Anulare act administrativ. Sentința nr. 1374/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1374/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 450/2/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1374
Ședința publică de la 18 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 11 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18 aprilie 2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2012 sub nr._, reclamantul C. M. L. a chemat în judecată pe pârâții M. Administrației și Internelor, I. G. al Jandarmeriei Romane și Direcția Generala de Jandarmi a Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea măsurii punerii sale la dispoziție începând cu data de 15.06.2011; nulitatea absoluta a masurilor premergătoare trecerii sale în rezerva, respectiv examinarea orala denumita „interviu” în vederea accesării funcțiilor vacante; nulitatea absoluta a Ordinului de trecere în rezerva nr._/14.09.2011 emis de Directorul G. al Direcției de Jandarmi a Municipiului București.
Ulterior, reclamantul a formulat o cerere precizatoare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. al Jandarmeriei Române, constatarea nulității absolute a Ordinului MAI r. I/654/10.05.2011 și a Ordinului IGJR nr._/10.06.2011.
În motivarea cererii, s-a arătat că potrivit art. 12 alin. 2 din OUG nr. 30/2007 structura organizatorică și efectivele MAI se aprobă prin hotărâre a guvernului, sens în care a fost emisă HG nr. 416/2007 cu anexe cuprinzând numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare. Astfel, disponibilizarea trebuia dispusă numai prin act normativ de aceeași putere, respectiv prin hotărâre a guvernului, motiv pentru care reclamantul a apreciat că Ordinul MAI nr. I/654/10.06.2011 este nelegal întrucât prin acesta se modifică în fapt HG nr. 416/2007 care reglementează numărul posturilor pe timp de pace și mobilizare.
Mai mult, în aplicarea acestui ordin, a fost emis OIGJR nr._/10.06.2011 care vine să reglementeze structura organizatorică, efectivele, numărul de posturi pe timp de pace și de mobilizare pentru arma jandarmerie, ce are caracter secret, nepublicat, prin care au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate IGSU și repartizate pe unități posturile aprobate.
Ambele ordine au aplicabilitate de la 15.06.2011 însă la nivelul unităților operative au fost comunicate și au intrat în vigoare prin OZU (ordin de zi pe unitate) la data de 16.06.2011.
Reclamantul a mai menționat că prin cele două acte s-a încălcat o lege organică, respectiv Legea nr. 80/1995, deoarece punerea la dispoziție și trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege, dar și prin nerespectarea drepturilor cuvenite cadrelor militare în rezervă, fiind emise cu exces de putere.
De asemenea, reclamantul a apreciat că au fost încălcate prevederile Legii nr. 24/2000 prin care se dispune obligativitatea publicării actelor administrative ale autorității publice centrale în Monitorul Oficial al României, dar și ale Legii nr. 202/1998 deoarece s-a dispus o secretizare în mod excesiv a acestor acte normative și nepublicarea actelor acte în executarea legii. Prin urmare, nepublicarea actelor atrage ineficiența lor, inexistența din punct de vedere juridic.
Arătând că cele două ordine sunt în contradicție vădită și cu alte ordine emise anterior de aceeași autoritate (Ordinul nr. 665/2008), reclamantul a menționat că prin acestea atributul stabilirii structurii și efectivelor MAI, respectiv ale IGJR a trecut de la guvern la comandantul unității militare deoarece comandantul unității a apreciat asupra legalității și oportunității desființării unor posturi, precum și asupra măsurii trecerii în rezervă a anumitor cadre militare, în temeiul disp. art. 82 și art. 85 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995, fapt ce constituie un alt motiv de nelegalitate al ordinelor.
Reclamantul a arătat că apărarea invocată de pârâții, respectiv faptul că s-a procedat la măsurile de disponibilizare prin aplicarea HG nr. 656/2011, publicată în M.O. la data de 30.08.2011, este incompletă întrucât s-a omis să se arate faptul că această hotărâre vizează alte categorii de personal din MAI, nicidecum jandarmii.
Mai mult, MAI invocă Ordinul S/205/21.09.2011 prin care comandanții unităților militare sunt împuterniciți ca ordonatori terțiari de credite pentru a duce la îndeplinire aceste ordine – implicit pentru a emite și semna ordinele de trecere în rezervă a cadrelor militare disponibilizate, care însă a fost emis mai târziu cu o săptămână față de data trecerii în rezervă, deci are efect retroactiv.
