Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1759/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 1759/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 1061/87/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.1759

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.04.2013

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: U. D.

JUDECĂTOR: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

GREFIER: C. D.

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Teleorman, împotriva sentinței civile nr.874/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția C.M.A.S.C.A.F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. D. S..

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul reclamant a depus prin Serviciul registratură întâmpinare la recursul formulat.

Curtea constată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.

CURTEA

La data de 20.03.2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalui Teleorman - Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, acțiunea formulată de reclamantul I. D. S. în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman prin care s-a solicitat anularea următoarelor acte administrative;

- Decizia nr.31 din 26.01.2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr.614/13.12.2011;

- Decizia de impunere nr. 31 din 26.01._ emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6957/13.12.2011

- obligarea pârâtei la restituirea sumelor deja achitate cu titlu de TVA și accesorii.

În subsidiar ,reclamantul a solicitat desființarea deciziei de impunere nr. 614/13.12.2011 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6957/13.12.2011 în sensul anulării în întregime a tuturor debitelor stabilite în cuprinsul ei și,pe cale de consecință ,dispunerea emiterii unei noi decizii de impunere în urma reverificării aceluiași impozit pentru aceeași perioadă ,ținând cont de prevederile legale invocate în motivare.

S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat ,în esență,următoarea stare de fapt:

Prin Decizia de impunere nr. 614 din 13.12.2011 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 6957/13.12.2011 de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, s-a constat că reclamantul a desfășurat, împreună cu soția sa I. I., un număr de 5 tranzacții imobiliare în perioada 2007-2009, reținându-se că acesta a efectuat activități economice aducătoare de venituri cu caracter de continuitate ,depășirea plafonului de scutire în scopuri TVA și neînregistrarea în scopuri TVA după depășirea plafonului de scutire.

Reclamantul a invocat în primul rând nulitatea deciziei de impunere ca urmare a lipsei din conținutul său a unuia din elementele expres prevăzute de art. 43 din Codul de procedură fiscală, respectiv a celui prevăzut la alin. 2 lit. g referitoare la numele ,prenumele,calitatea persoanei împuternicite potrivit legii să reprezinte organul fiscal ,decizia nefiind semnată de către directorul general.

În acest sens reclamantul a făcut trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 414/2010 potrivit căreia directorul coordonator ,persoană numită, care nu a ocupat funcția pe care o exercită prin concurs ,nu poate reprezenta organul fiscal.

Sancțiunea pentru încălcarea prevederilor art. 43 din Codul de procedură fiscală este nulitatea actului administrativ fiscal conf. art. 46 din același act normativ.

A fost invocată nulitatea deciziei de impunere și pentru încălcarea procedurii fiscale generată de art. 11 Cod fiscal ,care prevede că organele fiscale pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. Astfel ,controlul nu este posibil până când nu este determinată baza de impunere a unei persoane fizice nedeclarată fiscal ca fiind plătitoare de TVA. Astfel ,în speță ,controlul ar fi trebuit să fie precedat printr-o reîncadrare a tranzacțiilor imobiliare desfășurate de reclamant ca persoană fizică neînregistrată în scop de TVA ,sens în care ar fi trebuit în prealabil să se emită o decizie de reîncadrare în baza art. 86 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.

Până la momentul emiterii deciziei de reîncadrare a tranzacției în sensul art. 11 Cod fiscal ,nu există bază de impunere.

Arată reclamantul că în prealabil controlului ar fi trebuit să fie înregistrat fiscal și să-i fie comunicată decizia de reîncadrare și înregistrare fiscală ,cu posibilitatea de a o contesta,numai după aceste etape putându-se declanșa controlul fiscal.

Mai arată reclamantul că a fost declarat ca fiind plătitor de TVA începând cu data de 01.10.2007 deși prevederile OUG nr. 106/2007 au intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2008 ,nefiind posibilă retroactivitatea legii înainte de 2008.

Pe de altă parte, deși la stabilirea calității de plătitor de TVA,organele de control fiscal au avut în vedere contractele de vânzare cumpărare încheiate de reclamant împreună cu soția sa I. I., decizia de impunere a fost emisă numai pe numele reclamantului, considerând că acesta împreună cu soția sa reprezintă o entitate ,respectiv o persoană fizică neautorizată reprezentată de reclamant.

A susținut reclamantul că soluția organului fiscal de a-l considera plătitor de TVA începând cu data de 01.10.2007 este greșită și sub aspectul îndeplinirii condiției de depășire a plafonului de scutire de 35.000 euro.

În acest sens se arată că ,organul fiscal a constatat faptul că reclamantul împreună cu soția sa au realizat în anul 2007 venituri care depășesc plafonul de scutire de 35.000 euro.

