Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 1334/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1334/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1406/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1334
Ședința publică din 16.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte: H. P.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții A. C. M. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR (ANPC) și . și intervenientul forțat S. A..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 16.04.2013.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24.01.2011, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._, reclamanta A. C. M. a chemat în judecată pe pârâta B. Românească S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută după caz, totală sau parțială, a clauzelor abuzive din contractul de credit bancar nr._/24.01.2008 menționate la art.6 pct.1 lit.a și punctul 5, art.6 pct. 1 lit.b și art.6 pct.4; a tuturor actelor subsecvente, respectiv a graficelor de rambursare emise ca urmare a modificărilor survenite prin aplicarea clauzelor abuzive, în perioada cuprinsă între data semnării contractului și cea a rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța; a dispozițiilor art.I.2.2.1 din actul adițional emis de pârâtă în septembrie 2010, precum și a actelor subsecvente, respectiv graficelor de rambursare emise ca urmare a modificărilor survenite prin aplicarea clauzelor abuzive modificate unilateral și neacceptate în mod expres, în perioada cuprinsă între data de 20.09.2010 și cea a rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea modificatoare depusă la dosar la data de 18.11.2011 reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului S. A., iar față de petitul cererii inițiale a solicitat în plus obligarea pârâtei la încetarea practicilor abuzive și nelegale și la respectarea dispozițiilor legale și contractuale la calcularea și ajustarea dobânzii variabile; modificarea prevederilor art.6 pct.1 lit.a și pct.5 din contractul de credit, în sensul că indicele de referință se ajustează exclusiv prin corelarea cu indicele de referință Euribor 3M, fără alte adaosuri, la acestea adăugându-se marja de 4,85% prevăzută în contract. Totodată, s-a solicitat ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtei să calculeze și să restituie toate sumele încasate în plus începând cu data de 16.10.2008 și până la data restituirii efective.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 18.11.2011 pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2072/03.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a Civilă la data de 13.03.2012, sub nr._ .
La termenul de judecată 30.01.2013 reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a actelor nr.1048/29.07.2010 și nr. 4800/02.08.2010 emise de A. Națională pentru Protecția Consumatorilor.
A motivat reclamanta, în cuprinsul cererii, în ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției că sunt îndeplinite condițiile de sesizare prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, și anume că actele atacate pe calea excepției sunt acte administrative, fiind emise de un organ de stat, în regim de autoritate publică și că de aceste acte depinde soluționarea litigiului pe fond.
Aceste acte ce fac obiectul excepției de nelegalitate, acte invocate de pârâtă prin întâmpinare, au ca obiect interpretarea de către ANPC a dispozițiilor OUG nr. 50/2010 și stabilirea unui mod de calcul al dobânzii variabile în contractele în derulare. Acest mod de calcul nu era, însă, prevăzut de OUG nr. 50/2010, fiind practic o adăugare la lege.
Pe fondul excepției de nelegalitate, arată reclamanta că prin aceste acte ANPC a fost de acord cu un mod de calcul al dobânzilor variabile în contractele în derulare pe baza căruia băncile să poată modifica în mod unilateral marja fixă din contract.
Astfel, ANPC, prin Adresele nr. 1048/29.07.2010, respectiv nr. 4800/02.08.2010, la solicitarea de clarificări formulată de Asociația Română a Băncilor a stabilit următoarele:
„Pentru contractele de credit aflate în derulare în care dobânda este compusă din dobânda de referință + o marjă fixă, suntem de acord ca noua formulă de calcul să includă indicele de referință aferent valutei în care a fost acordat creditul + o marjă fixă, compusă din marja fixă existență în contractul inițial, valabilă la data semnării contractului și diferența dintre valoarea dobânzii de referință și valoarea indicelui de referință valabil la data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, respectiv 21 iunie 2010”.
O atare formulă nu este, însă, prevăzută de OUG nr. 50/2010 și, mai mult, formula care permite modificarea marjei fixe din contract încalcă dispozițiile exprese ale art. 37 din OUG nr. 50/2010 care interziceau, în mod expres, o altă modificare.
Mai apreciază reclamanta că ANPC nu are competența de a interpreta, de a stabili cu caracter opozabil erga omnes modul de aplicare ori de a adăuga la dispozițiile OUG nr. 50/2010, actele emise de aceasta fiind adoptate cu încălcarea dispozițiilor acestei ordonanțe și ale Legii nr. 24/2000.
Cauza, având ca obiect excepția de nelegalitate a Adreselor nr. 1048/29.07.2010 și nr. 4800/02.08.2010 emise de A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 19.02.2013.
La data de 12.03.2013, Trbibunalul București-Secția a VI-a a înaintat și excepția de nelegalitate formulată de intervenientul forțat S. A. în același dosar, excepție de nelegalitate identică cu cea formulată de reclamantă.
Pârâta A. Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare, la data de 03.04.2013, invocând, în principal, excepția lipsei calității procesuale active și, în subsidiar, excepția inadmisibilității promovării excepției de nelegalitate.
La termenul din 09.04.2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, excepție invocată și de pârâtă prin întâmpinare, care urmează a fi soluționată cu prioritate conform art. 137 C.p.civ.
Curtea apreciază că adresele emise de ANPC nu au caracter de act administrativ în înțelesul legii organice a contenciosului administrativ pentru a putea face obiectul cenzurii instanțelor de contencios administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată și completată, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.”.
Adresele atacate prin excepția de nelegalitate au fost emise de ANPC în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 3 lit. w) și h) din HG nr. 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.
Una dintre condițiile de admisibilitate a verificării legalității pe calea excepției este condiția esențială pentru accesul la contenciosul administrativ în oricare dintre formele reglementate de legea organică (pe cale principală sau incidentală) și se referă la natura actului a cărui nelegalitate se invocă, de act administrativ supus jurisdicției instanțelor de contencios administrativ, astfel cum noțiunea este definită de legea organică în art. 2 alin. 1 lit. c) – „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;”.
Or, prin adresele contestate, pârâta nu a făcut altceva decât, în baza prerogativelor prevăzute de lege, să răspundă solicitantului, în ceea ce privește clarificarea cu privire la modificarea clauzelor referitoare la variația dobânzii pentru contractele de credit aflate în derulare, conform prevederilor OUG nr.50/2010, respectiv interpretarea unor dispoziții din acest act normativ.
Prin urmare, actele contestate pe calea excepției nu au caracter de acte administrative normative, întrucât nu au o asemenea valoare juridică și cu atât mai puțin acte administrative individuale, neputând da naștere, modifica sau stinge, prin ele însele un raport juridic de drept administrativ.
Desigur, în ipoteza în care pârâta aplică anumite dispoziții legale, în contextul unei modificări a clauzelor contractuale cu privire la dobânzi, în contractele de credit, ori cu privire la anumite contracte sau clauze contractuale concrete, abia atunci suntem într-un raport juridic de drept administrativ, însă, în situația în care autoritatea pârâtă doar își exprimă opinia cu privire la aplicarea unui act normativ, nu suntem în prezența unui act administrativ, în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de inadmisibilitate.
Respinge excepția de nelegalitate, invocată de reclamanții A. C. M., domiciliată în București, sector 6, Aleea Coloana Infinitului, ., . cu pârâții, A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR (ANPC), cu sediul în București, sector 1, ., și ., cu sediul în București, sector 3, . și intervenientul forțat S. A., domiciliat în București, sector 6, Drumul Taberei nr. 94, ., . inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
H. P. M. C. O.
TEHNOREDACTARE JUDECĂTOR HP/Ex: 6
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1685/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1116/2013. Curtea de... → |
|---|
