Pretentii. Decizia nr. 229/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 1829/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 229
Ședința publică de la 21.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă AFP A., împotriva sentinței civile nr. 480/24.05.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru azi, 21.01.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24..04.2012 sub nr._, pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C., reclamantul C. A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 7.220 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și la plata dobânzii calculată conform Codului de Procedură Fiscală.
Prin sentința civilă nr. 480/24.05.2012 a Tribunalului Teleorman, s-a admis acțiunea formulată de reclamant, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 7.220 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._/05.03.2010 și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, reclamantul este proprietarul unui autoturism marca Mercedes benz, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008, în cuantum 7.220 lei.
În ședința publică din 24.05.2012 a fost pusă în discuția părților excepția inadmisibilității invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., excepție care din considerentele expuse în practica a fost apreciată ca nefondată, fiind respinsă ca atare.
Separat de cele expuse în practicaua hotărârii cu privire la această excepție, excepția inadmisibilității se privește a fi neîntemeiată și pentru faptul că parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
De altfel, această problemă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație prin decizia nr. 24/2011 prin care s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei de a se introduce în cauză, în calitate de chemat în garanție, a Administrației Fondului pentru Mediu București, tribunalul a apreciat că solicitarea nu poate fi primită în raport de prevederile art. 61 din Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora „Cererea va fi făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată” și de faptul că, deși potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se plătește în numele Administrației Fondului pentru Mediu, aceasta se calculează și se încasează de către autoritatea fiscală competentă, în cauză de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., situație ce rezultă din chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții.
Ca atare, s-a apreciat că în prezenta acțiune al cărei obiect îl reprezintă restituirea taxei de poluare, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât autoritatea fiscală care a stabilit și încasat taxa, respectiv Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., astfel că solicitarea de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu nu a fost primită.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a constatat acțiunea întemeiată pentru considerentele:
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate, deoarece în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului dreptului comunitar conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare .
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v.Enel ( 15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Pe de altă parte, în condițiile în care această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, deși este evident că și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, Tribunalul constată că față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
În consecință, constatând că taxa de poluare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor .
Este de menționat și că asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferența de tratament între produsele interne și cele importate din alte state ale UE, s-a pronunțat Curtea de la Luxembrug prin hotărârea din 11 august 1995 cauzele reunite C – 367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV s.a., c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminarea între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotărârea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c. Italia.
În raport de cele expuse, refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. de a restitui reclamantului taxa de poluare achitată este apreciat ca fiind nejustificat, astfel că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1 alin. 1, art. 2, alin. 2 și art. 8 alin. 1 din Legea 554 /2004 republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
În consecință, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. să restituie reclamantului suma de 7.220 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare, precum și dobânda calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare.
Soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
În fine, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Împotriva sentinței civile nr. 480/24.05.2012 a declarat recurs pârâta AFP A.. solicitând modificarea în tot a sentinței și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând dispoz. art. 304 pct.9 C.pr.civ.
În motivare arată că decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă în conf. cu dispoz. OUG nr.50/2008. Având în vedere că prin cererea înregistrată sub nr._/23.12.2010 intimata-reclamantă a solicitat restituirea sumei de
7720 lei, însă nu a invocat vreun motiv de nulitate a deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/19.11.2009, rezultă că împotriva acestei decizii nu a fost urmată procedura administrativă prealabilă obligatorie prev. de art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În speță, nu a existat nicio diferență de restituit în temeiul art. 11 din OUG nr. 50/2008, reclamanta achitând taxa de poluare, iar nu taxa specială pentru autoturisme. De asemenea, taxa de poluare instituită de actul normativ intern nu este contrară art. 90 alin. 1 TCE, nefiind o taxă vamală și aplicându-se tuturor autovehiculelor înmatriculate în România, indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar. Din acest punct de vedere sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei în sensul că taxa ar fi discriminatorie. Prin urmare, nu existau motive pentru ca prima instanță să dispună asupra restituirii sumei de 4900 lei cu atât mai mult cu cât nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi din dreptul intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
Cât privește invocata neîndeplinire a procedurii administrative prealabile, Curtea constată că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod. În acest sens s-a pronunțat ÎCCJ, prin decizia nr. 24/14.11.2011, pronunțată în recurs în interesul legii. Soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (cauza Metallgesellshaft și Hoechst, cauzele reunite C-410/98 și C-397/98)
. Astfel, prin Legea nr. 157/2005 a fost ratificat Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, în conformitate cu care, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a consacrat recunoașterea tratatului ca fiind „o nouă ordine juridică” în dreptul internațional, nu doar în ceea ce privește statele suverane care au semnat și ratificat tratatul, ci și în cadrul sistemului de drept intern al acestora. Ordinea juridică a CE se caracterizează prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație în raport de ordinea juridică internă. Astfel, norma comunitară creează drepturi și obligații, care pot fi invocate direct de particulari în fața instanțelor naționale (Cauzele V. Gend en Loos, nr. 26/26, 1963 și C./Flaminio C. Enel, nr. 6/64, 1964).
Obligația instanțelor naționale, dar și a autorităților administrative este de a proteja drepturile conferite de prevederile ordinii de drept comunitare și de a nu aplica prevederi naționale contrare, anterioare sau ulterioare intrării în vigoare a normei comunitare.
Cât privește compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr.50/2008 care au instituit taxa de poluare cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE), Curtea constată că prima instanță a procedat la o corectă analiză a acestei compatibilități.
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împrejurare constatată legal de instanța de fond.
Este esențială în cauză Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența Curții recent creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă AFP A., împotriva sentinței civile nr. 480/24.05.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. O.S./Tehnodact. O.S./2 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 561/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 393/2013.... → |
|---|
