Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 422/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 56035/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 422
Ședința publică de la 31.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. C.
JUDECĂTOR - N. M.
JUDECĂTOR - PATRAȘ B. L.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentele-reclamante C. (RAPAN) D. D., C. V., D. S.-D. și M. G. prin reprezentantul lor legal organizația sindicală UNIUNEA CASMB împotriva sentinței civile nr. 1759/25.04.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele-reclamante prin organizația sindicală Uniunea CASMB, prin avocat P. C. R. cu delegație de substituire depusă la dosar, lipsind intimatele-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentelor-reclamante arată că nu mai are cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe cererea de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentelor-reclamante solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, conform argumentelor expuse în cererea de recurs și a concluziilor scrise pe care le depune la dosar. În temeiul art. 274 C.proc.civ. solicită obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat conform dovezii depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1759/25.04.2012 Tribunalul București a respins, ca neintemeiata, actiunea formulată de reclamanții C. (R.) D. D., C. V., D. S. – D. și M. G., prin reprezentant Uniunea C.A.S.M.B., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, prin care s-a solicitat obligarea paratei la plata catre reclamanti a sporului pentru control financiar preventiv cuvenit pe perioada anilor 2009-2010, actualizat cu indicele de inflatie si cu dobanda legala pana la data platii efective și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantii, pe perioada anilor 2009-2010, au avut calitatea de functionari publici in cadrul institutiei parate, avand atributii de control financiar preventiv.
Potrivit art.9, alin.7 din OG nr.119/1999, prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar.
Din textul legal de mai sus rezulta ca acordarea sporului nu este obligatorie, el fiind lasat la latitudinea conducatorului unitatii si fiind conditionat de emiterea unei decizii in acest sens.
Mai mult, nici cuantumul sporului nu este fixat de leguitor, acesta stabilind numai limita maxima, urmand ca suma concreta sa fie stabilita tot de conducatorul unitatii, in functie de fondurile disponibile, de numarul de beneficiari si de diverse alte criterii pe care acesta le-ar stabili.
In speta insa, reclamantii nu au facut dovada existentei unor decizii interne ale conducatorului institutiei parate de acordare a acestui spor.
Mai mult, parata insasi confirma ca in anii 2009-2010 (cu exceptia lunilor ianuarie, februarie si martie), din cauza lipsei de fonduri, nu a mai facut aplicarea art.9, alin.7 din OG nr.119/1999, nemaiemitand decizii interne de acordare a sporului, deoarece in lipsa fondurilor nu putea stabili un cuantum concret al sporului.
In lipsa unor decizii interne, instanta a constatat ca nu exista temei legal pentru acordarea sporului.
Din intampinarea paratei se deduce faptul ca practica institutiei era aceea de a solicita de la inceput alocarea de fonduri pentru acest spor si numai apoi, in functie de fondurile alocate, se emitea decizie de stabilire in concret a cuantumului sporului.
Imprejurarea ca parata nu contesta dreptul reclamantilor si ca a solicitat constant fonduri in acest sens este nerelevanta in lipsa conditiei premisa a emiterii unor decizii interne de stabilire a sporului si a persoanelor care il vor incasa.
In consecinta, instanta a respins actiunea ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele C. (RAPAN) D. D., C. V., D. S.-D. și M. G. ,prin reprezentant organizația sindicală UNIUNEA CASMB, solicitând casarea ei și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a dat o interpretate greșită O.G. nr. 119/31.08.1999, modificată prin OUG nr. 35/2009. Deși OG nr. 119/1999 stabilește un cuantum maxim de până la 25% al sporului pentru complexitatea muncii, aplicat la salariul de bază brut lunar, funcționarii publici, membrii lor, care desfășoară activitatea de control financiar preventiv în cadrul structurii de specialitate din cadrul CASMB, în baza deciziei colective a președintelui director general nr. 162/20.10.2009 au beneficiat de un spor pentru complexitatea muncii, aplicat la salariul de bază brut lunar, fiind vorba de un cuantum fix de 25% fapt menționat de către intimată prin întâmpinare, care arată că aceștia au beneficiat de un spor de 25%, lunar, aplicat la salariul de bază, atât în anul 2009 cât și în anul 2010, singurul motiv pentru care acest spor a fost acordat parțial în anul 2009, iar în anul 2010 nefiind deloc acordat, a fost din lipsă de fonduri.