Cu toate aceste decizia de impunere a fost emisă numai pe numele reclamantului ,fiind încălcat astfel principiul certitudinii impunerii fiscale consacrat de art. 3 lit. b din Codul fiscal, conform căruia modalitatea și sumele de plată trebuie să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, iar din prevederile art. 28 și 72 Cod proc fiscală rezultă că fiecare persoană răspunde individual de obligațiile fiscale ,fiind identificată de decizia ANAF cu codul de identificare fiscală.

Nu în ultimul rând se arată că acest tratament fiscal este în contradicție cu dispoz. art. 35 din Codul familiei care reglementează patrimoniul comun al soților.

Astfel, în codul fiscal se arată că proprietățile comune cumpărate separat de soți trebuie impozitate separat, în timp ce pentru proprietățile cumpărate în timpul căsătoriei practica organelor fiscale la nivelul anului 2007 era de înregistrare a obligațiilor fiscale ale soților în procente de 50/50%.

Mai susține reclamantul că nu poate avea calitatea de persoană impozabilă în sensul art. 127 Cod fiscal ,întrucât nu a avut calitatea de producător ,comerciant ,prestator de servicii și nu a desfășurat prin tranzacțiile efectuate activități extractive ,agricole sau specifice profesiilor liberale ori asimilate acestora.

De asemenea ,tranzacțiile imobiliare desfășurate nu constituie activitate economică de exploatare a bunurilor în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, activitate ce presupune utilizări repetate ale bunului în vederea obținerii de venituri ,fiind vorba de un transfer al dreptului de proprietate asupra unor bunuri care presupune o singură acțiune a exploatatorului.

Arată reclamantul că deși prevederea din Codul fiscal privind faptul că nu este scutită de TVA livrarea de construcții noi a apărut de curca 2 ani, persoanele fizice care au desfășurat asemenea operațiuni nu au putut să se înregistreze ca plătitori de TVA chiar dacă ar fi dorit acest lucru ,fiind de notorietate faptul că DGFP a refuzat înregistrarea acestor persoane fizice ca plătitori de TVA.

Se mai arată că potrivit art. 137 alin.2 Cod proc. fiscală, baza de impozitare în materie de TVA include taxele și impozitele, cu excepția TVA-ului.Cu alte cuvine ,TVA-ul se calculează asupra prețului brut în cazul vânzării unui bun ,anterior plății oricărei alte taxe sau impozit.

Cu toate acestea impozitul pe venit, calculat și plătit cu ocazia vânzărilor a fost de asemenea calculat tot asupra întregului preț, deși conform dispozițiilor în materie de TVA acesta trebuia calculat ulterior plății de TVA, baza de impunere fiind mai mică în raport cu prețul vânzării.

Referitor la neacordarea dreptului de deducere a TVA operațiunilor taxabile la momentul exigibilității taxei,reclamantul arată că a fost prejudiciat prin neacordarea de către organul de inspecție fiscală a dreptului de deducere a TVA aferentă operațiunilor taxabile ,pe baza facturilor fiscale prezentate în timpul controlului,în fiecare perioadă impozabilă când TVA era exigibilă, fapt ce a generat calcularea eronată a TVA.

Astfel, taxa pe care persoana impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conf. art. 153 Cod fiscal ,nu este totuna cu taxa colectată, ci este diferența între taxa colectată și cea deductibilă pentru fiecare perioadă fiscală, având în vedere că mecanismul de stabilire a taxei datorate presupune scăderea din taxa colectată a taxei deductibile. Regulile privind modul de determinare a taxei pe care o persoană impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA ,o datorează bugetului de stat sunt descrise la art. 147/1 și art. 147/3 Cod fiscal ,iar potrivit acestor prevederi persoanele impozabile înregistrate normal în scopuri TVA au dreptul ca pentru fiecare perioadă fiscală să scadă din valoarea totală a taxei colectate valoarea totală a taxei deductibile ;atunci când într-o perioadă fiscală, taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată ,diferența dintre cele două reprezintă suma negativă a taxei;atunci când într-o perioadă fiscală ,taxa deductibilă este mai mică decât taxa colectată ,diferența dintre cele două reprezintă taxa de plată.

În dovedirea acțiunii reclamantul a depus următoarele înscrisuri; decizia nr. 31/26.02.2012 privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 614/2011 și raportului de inspecție fiscală raport de inspecție fiscală numărul 4230/05.07.2010, decizia de impunere nr. 614/13.12.2011; contestația înregistrată sub nr._/2011, practică judiciară.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11.06.2011 (f 75) pârâta DGFP Teleorman a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și menținerea ca fiind legale și temeinice a Deciziei nr. 31/26.01.2012 și a actelor adiacente deciziei atacate .

În justificarea acestei poziții procesuale ,pârâta susține că în perioada supusă verificării ( anul 2007-2009), s-a constatat că reclamantul împreună cu soția sa I. I. a efectuat în anul 2007 tranzacții imobiliare în particular cu un număr de 5 terenuri intravilane construibile pentru care au obținut un profit de 285.640 lei,rezultând o cifră de afaceri de 65.950 euro.

