Anulare act administrativ. Sentința nr. 1390/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 1390/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 8910/1/2009*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1390

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.04.2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE: V. D.

GREFIER: B. C.

Pe rol pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII și intervenienții C. V., S. G., I. G. ȘI C. D., având ca obiect „anulare act administrativ (Hotărâre nr. 201/2006 a PCSM la încheierea și sentința nr. 3761/27.05.2011)”.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.04.2013, pentru când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra acțiunii civile de față,

Reclamantul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă ÎCCJ, prin recursul înregistrat la 12.11.2009 la ÎCCJ – Secția contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), în temeiul prev. art. 29 alin. 5 și 7 din Legea nr. 317/2004 privind CSM, republicată și al disp. art. 4 alin. 2 raportat la art. 11 alin. 4 și art. 1 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a declarat recurs împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1706/08.10.2009.

Recurentul a invocat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât procedura după care au fost selectați inspectorii, reglementată prin Hotărârea nr. 201 din 09.03.2006 a Plenului CSM, este contrară disp. art. 61 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 privind CSM, această procedură nepermițând verificarea competențelor candidaților în modalitatea avută în vedere de legiuitor și nerespectând principiul previzibilității, raportat la întreaga practică a instituției în materia organizării concursurilor și examenelor.

La data de 20.01.2010 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către C. V., S. G., I. G., C. D. arătând că cererea este justificată de un interes propriu, respectiv menținerea calității de inspector pe care au dobândit-o în urma susținerii concursului din data de 08.10.2009 .

Cu referire la cererea de recurs formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a apreciat că este inadmisibil, este tardiv, că recurentul nu a dovedit un interes în cauză, precum și faptul că recursul este nefondat.

Prin Decizia nr. 2241 din 29.04.2010, ÎCCJ a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că hotărârea atacată nu se încadrează în categoria celor privitoare la cariera și drepturile judecătorilor ori procurorilor și în sensul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 317/2004 republicată și corespunzător reglementării cuprinse în Legea nr. 303/2004 pentru a atrage competența specială a ÎCCJ – Secția contencios administrativ și fiscal, întrucât cariera judecătorilor și procurorilor vizează strict parcursul profesional, de la promovarea în profesie și până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă și efectivă a atribuțiilor de judecător respectiv de procuror.

În speță, hotărârea atacată este o hotărâre de natură administrativă, supusă controlului instanței competente de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004, respectiv Curtea de apel, ca instanță competentă material potrivit prev. art. 10 din lege.

În susținerea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv, Hotărârea nr. 1706 din 08.10.2009, Hotărârea nr. 201 din 09.03.2006, Hotărârea nr. 1704 din 08.10.2009, Hotărârea nr. 1705 din 08.10.2009.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel București sub nr._ la data de 11.09.2010.

Prin cererea formulată la 07.12.2010 intervenienții C. S., S. G., I. G. și C. V. au precizat că pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C. administrativ și fiscal se mai află în curs de judecată dosarul civil nr._ care are aceleași părți, același obiect (anulare act administrativ) și aceeași cauză și, întrucât în caz este vorba de un caz de litispedență s-a solicitat conexarea celor două dosare pentru o bună înfăptuire a justiției.

Prin încheierea de la data de 15.04.2010, Curtea a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr. 8910/_ fiind îndeplinite prevederile art. 164 Cod procedură civilă.

Prin acțiunea înregistrată la 14.06.2010 (dosar nr._ ), reclamantul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în contradictoriu cu C. S. al Magistraturii și C. V., S. G., I. G. și C. D. a formulat acțiune în anulare prin care a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Plenului CSM nr. 201/09.03.2006 și nr. 1706/08.102.009, respectiv a adresei nr._ a CSM și solicită constatarea nelegalității acestor acte administrative precum și anularea hotărârilor Plenului CSM nr. 201/09.03.2006 și nr. 1706/08.10.2009 precum și a adresei nr._ a CSM.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin Hotărârea CSM nr. 1706 din 08.10.2009 s-a decis numirea în funcțiile de inspector în cadrul Serviciului de Inspecție Judiciară – pentru procurori a domnilor C. V., I. G., C. D. și S. G. în baza disp. art. 61 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 și ale art. 42 alin. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a CSM aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 326/2005, după procedura reglementată de Hotărârea Plenului CSM nr. 201 din 09.03.2006.