În drept au fost invocate prevederile art. 132 C.pr.civ., art. 6 și 10 din Convenția EDO, Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 80/1995.
Prin punctul de vedereformulat la data de 11.04.2012 pârâtul I. G. al Jandarmeriei a solicitat respingerea cererii completatoare ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul M. Administrației și Internelor la cererea completatoare, acesta a invocat excepția inadmisibilității cererii completatoare pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 08.06.2012 instanța a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea capetelor de cerere privind nulitatea măsurii punerii la dispoziție a reclamantului începând cu data de 15.06.2011, nulitatea absolută a măsurilor premergătoare trecerii reclamantului în rezervă și nulitatea absolută a Ordinului de trecere în rezervă nr._/14.09.2011 emis de DGDJ a municipiului București și a disjuns aceste capete de cerere cu privire la care a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului București – Secția C. administrativ și fiscal.
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 15.02.2012 instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul MAI.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul completului nr. 25 fond însă, ca urmare a depunerii la C. Informații Clasificate al instanței a unor înscrisuri cu caracter secret, respectiv caracter secret de serviciu, dosarul a fost înaintat grefierului șef al Secției a VIII-a al Curții de Apel București, conform repartizării ciclice fiind înaintat prezentului complet, nr. 31 fond, conform considerentelor încheierii din data de 16.11.2012.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, Curtea reține în esență următoarele:
În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia disponibilizarea trebuia dispusă prin hotărâre de guvern, împrejurare ce atrage nulitatea Ordinul MAI nr. I/654/2011 instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 2-4 din OUG nr. 30/2007 „(2) Structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (3) Încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului. (4) Ministrul internelor și reformei administrative, pe baza consultării Colegiului ministerului, poate înființa, desființa, disloca și redisloca unități, până la eșalonul brigadă, exclusiv, servicii, secții, birouri, compartimente și subunități, în limita posturilor aprobate și a fondurilor bănești alocate.”
De asemenea, se reține că potrivit art. 3 din HG nr. 416/2007 „Ministrul internelor și reformei administrative stabilește structura organizatorică a unităților proprii ministerului și poate înființa, disloca și desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate.”, o dispoziție similară regăsindu-se și în art. 4 alin. 2 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române care stabilește că „(2)La propunerea inspectorului general al Jandarmeriei Române, ministrul administrației și internelor, în funcție de dinamica atribuțiilor și misiunilor jandarmeriei, poate înființa, desființa, disloca și redisloca unități, până la eșalonul brigadă exclusiv, în condițiile legii, servicii, secții, birouri, compartimente și subunități de jandarmi, în limita posturilor aprobate și a fondurilor bugetare alocate.”
Așadar, organigrama, statul de organizare și în final lista cu posturile repartizate IGJR și unităților subordonate acestuia se stabilește/se aprobă prin ordin al administrației și internelor, condiție îndeplinită în speță, astfel cum rezultă din obiectul și aspectele normate de Ordinul nr. I/654/2011.
Referitor la împrejurarea că numărul de posturi pentru I. G. al Jandarmeriei Române se asigură cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative și unităților din subordinea sa, iar structura organizatorică și efectivele MAI sunt stabilite conform HG nr. 416/2007, instanța apreciază că și această condiție de legalitate este respectată.
În contextul în care numărul posturilor aprobate M.I.R.A. este stabilit prin Anexele nr. 2 și 3 la HG nr. 416/2007, iar în speță a intervenit un proces complex de reorganizare care a constat în principal în reducerea numărului de posturi, este logic a conchide că noul număr al posturilor menținute prin Ordinul nr. I/654/2011 se încadrează (respectă) numărul posturilor (evident mai mare) stabilit prin HG nr. 416/2007.
Niciuna dintre părți nu susține o situație de fapt contrară, reclamantul însuși făcând vorbire de o reducere semnificativă a numărului de posturi.
În consecință, se verifică și sunt reale susținerile pârâților care sunt în esență în sensul că, în limita efectivelor stabilite prin HG nr. 416/2007 prin Ordinul nr. I/654/2011, s-a aprobat noul stat de organizare al unităților din Jandarmeria Română care prevede un număr mai mic de funcții față de vechiul stat de organizare.
Cu alte cuvinte, numărul posturilor stabilit prin hotărâre de guvern nu trebuie depășit de numărul de posturi stabilit de ministrul administrației și internelor, condiție îndeplinită în speță.