Mai arată că membrilor lor li s-au eliberat și decizii individuale prin care li se stabilește salariul de încadrare și sporul pentru controlul financiar preventiv în procent de 25% atât pentru anul 2009, cât și pentru anul 2010 (decizia nr. 68/10.04.2009 și decizia nr. 14/1.02.2010). Toate aceste aspecte au fost arătate de către intimată prin întâmpinare și prin răspunsul nr. 9813/23.02.2012 pe care CASMB l-a dat ca urmare a plângerii formulate de către sindicatul lor, în numele membrilor lor, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, intimata eliberând situația centralizatoare a drepturilor salariale neplătite membrilor lor pentru perioada 2009 – 2010 în care se regăsește și cuantumul individual al sporului solicitat de către ei prin cererea de chemare în judecată, pentru fiecare membru al sindicatului lor îndreptățit să primească acest spor.
În drept sunt invocate dispoz. art. 129, art. 299, art. 3041 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că în conformitate cu prev. alin. 7 din OG nr. 119/1999, privind controlul intern și controlul financiar preventiv, cu modificări și completări ulterioare, funcționarii publici care desfășoară activitatea de control financiar preventiv în cadrul structurii de specialitate din cadrul CASMB, în baza deciziei Președintelui Director General nr. 162/20.10.2009, au beneficiat de un spor pentru complexitatea muncii în cuantum de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar.
Pentru anul 2009, acest spor nu a fost acordat lunar din lipsa fondurilor prevăzute în filele de buget cu această destinație.
CASMB, în conformitate cu prevederile legii contabilității, nu poate angaja plăți decât în limita prevederilor bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite, cu această destinație. Prin adresa nr._/2.06.2009, CASMB prezintă ordonatorului principal de credite necesarul de fonduri ce trebuie avut în vedere pentru rectificarea bugetară pe anul 2009, în care sunt cuprinse și solicitări privind suplimentarea fondurilor aferente plății sporului de complexitate a muncii.
Neexistând fonduri alocate pentru plata sporului pentru complexitatea muncii, nu s-a procedat la aplicarea prev. OUG nr. 35/2009 conform cărora încadrării în limitele de cheltuieli de personal stabilite prin filele de buget, neexistând posibilitatea stabilirii procent spor/fond alocat.
În concluzie pe anul 2009, la nivelul CASMB, fondurile alocate cu această destinație au permis ca sporul să fie plătit integral în luna ianuarie și februarie, iar pentru luna martie în procent de 13 % față de 25%.
Pentru anul 2010, a intrat în vigoare OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Suma totală a sporurilor care nu fac parte din salariul de bază nu trebuie să depășească 30 % din salariul de bază, conform art. 6 din OUG nr. 1/2010. Începând cu 3.07.2010, se aplică prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar prin care se diminuează cu 25% toate drepturile salariale brute.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond in mod judicios a respins actiunea reclamantelor ,insa Curtea apreciaza ca se impun anumite consideratiuni in privinta argumentarii solutiei pronuntate.
Obiectul cauzei deduse judecatii se refera la plata sporului pentru controlul financiar preventiv aferent anilor 2009-2010.
Sporul pentru controlul financiar preventiv a fost reglementat prin OG 119/1999 ,care în forma in vigoare in perioada de referinta analizata ,prevedea la art.9(7) ca ,prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar.
Instanta de fond a retinut ca ,in lipsa unor decizii interne ,nu exista temei pentru acordarea sporului,interpretarea textului legal fiind apreciata de Curte ca una corecta.