Prin adresa nr._ din 28.05.2010 emisă de Plenul CSM s-a comunicat motivele pentru care solicitarea de revocare a Hotărârii Plenului CSM nr. 1706 din 08.10.2009 a fost respinsă ca tardivă, respectiv motivele pentru care revocarea hotărârii Plenului CSM nr. 201 din 09.03.2006 a fost respinsă ca nefondată.

Arată că hotărârile menționate sunt nelegale și netemeinice deoarece procedura după care au fost selectați inspectorii reglementată prin Hotărârea Plenului nr. 201 din 09.03.2006 este contrară disp. art. 61 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 întrucât nu permite verificarea competențelor candidaților în modalitatea avută în vedere de legiuitor și în același timp nu respectă principiul previzibilității raportat la întreaga practică a instituției în materia organizării concursurilor și examenelor.

Procedura instituită prin Hotărârea nr. 201/2006 este în dezacord cu prevederile legale întrucât nu satisface cerințele de obiectivitate și transparență pe care le presupune noțiunea de concurs sau examen în accepțiunea legiuitorului.

Procedura de selecție a inspectorilor prin metoda interviului constituie singura excepție nu conține garanțiile care să asigure obiectivitatea selecției și nu permite o departajare obiectivă și unitară de natură să asigure tuturor candidaților șanse egale și transparente pentru ocuparea funcțiilor.

Inspecția judiciară are un rol esențial în funcționarea sistemului judiciar având în vedere importanța funcțiilor de control în cadrul funcțiilor manageriale, astfel că se impune cerința ca inspectorii să corespundă unor exigențe profesionale deosebite care nu pot fi realizate decât prin ocuparea funcțiilor pe bază de concurs.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Plenului CSM nr. 201/09.03.2006 respectiv a adresei nr._/1154/2010 a CSM susținându-se în ceea ce privește Hotărârea nr. 201/2006, încălcarea prev. art. 61 alin. 3 din Legea nr. 317/2004.

Prin Încheierea de la data de 15.04.2011 s-a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 201/09.03.2006 Plenului Consiliului S. al Magistraturii invocată de către reclamantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru considerentele care au fost arătate în această încheiere.

Prin sentința civilă nr. 3761 din 27.05.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantei.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII, și intervenienții C. V., S. G., I. G. și C. D., ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de intervenție.

Pentru a pronunța această sentință instanța a apreciat acțiunea în anularea Hotărârilor Plenului CSM nr._ și nr. 1706 din 08.10.2009 precum și a adresei nr._ a CSM ca neîntemeiată, cu consecința admiterii cererii de intervenție în interes propriu.

Reclamantul P. de pe lângă ÎCCJ a declarat recurs împotriva încheierii din 15.04.2011 și împotriva sentinței nr. 3761/2011.

Prin decizia nr. 5819 din 02 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Încheierii din 15.04.2011 și împotriva sentinței nr. 3761 din 27.05.2011 pronunțate de curtea de Apel București- Secția contencios administrativ și fiscal.

A fost casată încheierea și sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.

Instanța de recurs a reținut următoarele:

Obiectul acțiunii judiciare îl constituie anularea hotărârilor nr. 1706 din 8 octombrie 2009 și nr. 201 din 9.03.2006 ale Plenului CSM (dosar nr._ și dosar nr._ .

În cadrul ambelor acțiuni care au fost conexate, s-a invocat și excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 201/2006 a Plenului CSM.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 201/2006, s-a formulat atât acțiune în anulare pentru motive de nelegalitate, cât și excepția de nelegalitate.

În vederea stabilirii cu rigoare a obiectului acțiunii judiciare, Înalta Curte a casat atât încheierea cât și sentința atacată, pentru ca în rejudecare să se pună în vedere reclamantei să stabilească limitele învestirii instanței și temeiul de drept al acțiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .

La termenul din data de 07.09.2012, reclamantul, urmare indicațiilor instanței de control judiciar, și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că și-a precizat capetele de cerere ale acțiunii astfel:

A solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 1706 din 8 octombrie 2009, precum și a adresei nr._ a Consiliului S. al Magistraturii (răspunsul la plângerea prealabilă formulată în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004 de către Ministerul Public);

A invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 201 din 9 martie 2006, în temeiul art.4 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

În motivarea precizărilor s-au arătat în esență următoarele:

Prin Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 201 din 9 martie 2006 s-au stabilit procedura și criteriile de selecție a candidaților la funcția de inspector în cadrul Inspecției Judiciare a Consiliului S. al Magistraturii, în temeiul art.61 și art.35 lit.f din Legea nr.317/2004, republicată.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 1706 din data de 8 octombrie 2009 s-a decis numirea în funcțiile de inspector în cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori a domnilor C. V., I. G., C. D. și S. G., în baza dispozițiilor art.61 alin. 3 din Legea nr.317/2004 și ale art. 42 alin. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului S. al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 326/2005, după procedura reglementată de Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 201 din 9 martie 2006.

Astfel, prin prezenta acțiune s-a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr.1706/2009, împotriva căreia a formulat plângere prealabilă, în condițiile art.7 din Legea contenciosului administrativ, precum și anularea adresei nr._ a C.S.M., prin care plângerea prealabilă a fost respinsă.

A fost invocată excepția de nelegalitate a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 201/2006, în cauză fiind îndeplinite condițiile impuse de art.4 din Legea contenciosului administrativ, având în vedere că de acest act administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond - actul atacat prin acțiunea în anulare fiind emis în temeiul celui de-al doilea act administrativ, față de care s-a invocat excepția de nelegalitate.

Precizarea distinctă a motivelor de drept ale excepției de nelegalitate și ale acțiunii în anulare:

A. Motivarea excepției de nelegalitate a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 201/2006:

Hotărârea Plenului C.S.M. nr.201/2006 este nelegală și netemeinică, deoarece procedura de selecție a inspectorilor din cadrul Inspecției Judiciare reglementată prin acesta încalcă dispozițiile art. 61 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, întrucât nu permite verificarea competențelor candidaților în modalitatea avută în vedere de legiuitor și în același timp nu respectă principiul previzibilității, raportat la întreaga practică a instituției în materia organizării concursurilor și examenelor.

Actul administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate a fost, astfel, emis cu încălcarea dispozițiilor unor acte normative de forță juridică superioară, anume Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, și Legea nr. 303/2004 privind statutul 4 judecătorilor și procurorilor, republicată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.61 alin. 3 din Legea nr.317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, numirea inspectorilor din cadrul inspecției judiciare se realizează prin concurs sau examen.

Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 201 din 9 martie 2006 statuează că numirea în funcția de inspector în cadrul Inspecției Judiciare se realizează în baza unei „proceduri de selecție a candidaților”, alcătuită din trei etape:

a)constituirea comisiei de evaluare a candidaților;

b)evaluarea candidaților de către comisia prevăzută la lit.a), pe baza traseului profesional, a calității celor 10 lucrări prezentate de candidat și a rezultatului verificărilor cu privire la îndeplinirea condiției de bună reputație;

c) susținerea de către candidați a unui interviu în fata Plenului Consiliului S. al Magistraturii, pentru a analiza îndeplinirea abilităților necesare funcției de inspector.

Această modalitate de selecție a inspectorilor este în dezacord cu prevederile legale, întrucât nu satisface cerințele de obiectivitate și transparență pe care le presupune noțiunea de concurs sau examen în accepțiunea legiuitorului.

In absența unor criterii clare, prestabilite, de departajare a candidaților, fără comunicarea rezultatelor și în lipsa oricărei posibilități de a contesta rezultatele, procedura de selecție instituită de C. S. al Magistraturii nu îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 317/2004 pentru modalitatea de numire în posturile de inspector.

Legile care privesc sistemul judiciar prevăd interviul ca o modalitate de examinare distinctă de concurs sau examen, astfel încât nu poate fi reținut argumentul potrivit căruia interviul reprezintă un tip de concurs, în condițiile în care legiuitorul le consideră noțiuni diferite, cu un alt conținut, între care nu există un raport gen - specie.

