Pretentii. Decizia nr. 3795/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3795/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 23708/3/2012
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 3795
Ședința publică din data de 30.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. C. M.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. I. CRISITIAN
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI , împotriva Sentinței Civile nr. 5188 din data de 14.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. G. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții – taxa de poluare.
La apelul nominal în ședință publică se prezintă intimatul – reclamant P. G., prin apărător ales M. I., cu delegație la fila 2 a dosarului de fond, lipsind celelalte părți .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
La interpelarea instanței, intimatul – reclamant, prin apărător ales, susține că anterior depunerii cererii introductive de instanță a formulat o cerere de restituire a taxei de poluare pe care a înregistrat-o la organul fiscal.
Curtea pune în vedere părții prezente să menționeze dacă mai are alte cereri de formulat sau dacă solicită administrarea altor probe.
Intimatul – reclamant, prin apărător ales, solicită instanței să incuviințeze înscrisurile de la dosar.
Curtea încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat cât și în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii.
Intimatul – reclamant, prin reprezentant legal, formulează concluzii de respingere a recursului cu consecința menținerii sentinței de la fond ca legală și temeinică.
Acesta solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei sens în care depune la dosar chitanța cu nr. 45/27.09.1013.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5188 din 14.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta AFP sector 6 București și a fost obligată pârâta să restituie suma de 1308 lei reprezentând taxă de poluare, plus dobânda fiscală legală calculată conform art. 124 din C. pr. fiscală, precum și suma de 43,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de AFP Sector 6 în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și a fost obligată chemata în garanție la plata către pârâtă a sumelor pe care aceasta a fost obligată să le plătească reclamantului.
Prin aceeași sentință au fost respinse cererile reclamantului P. G. formulată în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, ca neîntemeiată, și în contradictoriu cu DGFPMB, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
De asemenea, prin încheierea de la termenul din 07.12.2012, când au avut loc dezbaterile, tribunalul a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 6 București, ca neîntemeiate.
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității invocate prin întâmpinare a apreciat-o ca neîntemeiată întrucât simpla împrejurare că reclamantul avea posibilitatea să solicite înmatricularea autoturismului fără plata taxei, nu face ca prezenta cerere să fie inadmisibilă, atât timp cât nu există obligația reclamatului de a proceda în acest mod. În ceea ce privește nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 205 Cod proc. fiscală, tribunalul reține că aceasta nu este obligatorie în cazul acestor cereri, față de prevederile deciziei în interesul legii nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare având în vedere că Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București este cea care a calculat taxa pe poluare, a emis decizia de calcul al taxei pe poluare, a încasat taxa pe poluare astfel încât raportul juridic de drept fiscal s-a născut între această instituție și reclamant.
Cu privire la fondul cauzei Tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca OPEL, care a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat al Uniunii Europene la data de 27.09.2007 și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 1308 lei conform deciziei de calcul al taxei pe poluare nr._/20.01.2010 și chitanța nr._/25.01.2010.
Potrivit art. 3 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 211/2003.
Conform art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul legal să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele în afară, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Tribunalul reține că, în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, este de remarcat faptul că s-a dorit ca taxa pe poluare (al cărei scop este în principiu corect-“poluatorul plătește”) să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, conform cu art. 110 din TFUE, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții comunitare au prioritate față de dreptul național, atât în baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție („ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”), cât și în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
În aceste condiții, este evident că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Astfel, analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România.
Având acest efect specific, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, întrucât doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane.
Aceste tipuri de discriminări sunt realizate de legiuitorul român, care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica în mod firesc instituirea obligației de plată a unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în circulație, potrivit principiului general „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei de a restitui taxa pe poluare este nejustificat, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a dobânzii fiscale, tribunalul reține că potrivit art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.” Iar art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală prevede: „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.
În cauză, cererea de restituire a taxei adresate de intimatul-reclamant organelor fiscale a fost înregistrată la data de 25.06.2012, acesta fiind momentul de la care curge termenul de 45 de zile pentru soluționare, dobânda fiind datorată, conform art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală, din ziua următoare expirării acestui termen, respectiv 10.08.2012 și până la plata efectivă.