Recurentele au criticat insa situatia de fapt constatata de tribunal ,anume lipsa deciziilor interne de stabilire a cuantumului sporului ,invocand in acest sens decizia colectiva a presedintelui director general nr.162/20.10.2009.
Analizand aceast din urma act (fila 6 din dosarul de recurs) ,Curtea constata ca decizia nu contine vreo mentiune referitoare la acordarea sporului in discutie pe anul 2009 ,ci doar se limiteaza la a numi pe recurentele-reclamante sa exercite activitatea de control financiar preventiv propriu al CASMB (art.I),indicandu-se ,totodata ,modalitatea in care va fi efectuata actiunea de control financiar preventiv la nivelul CASMB pe perioada concediului de odihna(art.II).
Asertiunea recurentelor in sensul ca pentru anul 2009 le-au fost eliberate decizii individuale de acordare a soporului de 25% pentru controlul financiar preventiv este partial adevarata ,doar in ceea ce o priveste pe recurenta reclamanta C. D. D..
. dosarului ,rezulta ca la data de 10.04.2009 ,a fost emisa decizia nr.68 de catre presedintele director general al CASMB, care ,la art.2 stabileste ca ,incepand cu data de 13.04.2009, C. D. D. va beneficia de un spor de 25% la salariul de baza ,în limita fondurilor alocate de CNAS prin fila de buget.
Asadar ,acordarea sporului in discutie nu a avut loc neconditionat ,ci s-a mentionat in mod expres ca aceasta este posibila numai in limita fondurilor alocate de CNSAS prin fila de buget.
Or ,tocmai lipsa fondurilor a fost motivul neacordarii sporului de 25% ,conform celor invocate de catre parata prin intampinare,iar recurenta- reclamanta nu a probat o situatie de fapt contrara .
Tot astfel ,curtea constata ca pentru anul 2010 ,salarizarea personalului plătit din fonduri publice a avut loc in conformitate cu dispozitiile Legii 330/2009,care la art.9 prevede urmatoarele:
(1) În limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează pentru personalul bugetar din aparatul propriu și din unitățile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale.
(2) Gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale sau prin reglementări specifice domeniului.
În temeiul art.9 si art.30 din Legea 330/2009 si ale OUG nr.1/2010, au fost emise decizii de reincadrare pentru recurentele –reclamante(filele 9-12 din dosarul de recurs), prin care a fost stabilit nivelul salariului de baza ,precum si „un spor pentru CFP in procent de 25 %”.Cuantumul acestui din urma spor nu a fost indicat in concret, ci doar a fost mentionat cu titlu generic in cuprinsul acestor decizii.
Recurentele au criticat solutia tribunalului de respingere a cererii de acordare a sporului aferent anului 2010 ,aratand ca în mod eronat s-a retinut lipsa deciziilor individuale de stabilire a sporului in discutie.
Curtea atrage atentia ca, desi reala afirmatia recurentelor ,solutia de respingere a actiunii se impune cata vreme ,conform art.9 alin.1 repartizarea sumelor destinate cheltuielilor salariale are loc în limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale.Or ,astfel cum s-a aratat intimatul parat a demonstrat ca fondurile alocate CASMB in anul 2010 nu permiteau plata sumelor acordate cu titlu de spor pentru CFP in procent de 25 %.
Prin urmare Curtea ,retinand legalitatea sentintei recurate ,in temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ ,va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentele-reclamante C. (RAPAN) D. D., C. V., D. S.-D. și M. G. prin reprezentantul lor legal organizația sindicală UNIUNEA CASMB împotriva sentinței civile nr. 1759/25.04.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. E. C. N. M. Patraș B. L.
GREFIER
S. I.
Red.PB/2 ex.
Jud. fond – J. A.
| ← Custodie publică - prelungire. Decizia nr. 1320/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2135/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