B. Motivarea acțiunii în anulare a adresei nr._ a C.S.M. și a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1706 din 8 octombrie 2009

Prin adresa nr._ din 28 mai 2010 emisă de Plenul Consiliului S. al Magistraturii li s-au comunicat motivele pentru care solicitarea de revocare a Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 1706 din 8 octombrie 2009 a fost respinsă ca tardivă, respectiv motivele pentru care solicitarea privind revocarea Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 201 din 9 martie 2006 a fost respinsă ca nefondată.

Astfel, în mod nelegal și netemeinic a apreciat C. S. al Magistraturii solicitarea de revocare a Hotărârii nr. 1706 din 8 octombrie 2009 ca fiind tardivă, întrucât, având în vedere natura juridică a actului administrativ contestat, termenele procedurale au fost întocmai respectate, raportat la art. 7 alin.3 și alin.7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată.

Având în vedere normele legale sus-citate, declararea unui recurs întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. 5 și 7 din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, nu exclude posibilitatea promovării prezentei acțiuni.

Ca atare, fiind vorba de două acte normative cu obiect distinct de reglementare și temeiuri juridice distincte, acestea nu se intercondiționează și nici nu se exclud sub aspectul aplicării.

In consecință, solicitarea de revocare a Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 1706 din 8 octombrie 2009 a fost respinsă în mod nelegal ca fiind tardivă.

In ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii în anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr.1706/2009, instanța de casare a precizat: „Este necesar a se preciza temeiul de drept al acțiunii, având în vedere că P. (Ministerul Public) invocă o vătămare, constând în perturbarea funcționării organelor judiciare, formulare care poate reprezenta atât un contencios obiectiv, cât și unul subiectiv."

In primul rând, se impune a se observa că, datorită naturii dispozițiilor cuprinse în cele două hotărâri ale C.S.M. care fac obiectul prezentului litigiu, prima fiind de ordin general, normativ, iar a doua, făcând aplicarea la particular a procedurii de selecție stabilite prin prima hotărâre, este evident și firesc ca temeiurile de drept pentru care critică ca și nelegale cele două hotărâri (chiar dacă pe căi procedurale diferite) să fie comune în mare măsură.

Ambele acte administrative atacate încalcă reglementările Legilor nr. 317/2004 și nr. 303/2004, republicate.

Cu privire la vătămarea pe care o invocă, s-a precizat că în cauză subzistă și vătămarea unui interes al Ministerului Public, ca instituție, cât și vătămarea unui interes legitim public, datorită obiectului de activitate al Ministerului Public și rolului acestuia în societate.

Inspecția judiciară are un rol esențial în funcționarea sistemului judiciar, având în vedere importanța funcției de control în cadrul funcțiilor manageriale.

Legile care privesc sistemul judiciar și regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului S. al Magistraturii stabilesc inspectorilor atribuții cu privire la verificarea activității instanțelor și parchetelor, realizarea cercetării prealabile și exercitarea acțiunii disciplinare, luarea măsurilor procesual penale față de magistrați sau alegerea membrilor Consiliului.

In această ordine de idei, potrivit art. 43 alin. 1 lit. a și 44 alin. 1 lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului S. al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 326/2005, modificată prin Hotărârea nr. 564/2008, inspectorii efectuează verificări în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea cererilor, repartizarea aleatorie a dosarelor, stabilirea termenelor, continuitatea completului de judecată, respectiv repartizarea dosarelor pe criterii obiective, continuitatea în lucrările repartizate și independența, redactarea și comunicarea hotărârilor și a actelor procedurale, punerea în executare a hotărârilor, precum și în legătură cu eficiența managerială și modul de îndeplinire a atribuțiilor ce decurg din legi și regulamente, semnalează deficiențele constatate și formulează propuneri corespunzătoare.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. 1 lit. e și 44 alin. 1 lit. e din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului S. al Magistraturii, inspectorii asigură componența comisiei de disciplină, efectuează cercetarea prealabilă în vederea exercitării acțiunii disciplinare și asigură secretariatul comisiei de disciplină, iar conform art. 43 alin. 1 lit. d și 44 alin. 1 lit. d din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului S. al Magistraturii, inspectorii efectuează verificări în vederea încuviințării de către secții a percheziției, reținerii sau arestării preventive a magistraților.