În ceea ce privește cererea de restituire a taxei pe poluare formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
În acest sens, tribunalul reține că AFP Sector 6 este instituția emitentă a deciziei de calcul al taxei pe poluare, a încasat taxa pe poluare în cuantum de 1308 lei, astfel încât raporturile juridice de drept fiscal s-au născut între reclamant și AFP Sector 6, neavând relevanță din această perspectivă împrejurarea că taxa pe poluare încasată se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se administrează de AFM. În consecință, tribunalul reține că față de reclamant, singura instituție obligată la restituire este organul fiscal competent, între reclamant și AFM neexistând nici un raport juridic fiscal, care sa justifice obligarea AFM la restituirea către reclamant a taxei pe poluare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admite în parte cererea, a obligat pârâta DGFPMB-AFP Sector 6 la restituirea către reclamant a sumei de 1308 lei reprezentând contravaloarea taxei pe poluare și a dobânzii fiscale aferente ce se va calcula de la 10.08.2012 și până la plata efectivă.
În baza art. 274 C., constatând culpa procesuală a pârâtei DGFPMB-AFP sector 6, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 43,6 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Asupra cererii de chemare în garanție, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a dispus obligarea acesteia la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București a sumelor pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantului.
Față de modalitatea de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generale a Finanțelor Publice București, tribunalul a respins acțiunea în privința acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta AFP Sector 6 prin DGFPMB solicitând modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, având în vedere că taxa de poluare achitată de reclamant nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal, conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 92/2003. Prin achitarea taxei pe poluare nu există nici un raport juridic între reclamant și pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta-pârâtă arată că în mod nelegal s-a dispus admiterea acțiunii, întrucât taxa de poluare prev. de OUG nr. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, regimul fiscal fiind același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme în România.
Principiu „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. De asemenea, 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare.
Recurenta-pârâtă invocă și faptul că restituirea taxei de poluare pentru motivul că ar contraveni normelor comunitare nu se încadrează în prevederile art. 117 lit. a –h din Codul de procedură fiscală.
Intimații, deși legal citați nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs și a excepției invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere că reclamantul nu s-a adresat autorității pârâte cu cerere de restituire a taxei pe poluare, anterior sesizării instanței, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta AFP Sector 6, s-a solicitat obligarea acestei pârâte la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 1308 lei achitată pentru înmatricularea autovehiculului marca Opel cu nr. de identificare WOLOAHL_.
Astfel, cum s-a stabilit prin decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în cazul unor astfel de cereri nu este necesară parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, fiind aplicabile dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, în această situație, acțiunea de restituire a taxei de poluare se întemeiază pe un refuz nejustificat al organelor fiscale de a soluționa o cerere, refuz asimilat de art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 unui act administrativ unilateral. Pentru ca reclamanta să poată invoca un astfel de refuz nejustificat al pârâtei de a-i soluționa o cerere, era necesar ca anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ și fiscal, să formuleze o cerere prin care să solicite pârâtei restituirea taxei de poluare, altfel acțiunea este inadmisibilă.
Condiția formulării unei cereri adresată organelor fiscale prin care să solicite restituirea taxei de poluare rezultă și din dispozițiile art. 117 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia sumele „se restituie, la cerere”.
De asemenea, potrivit art. 117 alin. 9 din Codul de procedură fiscală, procedura de restituire a sumelor de la buget se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, acesta fiind Ordinul MFP 1899/2004, care în capitolul 1, art. 2 prevede că „restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare”.
Se reține și că nu este vorba despre neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, ci de chiar lipsa actului administrativ individual asimilat sub forma refuzului nejustificat al autorității de a soluționa o cerere a persoanei care se consideră vătămată.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere că reclamantul nu s-a adresat anterior formulării cererii de chemare în judecată cu o cerere de restituire a taxei pentru emisiile poluante, adresată organului fiscal competent, cererea depusă la dosarul cauzei fiind formulată ulterior introducerii acțiunii, Curtea apreciază că excepția invocată de pârâtă este întemeiată, astfel că soluția primei instanțe, este dată cu aplicarea greșită a legii, impunându-se respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1-3 coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea, ca inadmisibilă. Ca urmare a respingerii acțiunii principale, urmează a fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, ., împotriva Sentinței Civile nr. 5188 din data de 14.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. G., cu domiciliul ales în București, .-4, .. B, ., Sector 2 și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, . 6.
Modifică, în tot, sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
Respinge cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
F. C. M. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
Red./tehnored. G.I.C. – 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1880/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Custodie publică - prelungire. Decizia nr. 1320/2013. Curtea de... → |
|---|
