cererii adresata organului fiscal de restituire.
Parata Directia Generala a F. Publice a Municipiului Bucuresti a formulat intampinare si a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. F. Publice a Sectorului 1 Bucuresti, iar pe fond respingerea actiunii.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive – invocata de parata AFP sector 1 pe motiv ca taxa de poluare a fost incasata de A. F. pentru Mediu si s-a facut venit la bugetul F. pentru Mediu – instanta a respins-o ca neintemeiata, intrucat raportul juridic administrativ fiscal s-a nascut/ creat intre reclamant si AFP sector 1, care a fost organul care a incasat taxa.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul a retinut urmatoarele:
In vederea inmatricularii autorurismului dobandit potrivit contractului de vanzare cumparare incheiat la data de 19.11.2008 ( si documentatiei constand in originea acestuia) reclamantul a achitat taxa de poluare prevazuta de dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008, in vigoare la acel moment, in cuantum de 2078 lei, conform chitantei de plata . nr._/12.12.2008 paratei AFP sector 1. Se constata ca aceasta taxa a fost dispusa prin decizia nr._/11.12.2008 emisa de AFP sector 1, fiind indicate in continutul sau criteriile obiective ce au fost avute in vedere la stabilirea sumei incasate.
Autoturismul marca model BMW tip 320D, cu nr. de identificare WBAAL71050KE64621 a fost inmatriculat pentru prima data la 12.07.1999.
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa de poluare stabilita de dispozitiile OUG50/2008 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Din cuprinsul art. 1 din OUG 50/2008 se desprinde cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de administratia fondului pentru mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.Art. 4 din acest act normativ prevede obligatia platii acestei taxe, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul, in Romania.Mai departe, art. 6 are in vedere criteriile obiective-specificul motorului, capacitatea cilindrica a autovehiculului,capacitatea poluarii,deprecierea autoturismului, in raport de coeficientii prevazuti in Anexa 4.
Aceasta taxa este asimilata impozitelor interne(desi perceputa in vederea asigurarii protectiei mediului tuturor proprietarilor de autovehicule care inteleg sa utilizeze aceste autovehicule pe teritoriul Romaniei), intrucat legiuitorul nu a inteles sa aplice aceasta taxa si autovehiculelor inmatriculate deja in Romania (stat comunitar incepand cu data aderarii 1.01.2007), ci aceasta taxa este perceputa exclusiv pentru autovehiculele inmatriculate in celelalte state membre comunitare si care sunt reinmatriculate in Romania, dupa aducerea in tara. Or, in conditiile in care, pentru autovehiculele deja inmatriculate in Romania taxa de poluare nu se mai percepe, cu ocazia vanzarii ulterioare, rezulta clar ca vointa legiuitorului a fost ca aceasta taxa sa se aplice doar ca urmare a achizitiilor intracomunitare, fiind evident o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import.
In ceea ce priveste dispozitiile comunitare invocate de catre reclamanta in cuprinsul cererii sale, instanta considera ca acestea sunt pe deplin aplicabile, deoarece instantele nationale au competenta/posibilitatea legala de a interpreta si aplica norma interna, in raport de cea comunitara fiind de inlaturat, caci L.157/2005 privind ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E. ; art. 20, art. 148 al 2 si 4 din Constitutie permit aplicabilitatea aplicarii in mod direct (cu prevalenta ) a normelor comunitare, daca acestea sunt contrare legislatiei (aquis-ului comunitar) europene, principiile de drept comunitar aplicabile fiind prioritatea dreptului comunitar si aplicabilitatea directa a dreptului comunitar, atunci cand intra in conflict cu legislatia nationala (interna).Astfel, prioritatea dreptului comunitar rezulta din L.157/2005 de ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E., conform careia Romania si-a asumat responsabilitatea de a aplica dispozitiile din Tratatele originare ale Comunitatii europene, dinainte de aderare.Aplicarea directa a dreptului comunitar rezida din art. 220 din tratatul C.E., iar Curtea de Justitie a Comunitatii europene, in cauzele supuse judecatii privind interpretarea tratatelor a statuat ca aceasta interpetare este obligatorie pentru statele membre (cauza Brzezinski, C-313/05, cauza Humboltc-112/84, cauza C. Enel (4964).
Aceasta prioritate a dreptului comunitar se expliciteaza cel mai bine in prevalenta sa asupra oricarei norme de drept intern, contrare normei comunitare care este integrata, existenta, asumata si inglobata . face parte din spatiul comunitar in care Romania a intrat ca membru, in beneficiul cetatenilor romani, ca cetateni comunitari; competenta instantelor nationale fiind o obligatie si nu o alegere/oportunitate de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare in favoarea cetatenilor Romaniei.Nu in ultimul rand, exista raspunderea statului, prin autoritatile sale competente, daca incalca normele legislatiei comunitare, de a raspunde de prejudiciul creat propriilor cetateni pentru lipsa de implementare/implementarea insuficienta a aquis-ului comunitar in legislatia natoinala.
Astfel, art.25 din Tratatul C.E. are in vedere ca,,Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent.Aceasta interdictie se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”.Art. 28 din Tratatul C.E. prevede ca ,,Intre statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent”. De asemenea, art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare.Acest text se refera de fapt, la produsele provenind din alte state membre care sunt supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare. Or, statul roman nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, adica autovehiculelor deja inmatriculate in Romania (de tip second-hand), cu ocazia vanzariilor ulterioare.
Potrivit jurisprudentei comunitare, notiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul C.E. trebuie sa excluda de la aplicare orice posibilitate ca produsele nationale sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare nationale si sa nu produca, in nici un caz, efecte discriminatorii.Or, statul roman, prin instituirea taxei de poluare, independent de maniera de determinare a acesteia, prin raportare la art. 6 din OUG50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluarii, instituie o discriminare in regimul fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism in Romania, caci de fapt instituie o taxa similara taxei de prima inmatriculare, diferentierea constand in notiunea utilizata: taxa de poluare, in loc de taxa de prima inmatriculare.
Mai mult, este de notorietate Avizul motivat al Comisiei europene din 28.11.2007 care a solicitat reasezarea modalitatii de calcul a taxei auto (de prima inmatriculare), in sensul armonizarii legislatiei nationale cu cea comunitara, asepct tinut sub observatie de Comisie, care in luna iunie 2009 a solicitat Romaniei informatii in legatura cu evolutia legislatiei privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, existand temeri legate că actuala legislatie nationala (OUG50/2008) contine norme ce protejeaza industria auto nationala, sub aspectul impozitarii.
Asadar, concluzioneaza instanta ca dreptul comunitar se aplica in mod direct in cauza supusa judecatii, caci se resimte o discriminare intre produsele nationale si produsele altor state europene, membre ale Comunitatii Europene, care consta in diferentierea de impozitare aplicata produselor europene, introduse in România si impozitarea interna, de orice natura, direct sau indirect asupra produselor natinale similare.
In ceea ce priveste plata dobanzii legale aferente sumei achitate, instanta retine ca potrivit art. 124 al. 1 din O.G.92/2003 ,,pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere”.
In cauza se constata ca reclamantul nu afacut dovada ca a solicitat paratei plata dobanzii legale aferente sumei achitate, astfel ca parata nu datoreaza dobanda legala.
Pentru aceste considerente, instanta a admis actiunea in parte.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București la restituirea sumei reprezentând taxa, iar in temeiul art. 274 din C. la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, parata fiind in culpa procesuala.
Pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, în calitate de recurentă în dosarul menționat anterior, in contradictoriu cu D. M. L., a formulat in termen legal, recurs impotriva sentinței civile nr. 792/27.02.2012, pronunțata de Tribunalul București Secția IX-a C. Administrativ si Fiscal în dosarul nr._ .
În motivare, a arătat că hotărârea este, în parte, nelegală si netemeinică, fiind dată cu încălcarea si aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod procedura civila).
În primul rand, arată că instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea formulata de către reclamant in contradictoriu cu Direcția Generala a Finanțelor Publice, motiv pentru care prin prezentul recurs intelege sa invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE Muncipiului București, având in vedere următoarele considerente:
La data intrării in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (01.07.2008) s-a abrogat art. 2141 - 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare, care reglementa taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule
Art. 1 alin 1 din OUG nr. 50/2008 prevede: „Prezenta ordonanță de urgența stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului."
De asemenea dispozițiile art. 5 alin. (4) din același act normativ au următorul conținut - Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu."
În speță nu se realizează identitatea ceruta de lege intre cel care sta in în judecată în calitate de parat ( Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București) si cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecații.
Singura referire la DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI este in momentul in care reclamantul enumera parații in contradictoriu cu care intelege sa se judece.
Așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de chemare in judecata, chitanța pentru încasarea taxei a fost emisa de către Trezoreria sectorului 1 București.
Astfel, în cauză, nu există raporturi juridice între reclamant si Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, conform art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, DGFP MB nu a emis nici un act a cărui anulare sa se solicite, iar contravaloarea taxei nu a fost încasata de aceasta autoritate a administrației publice centrale pentru ca ea sa poată sta in prezentul litigiu.
Mai trebuie reținute in cauza, prevederile din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, care, la Capitolul 3 din Anexa 1 stabilesc autoritatea competenta pentru calculul taxei.
Astfel art 3 alin (1) are următorul conținut: „Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care reprezintă:
- în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe;
- în cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritoriala își are persoana fizică domiciliul fiscal.
De asemenea, la Secțiunea a 3- a din același act normativ este reglementata procedura Restituirii sumelor reprezentând diferentele de taxa pe poluare rezultate in urma contestării taxei.
Astfel, la art. 8 se prevede:
- În cazul contestării taxei plătite, contribuabilul poate solicita restituirea diferenței de taxă față de cea plătită cu ocazia înmatriculării autovehiculului în Romania.
- prevederile alin. (1) se aplică pentru taxele plătite începând cu data de 1 iulie 2008
- pentru restituirea sumelor reprezentând diferență de taxă, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia prevăzut la art 3 alin. (1). Modelul cererii este prevăzut în anexa nr. 3.
Cererea de restituire se soluționează de organul fiscal competent in termenul prevăzut de lege, iar restituirea sumelor reprezentând diferență de taxa se face din bugetul F. pentru mediu.
In consecință, măsura dispusa de instanța cu privire la restituirea sumei plătite de reclamant nu poate sa aiba efecte asupra DGFP MB care nu are calitate procesuala pasiva in cauza, întrucât nu este nici entitatea la care reclamantul a efectuat plata si nici instituția investita prin lege cu atribuții de natura celor ce fac obiectul litigiului.
In concluzie fara a exista vreo implicare a DGFP MB in procedura prealabilă litigiului si nici în încasarea sumei solicitate, apare evident ca in mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fata de acest parat, motiv pentru care trebuie admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generala a F. a Municipiului București si in consecința respinsă acțiunea ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In al doilea rand a critica hotărârea instanței de fond având in vedere ca in mod nelegal a dispus admiterea acțiunii si restituirea taxei in cuantum de 2.078 lei, precizând în continuare, argumnetele sale pe fondul cauzei prezente.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București cu sediul în București sector 2, ..13,, prin reprezentanții săi legali, a formulat în temeiul art.304 ind.1 C.pr.civ., recurs împotriva aceleiași hotărâri, solicitând modificarea in parte a hotărârii recurate, pentru următoarele motive:
Hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, instanța de recurs urmând a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute la art.304 C.pr.civ., deoarece recursul privește o hotărâre care potrivit legii nu poate fi atacata cu apel - art.304 ind.1 C.pr.civ.
Astfel, instanța de fond în mod greșit a respins lipsa calității procesuale pasive a AFP Sector 1 cu consecința admiterii cererii reclamantei in contradictoriu și cu pârâta AFP Sector 1 și a obligării pârâtei la restituirea sumei de 2078 lei - taxa de poluare - către reclamant.
Cu privire la netemeinicia sentinței, privind obligarea AFP Sector 1. la restituirea către petent a sumei 2.078 lei, achitata de către acesta cu titlu de taxa de poluare, a arătat faptu că plata efectuata de reclamantă a fost legal incasata de către Trezoreria statului sector 1 pentru Administrația F. pentru mediu, la data plații fiind in vigoare O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, expunând pe lar, argumentele sale în această privință.
In drept, și-a întemeiat prezentul recurs pe dispozițiile art.304 indice 1 C.Pr.Civ., OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare, HG nr.686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, OMFP nr. 1899/2004 privind procedura de restituire a sumelor de la buget.
Intimatul D. M. L. a formulat concluzii scrise, solicitând instanței respingerea ca nefondate a recursurilor formulate în prezenta cauza de recurentele-parate Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, si Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București si mentinerea Sentinței civile nr. 792/27.02.2012 pronunțata de Tribunalul București- Secția a IX-a contencios administrativ si fiscal in dos. nr._, ca legala si temeinica.
A arătat că în mod corect a reținut instanța de fond ca taxa pe poluare pentru autovehicule perceputa in temeiul dispozițiilor art. 4 alin, 1 Ut. a) din Q.U.G. nr. 50/2008 este nelegala, fiind in contradicție cu dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene apreciind ca este o taxa nedatorata si dispunând obligarea paratelor la restituirea sumei plătite cu acest titlu.