Totodată, potrivit art. 43 alin. 1 lit. f și 44 alin. 1 lit. f din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului S. al Magistraturii, inspectorii efectuează verificări în vederea rezolvării contestațiilor referitoare la legalitatea procedurilor de alegere a membrilor consiliului.

În drept, au fost invocate prevederile art.129 alin.4 raportat la art. 315 C.proc.civ.

Legal citat, pârâtul C. S. al Magistraturii, a depus întâmpinare la dosar, prin care a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Public-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație, solicitând respingerea cererii ca fiind introdusă de către o persoană fără legitimare procesuală activă.

In ceea ce privește capătul de cerere privind anularea răspunsului dat la plângerea prealabilă formulată de către Ministerul Public împotriva Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 1706/2009, în speță adresa nr._, s-a arătat că acesta este inadmisibil întrucât, din interpretarea dispozițiilor art. 7, raportat la prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ, reiese fară dubiu faptul că acest răspuns nu este un act administrativ în sensul legii.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea de ședință din data de 14.12.2012 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 201 din 9 martie 2006 a Plenului CSM invocată, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod pr. civ., instanța reține că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr.554/2004 referitor la excepția de nelegalitate: legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Se constată că există motive identice invocate de reclamant între excepția de nelegalitate și motivele cererii de chemare în judecă.

Pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate, legea impune ca actul administrativ cu privire la care a fost invocată această excepție să aibă caracter individual.

Analizând în ce măsură actul contestat pe calea excepției de nelegalitate se circumscrie definiției actului administrativ date de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, precum și dacă sunt incidente dispozițiile art. 4 din aceeași lege, se reține că prin Hotărârea nr. 201 din 9 martie 2006 a Plenului CSM s-a hotărât asupra procedurii de selecție a candidaților la funcția de inspector în cadrul Inspecției Judiciare Consiliului S. al Magistraturii; s-a stabilit comisia de evaluare a candidaților la funcția de inspector, astfel încât acest înscris neavând caracter individual, nu poate face obiectul excepției de nelegalitate.

Așa fiind, instanța va admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și va respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr._ din 28.05.2010, instanța reține că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: prin această adresă emisă de Plenul CSM s-a comunicat reclamantului, motivele pentru care solicitarea de revocare a Hotărârii Plenului nr. CSM nr. 1706 din 08.10.2009 a fost respinsă ca tardivă, respectiv motivele pentru care revocarea hotărârii Plenului CSM nr. 201 din 09.03.2006 a fost respinsă ca nefondată, avându-se în vedere că prezenta acțiune este una în anulare, iar procedura prealabilă este obligatorie.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul acțiunii și temeiurile de drept invocate, instanța a reținut următoarele:

Prin acțiunea precizată reclamantul Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat anularea Hotărârii nr. 1706 din 08.10.2009 a Plenului Consiliului S. al Magistraturii prin care s-a hotărât numirea în funcțiile de inspector în cadrul Serviciului de Inspecție Judiciară pentru Procurori pentru o perioadă de 6 ani începând cu data de 20.10.2009 a intervenienților C. V., S. G., I. G. și C. D., precum și anularea adresei nr._ .

Se constată că Hotărârea nr. 1706 din 08.10.2009 a Plenului C.S.M. are natura și caracterele juridice ale unui act administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004.

Prin Hotărârea nr.1706 din 08 octombrie 2009 a Plenului Consiliului S. al Magistraturii, în temeiul dispozițiilor art.35 lit. f) raportat la art.61 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, cu completările ulterioare și art. 42 alin. 4 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului S. al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Plenului nr.326/2005, intervenienții au fost numiți în funcțiile de inspectori în cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori, - Inspecția Judiciară de pe lângă Plenul Consiliului S. al Magistraturii, pe o perioadă de 6 ani, începând cu data de 20 octombrie 2009.