Referitor la nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 80/1995 deoarece punerea la dispoziție și trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege și prin nerespectarea în mod deliberat a drepturilor cuvenite cadrelor militare în rezervă, susținerea este deopotrivă neîntemeiată.
Astfel, se observă că aceste motive nu vizează legalitatea actelor administrative contestate în prezenta cauză (Ordinul MAI nr. I/654/2011 și Ordinul IGJR nr._/10.06.2011), ci actul administrativ prin care reclamantul a fost pus la dispoziție, iar apoi trecut în rezervă. De asemenea, trebuie observat că nu se indică temeiul legal nerespectat în concret de actele administrative criticate, neputând fi reținut ca și argument juridic faptul că s-ar fi inventat motive de trecere în rezervă precum simulacrul de concurs/examen/interviu.
În egală măsură, instanța apreciază că și motivele ce privesc necompetența comandatului IJJ de a dispune punerea la dispoziție, a trecerea în rezervă, rechemarea în activitate și acordarea drepturilor bănești pe întreaga perioadă, competență ce ar reveni MAI și IGJR, vizează eventuale aspecte de nelegalitate cu privire la actul de punere la dispoziție a reclamantului, iar apoi de trecere în rezervă, iar nu ordinele ce fac obiectul prezentei acțiuni.
De asemenea, contrar aprecierilor reclamantului, instanța consideră că actele nu au fost emise cu exces de putere, ci în mod justificat, autoritățile emitente acționând în limitele marjei de apreciere.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 prin care se dispune obligativitatea publicării în Monitorul Oficial și a dispozițiilor Legii nr. 202/1998 deoarece s-a dispus o secretizare în mod excesiv a acestor acte invocată de reclamant, instanța constată că nu este întemeiată.
Astfel, referitor la nepublicarea ordinelor în Monitorul Oficial, instanța are în vedere dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative în conformitate cu care „În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Întrucât ordinele contestate (Ordinul MAI nr. I/654/2011 și Ordinul IGJ nr._/2011) nu au caracter normativ, ci individual, reglementând reorganizarea unor instituții determinate, instanța apreciază că acestea nu trebuie publicat în Monitorul Oficial pentru a-și produce efectele. De asemenea, instanța are în vedere și dispozițiile art. 11 alin. 2 lit. b din același act normativ potrivit cărora „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: … actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate”.
Referitor la critica reclamantului în sensul că s-ar fi procedat la o secretizare excesivă a actelor, instanța atrage atenția asupra dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate prin care se instituie o anumită procedură pe care reclamantul o poate urma, respectiv: „Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ”.
Referitor la susținerea că ordinele ar fi în vădită contradicție și cu alte ordine emise anterior de aceeași autoritate (Ordinul MAI nr. 665/2008), aceasta este apreciată de asemenea ca fiind neîntemeiată. Pe de o parte, împrejurarea nu constituie motiv de nelegalitate a actelor contestate, aceasta din moment ce legalitatea unui act presupune cercetarea conformității lui cu acte normative ori cu alte acte cu forță juridică superioară. Pe de altă parte, legiuitorul (în sensul larg al termenului) poate reveni asupra unei norme anterior adoptate, ceea ce constituie o chestiune de apreciere, necenzurabilă în absența unei acțiuni discreționare, abuzive.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța nu va primi nici susținerile reclamantului în sensul că, prin cele două ordine, s-ar fi trecut de la guvern la comandantul unității militare atributul stabilirii structurii și efectivelor MAI, respectiv ale IGJR, deoarece comandantul unității ar fi apreciat asupra legalității și oportunității desființării unor posturi, precum și asupra măsurii trecerii în rezervă a anumitor cadre militare în temeiul disp. art. 82 și art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995.
În ceea ce privește Ordinul IGJR nr._/10.06.2011, acesta a fost emis în baza Ordinului MAI nr. I/654/10.06.2011 și este conform acestuia, fiind prin urmare legal, de moment ce s-a reținut legalitatea Ordinului MAI, conform argumentelor anterior expuse.
În consecință, constatând că nu s-a făcut dovada vreunui motiv de nelegalitate a actelor contestate, în raport de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, având în vedere și disp. art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va respinge cererea în anulare ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. L., cu domiciliul în București, .. 11, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, și I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .-11, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. E. S.
Red./thred. MD
5 ex/14.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4835/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1880/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