Motivele de recurs invocate de recurentele-parate nu pot fi primite de instanța, fiind in mod vădit nefondate, intimatul prezentând argumentele sale pe fondul pricinii deduse judecății.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentele recursuri, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
La termenul de judecată din 18.03.2013, Curtea din oficiu, a invocat excepția de tardivitate a recursului declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția de procedură, peremptorie și absolută, a tardivității declarării recursului de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, Curtea constată că excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 Cod Procedură Civilă, „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător”.
Sancțiunea neformulării recursului în termenul legal evocat, nu poate fi decât aceea prevăzută de dispozițiile art. 103 Cod de procedură civilă: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”, adică decăderea.
Așadar, deoarece acest termen este un termen procesual, depășirea sa va atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula recurs, concretizată prin respingerea recursului astfel promovat, ca fiind tardiv.
Potrivit dovezii de comunicare a sentinței recurate, către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, aflată la fila 33 dosar fond, recurenta-pârâtă a primit hotărârea atacată, la data de 12.04.2012.
Întrucât recursul prezent a fost promovat la data de 03.05.2012, rezultă că termenul de 15 zile, calculat în sistemul zilelor libere, a fost depășit, el socotindu-se împlinit la data de 30.04.2012, astfel încât excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă și a se respinge în consecință recursul.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, Curtea reține, în esență, că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea formulata de către reclamant in contradictoriu cu Direcția Generala a Finanțelor Publice, în situația în care nu este nici entitatea la care reclamantul a efectuat plata si nici instituția învestita prin lege cu atribuții de natura celor ce fac obiectul litigiului.
Art. 1 alin 1 din OUG nr. 50/2008 prevede: „Prezenta ordonanță de urgența stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului."
Totodată, dispozițiile art. 5 alin. (4) din același act normativ au următorul conținut: „ Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu."
Pe de altă parte, trebuie reținute în cauză, prevederile din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, care, la Capitolul 3 din Anexa, 1 stabilesc autoritatea competentă pentru calculul taxei.
Astfel, art 3 alin (1) are următorul conținut: „Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care reprezintă:
- în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe;
- în cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritoriala își are persoana fizică domiciliul fiscal.
De asemenea, la Secțiunea a 3- a din același act normativ este reglementată procedura restituirii sumelor reprezentând diferentele de taxa pe poluare rezultate in urma contestării taxei.
Astfel, la art. 8 se prevede:
- În cazul contestării taxei plătite, contribuabilul poate solicita restituirea diferenței de taxă față de cea plătită cu ocazia înmatriculării autovehiculului în Romania.
- prevederile alin. (1) se aplică pentru taxele plătite începând cu data de 1 iulie 2008
- pentru restituirea sumelor reprezentând diferență de taxă, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia prevăzut la art 3 alin. (1). Modelul cererii este prevăzut în anexa nr. 3.
Cererea de restituire se soluționează de organul fiscal competent in termenul prevăzut de lege, iar restituirea sumelor reprezentând diferență de taxa se face din bugetul F. pentru mediu.
Or, așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecata, chitanța pentru încasarea taxei a fost emisa de către Trezoreria Sectorului 1 București.
Totodată, DGFP MB nu a emis nici un act a cărui anulare sa se solicite, iar contravaloarea taxei nu a fost încasată de aceasta autoritate a administrației publice locale și nici nu are atribuții în soluționarea cererii de restituire, pentru ca ea sa poată sta în prezentul litigiu.
Prin urmare, în cauză, nu există raporturi juridice între reclamant si Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, conform art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, în speță nu se realizează identitatea cerută de lege între cel care stă în judecată în calitate de pârât ( Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București) si cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care se impune a fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generala a F. a Municipiului București si in consecința respinsă acțiunea ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva .
Evident, aprecierea ca întemeiat a acestui motiv de recurs face inutilă examinarea celorlalte motive invocate de această recurentă.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca tardiv recursul ADMINISTRAȚIE FINAȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și va admite ca fondat, recursul promovat de cealaltă recurentă, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIEi GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și va respinge în consecință acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Va menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, cu sediul în București, ., Sector 1.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, Sector 2, împotriva Sentinței Civile nr. 792/27.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. M. L. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică in parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și respinge în consecință acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Mentine în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedintă publică astăzi, 18.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
H. V. F. C. M. C. B.
GREFIER,
P. C.
Red./Tehnored./H.V./2ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 616/2013. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2542/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