Conform art.61 alin. l din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, cu completările ulterioare, în forma în vigoare la data emiterii Hotărârii, pe lângă Plenul Consiliului S. al Magistraturii funcționează Inspecția Judiciară condusă de un inspector șef.

În cadrul Inspecției Judiciare funcționează un Serviciu de inspecție judiciară pentru judecători și un Serviciu de inspecție judiciară pentru procurori.

Inspectorii din cadrul Inspecției Judiciare sunt numiți de plen, prin concurs sau examen, pentru un mandat de 6 ani, dintre persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 60 alin. 2 și au avut calificativ foarte bine la ultima evaluare.

În vederea punerii în executare a acestor dispoziții legale, Plenul Consiliului S. al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr.201/2006, care stabilește că numirea în funcția de inspector în cadrul Inspecției Judiciare se realizează în baza unei proceduri de selecție a candidaților, care cuprinde mai multe etape:

- constituirea comisiei de evaluare a candidaților;

- evaluarea candidaților de către comisia prevăzută la lit. a pe baza traseului profesional, a calității celor 10 lucrări prezentate de candidat și a rezultatului verificărilor privind îndeplinirea condiției de bună reputație;

- susținerea de către candidați a unui interviu în fața Plenului Consiliului S. al Magistraturii, pentru a analiza îndeplinirea abilităților necesare funcției de inspector.

La data de 16 aprilie 2009 a fost publicat pe site-ul Consiliului S. al Magistraturii și comunicat la unitățile de parchet, spre informare, anunțul privind declanșarea procedurii de ocupare a 9 posturi de inspector în cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori.

În conformitate cu dispozițiile Hotărârii nr.201/2006 a Plenului Consiliului S. al Magistraturii, Comisiile de evaluare a candidaților au întocmit rapoarte privind analiza calității lucrărilor întocmite în activitatea profesională, la acestea fiind atașate și notele privind verificarea îndeplinirii condiției de bună reputație.

În data de 08.10.2009 a avut loc o examinare în fata Plenului Consiliului S. al Magistraturii vizând îndeplinirea de către candidați a abilităților necesare funcției de inspector, precizate în Hotărârea nr.201/2006.

Rezultă astfel că procedura de numire în funcția de inspector a fost respectată în conformitate cu prevederile Legii nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, cu completările ulterioare și ale Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr.201/2006.

Nu poate fi primită susținerea reclamantului că dispozițiile art. 61 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. au fost modificate ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 59/2009 deoarece dispozițiile legale ce au fost completate au vizat durata mandatului funcției de inspector, fără a aduce vreo modificare referitoare la procedura de selecție a candidaților pentru funcția de inspector precum și dispoziții referitoare la statutul funcției de inspector, prevăzându-se suspendarea de drept a inspectorilor din funcțiile pe care le ocupă la instanțe sau parchete precum și obligativitatea de a opta între funcția de conducere și cea de inspector.

De asemenea, procedura de selecție a candidaților prevăzută în dispozițiile Hotărârii nr. 201/2006 a fost folosită din anul 2006 și până în momentul susținerii interviului prevăzut de această hotărâre.

Față de considerentele de fapt și de drept învederate anterior, instanța reține că acțiunea în anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 1706 din 08.10.2009 precum și a adresei nr._ a CSM este neîntemeiată, astfel că va fi respinsă, cu consecința admiterii cererii de intervenție în interes propriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.

Respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.

Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr._ din 28.05.2010.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 141B, sector 6 și intervenienții C. V., S. G., I. G. ȘI C. D., toți cu domiciliul ales la Sediul Inspecției Juridice, cu sediul în București, .. 57 B, sector 3, ca nefondată.

Admite cererea de intervenție formulată de intervenienții C. V., S. G., I. G. ȘI C. D..

Cu recurs în 5 zile de la comunicare pentru excepția de nelegalitate și 15 zile de la comunicare pentru anulare act administrativ.

Pronunțată în ședință publică, azi 19.04.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

V. D. B. C.

Red. D.V./tehn. C.B.

Ex. 8

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1116/2013. Curtea de...		Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2469/2013. Curtea de Apel... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 1390/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 1390/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI