Anulare act administrativ. Sentința nr. 2543/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2543/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 9222/2/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2543
Ședința publică de la 12 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de revizuentul N. V. în contradictoriu cu intimații I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și M. A. INTERNE, având ca obiect cerere de lămurire și completare a sentinței civile nr. 1477/25.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Având în vedere lipsa părților la efectuarea apelului, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea rămâne în pronunțare cu privire la cererea de lămurire și completare dispozitiv formulată de revizuentul N. V..
CURTEA,
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1477/25.04.2013, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul N. V. în contradictoriu cu intimații I. G. al Poliției Române, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și M. A. Interne ca inadmisibilă.
La data de 23.07.2013, revizuentul N. V. a formulat o cerere de lămurire și completare a sentinței civile nr. 1477/25.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București.
În motivarea cererii s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe pe cale incidentală asupra cererii privind existența sau inexistența infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C.pen. și de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.pen.
De asemenea, revizuentul a solicitat lămurirea acestei sentințe cu privire la înscrisurile aflate la filele 12-13 și 101-102 din dosarul nr. 570/2000, având în vedere susținerea că doar acestea sunt probele ce au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 1681/05.12.2000; cu privire la mențiunea de la fila 4 alin. 1 din sentință dacă la fila 48 din dosarul nr. 570/2000 se găsește actul administrativ individual unilateral al unei autorități publice (Ordinul IGP nr._/25.06.1998) sau un înscris sub semnătură privată; precum și lămurirea sentinței în sensul art. 261 pct. 3 C.pr.civ. cu privire la obiectul cererii dacă instanța prin sentința civilă nr. 1681/05.12.2000 s-a pronunțat cu privire la anularea ordinului de trecere în rezervă nr._/25.06.1998, așa cum susține instanța, sau instanța a folosit această motivare pentru a justifica soluția dată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2811 și art. 2812 C.pr.civ.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește cererea de completare, instanța reține că potrivit art. 2812 C.pr.civ. „(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. (2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. (3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor”.
În cauza de față, instanța observă că a fost investită cu o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 1681/05.12.2000 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr. 570/2000, cu privire la care s-a pronunța prin sentința civilă nr._.04.2013 în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Prin urmare, se constată că instanța s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere cu care a fost investită, neexistând niciun capăt de cerere principal sau accesoriu și nici vreo cerere conexă sau incidentală cu privire la care să nu se fi pronunțat.
De asemenea, instanța reține că, într-adevăr, în cadrul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a, instanța investită cu soluționarea acesteia poate analiza pe cale incidentală dacă un înscris determinant pentru pronunțarea hotărârii atacate are sau nu conținut real în situația în care a intervenit un impediment legal la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Cu toate acestea, nu se poate susține că o astfel de ipoteză reprezintă o cerere incidentală în sensul prevederilor art. 2812 alin. 1 C.pr.civ., respectiv de cerere care poate avea o existență de sine stătătoare, ca și cerere principală, dar care este formulată într-un proces deja început.
În plus, instanța apreciază necesar a fi formulate două mențiuni. Pe de o parte, instanța precizează că, pentru a putea efectua o verificare pe cale incidentală cu privire la realitatea conținutului unui înscris, este necesar ca cererea de revizuire să fi fost declarată admisibilă, fiind avute în vedere în acest sens prevederile art. 326 alin. 3 C.pr.civ., abia apoi putându-se proceda la analizarea în substanță a motivelor de revizuire invocate. Or, în cauza de față instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1477/25.04.2013 în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a procedat șa efectuarea unei analize a caracterului real sau nereal al înscrisurilor invocate de revizuent.
Pe de altă parte, se constată că posibilitatea conferită de prevederile art. 322 pct. 4 teza a II-a C.pr.civ., de analiză a caracterului real sau nereal al unui înscris invocat în cadrul cererii de revizuire, nu transformă instanța civilă într-o instanță penală, astfel încât nu se poate susține că o instanță civilă ar putea constata săvârșirea unei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât o astfel de constatare ar fi imposibilă și în fața instanțelor penale, așa cum este situația în cauza de față (a se vedea în acest sens sentința nr. 1241/12.09.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr._ prin care și sentința penală nr. 1043/13.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală).
Față de aceste considerente, instanța apreciază că cererea de completare a sentinței civile nr. 1477/25.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
În ceea ce privește cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1477/25.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, instanța reține că potrivit art. 2811 alin. 1 C.pr.civ. „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.”
În cauza de față, instanța observă că revizuentul N. V. nu a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1477/25.04.2013, ci o cerere de lămurire a considerentelor acesteia, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2811 C.pr.civ. În plus, instanța observă că cererea de lămurire se referă la înscrisuri depuse în dosarul nr. 570/2000 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1681/05.12.2000, împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire, precum și cu privire la obiectul cererii din cadrul acestui dosar, așadar nu cu privire la sentința civilă nr. 1477/25.04.2013.
Având în vedere aceste motive, instanța apreciază că și cererea de lămurire este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de lămurire și completare formulată de revizuentul N. V., cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimații I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .. 6, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3, și M. A. INTERNE, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. E. S.
Red. /Dact. MD
6 ex/18.09.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3858/2013. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1862/2013.... → |
|---|