Cum terenurile vândute reprezintă terenuri construibile, potrivit art. 141 alin.1lit. f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ,se datorează TVA ,fiind depășit plafonul de scutire de 35.000 euro.

Astfel, începând cu data de 01.10.2007 reclamantul a devenit plătitor de TVA. În anii 2008 și 2009 au vândut alte 3 terenuri intravilane construibile, iar conf. prevederilor art. 62 alin. 2 lit. a din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal ,entitatea datorează pentru tranzacțiile din anul 2008 plata TVA pe care persoana impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri TVA ,iar potrivit pct. 62 alin. 2 lit. a din HG nr. 44/2004 persoana impozabilă datorează TVA pentru anul 2009 plata taxei pe care ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă.

Astfel ,organele de inspecție fiscală au apreciat activitatea desfășurată de reclamant ca fiind activitate economică cu caracter permanent și aducătoare de venituri cu caracter de continuitate, fiind aplicabile dispozițiile art.127, 137, 140,141 alin. 2 lit. f și 152 și 153 din Codul fiscal precum și art. 5 alin. 1 și 2 din Ordinul nr. 1415/11 august 2009 și Codul de procedură fiscală.

Prin sentinta civila nr. 874/4.10.2012, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea si a anulat decizia nr. 31/26.01.2012 emisă de DGFP Teleorman, decizia de impunere nr. 614/13.12.2011 emisă de DGFP Teleorman și raportul de inspecție fiscală nr. 6957 /13.12.2011 întocmit de DGFP Teleorman .

In motivare, prima instanta a aratat ca din Raportul de inspecție fiscală nr. 6957/13.12.2011 rezultă că inspecția fiscală a avut ca obiectiv stabilirea TVA datorată bugetului de stat ca urmare a efectuării de tranzacții imobiliare.

Urmare a verificărilor efectuate asupra documentelor puse la dispoziție, inspectorii fiscali au constatat că în anul 2007 în baza unor contracte de vânzare-cumpărare autentificate, reclamantul, împreună cu soția sa, ca parte în contract au vândut succesiv către diverse persoane un număr de 5 terenuri construibile, pentru care au obținut venituri în sumă de 285.640 lei. Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 324/15.02.2007 cei doi soți au vândut un teren în valoare de 31.950 euro iar potrivit contractului nr. 586/07.08.2007 au vândut un teren în valoare de 34.000 euro ,rezultând la data de 07.08.2007 o cifră de afaceri în cursul anului 2007 de 65.950 euro. A reținut organul fiscal că terenurile vândute reprezintă terenuri construibile pentru care potrivit art. 141 alin.2 lit. f. din Codul fiscal se datorează TVA,data la care a depășit plafonul de scutire de 35.000 euro fiind 07.08.2007 ,după încasarea prețului pentru cea de a 5 operațiune de vânzare .Conform art. 152 alin.1 și 2 din Codul fiscal ,entitatea ,prin reprezentantul său I. D. S. a depășit plafonul de scutire TVA ,iar conf. art. 153 era obligată să solicite înregistrarea în scopuri TVA în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii august 2007,devenind astfel plătitoare de TVA începând cu 01.10.2007.

Pentru tranzacțiile cu terenuri construibile care au avut loc în anii 2008 și 2009, organele de inspecție fiscală au reținut că entitatea datorează plata TVA pe care persoana impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri TVA.

Relativ la starea de fapt stabilită prin raportul de inspecție fiscală și deciziile ulterioare contestate, se constată că obiectul analizei îl constituie verificarea corectei încadrări a situației reclamantului, care nu contestă aspectele reținute de inspectorii fiscali, respectiv vânzările de imobile, în cuprinsul dispozițiilor art. 141 al. 2 lit. f Cod fiscal,în vigoare până la data de 31.12.2007, potrivit cu care sunt scutite de TVA „livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil,dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial pentru achiziția ,transformarea sau construirea unui astfel de imobil. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare;

2. construcție înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

3. livrarea unei construcții noi sau a unei părți din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției sau a unei părți a acesteia, după caz, în urma transformării;

4. o construcție nouă cuprinde și orice construcție transformată astfel încât structura, natura ori destinația sa au fost modificate sau, în absența acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piață a construcției, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării”.

În acest sens, dispozițiile pct. 37 al. 5 din Normele Metodologice(forma în vigoare din luna iulie2008), prevăd că „„excepția prevăzută de art. 141 al 2 lit. f din Codul Fiscal se aplică numai în cazul persoanelor care devin impozabile în sensul art 127 din Codul Fiscal pentru livrarea de construcții noi, de părți ale acestora sau de terenuri construibile”.

Astfel, articolul 127 din Codul fiscal intitulat Persoane impozabile și activitatea economică, prevede că

(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

(2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Potrivit pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a articolului sus menționat, aprobate prin HG nr. 44/2004, pct. 3(1), în sensul art. 127 alin.2 din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care nu sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art. 127 alin.2 Cod fiscal.

Transferul bunurilor sau serviciilor achiziționate în scop personal de persoanele fizice în patrimoniul comercial în scopul utilizării pentru desfășurarea de activități economice ,nu este o operațiune asimilată unei livrări de bunuri/prestări de servicii, efectuate cu plată ,iar persoanele fizice nu pot deduce taxa aferentă bunurilor/serviciilor respective prin aplicarea procedurii de ajustare prev. de art. 148 și art. 149 Cod fiscal.

Conform art. 153 din Codul fiscal (1) Persoana impozabilă care este stabilită în România ,conf. ART. 125^2 lit. b ,și realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoare adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent ,după cum urmează, înainte de realizarea unor astfel de operațiuni ,în următoarele cazuri:

1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depășește plafonul de scutire prev. de art. 152 alin.1,cu privirire la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;

2.dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire prev. de art. 152 alin.1 ,dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;

b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depășește plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau depășit acest plafon;

c) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și pentru persoana impozabilă care:

a) efectuează operațiuni în afara României care dau drept de deducere a taxei conform art. 145 alin. (2) lit. b);

b) efectuează operațiuni scutite de taxă și optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).

Art. 141 alin.2 lit.i din Codul fiscal prevede ca (2) Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de. taxă: [...]

f) livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil. în sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1.teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se

pot executa construcții, conform legislației în vigoare;

2.construcție înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) șif), în condițiile stabilite prin norme

Potrivind pct. din Normele metodologice de aplicare a articolului anterior menționat ,aprobate prin HG 44/2004,37. (1)în aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, atunci când construcția și terenul pe care este edificată formează un singur corp funciar, identificat printr-un singur număr cadastral:

a)terenul pe care s-a edificat construcția urmează regimul construcției, dacă valoarea acestuia este mai mică decât valoarea construcției așa cum rezultă din raportul de expertiză;

b)construcția va urma regimul terenului pe care este edificată, dacă valoarea acesteia este mai mică decât valoarea terenului așa cum rezultă din raportul de expertiză;

c) dacă terenul și construcția au valori egale, așa cum rezultă din raportul de expertiză, regimul corpului funciar va fi stabilit în funcție de bunul imobil cu suprafața cea mai mare. Se va avea în vedere suprafața construită desfășurată a construcției.

2)Se consideră a fi data primei ocupări, în cazul unei construcții care nu a suferit transformări de natura celor menționate la pct. 4 al art. 141. alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepție definitivă a acesteia. în cazul unei construcții realizate în regie proprie, data primei ocupări este data documentului pe baza căruia bunul este înregistrat în evidențele contabile drept activ corporal fix.

3)Data primei utilizări a unei construcții se referă la construcții care au suferit transformări de natura celor menționate la pct. 4 al art 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal. Prin data primei utilizări se înțelege data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepție definitivă a lucrărilor de transformare a construcției în cauză. în cazul lucrărilor de transformare în regie proprie a unei construcții, data primei utilizări a bunului după transformare este data documentului pe baza căruia cu valoarea transformării respective este majorată valoarea activului corporal fix.

4)O construcție care nu a fost ocupată în sensul prevăzut la alin. (2) va fi considerată o construcție nouă până la data primei ocupări, chiar dacă livrarea intervine înainte de această dată.

5)Excepția prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal se aplică numai în cazul persoanelor care devin impozabile în sensul art. 127 din Codul fiscal pentru livrarea de construcții noi, de părți ale acestora sau de terenuri construibile.

6)In aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinație, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de urbanism.

În cauza ,organul fiscal ,plecând de la declarația reclamantului în sensul ca acesta a achiziționat terenul in vederea ridicării unei construcții ,au concluzionat ca vânzarea ulteriora a parcelelor ce il compun reprezintă o operațiune taxabila,fiind prevăzuta in mod expres ca o excepție de la regula scutirii de TVA instituita de art. 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal.

Un atare punct de vedere nu poate fi insa primit ,câtă vreme dispozițiile art.141 alin.2 lit. f definesc fără echivoc noțiunea de teren construibil ,acesta reprezentând orice teren amenajat sau neamenajat ,pe care se pot executa construcții,conform legislației in vigoare.

Tot astfel, Normele metodologice aprobate prin HG 44/2004 ,stabilesc ca (6) în aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinație, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de urbanism.

Or ,în speța ,astfel cum rezulta din actele dosarului, ,in lipsa documentelor legale care probează o atare împrejurare, terenul in cauza nu poate fi calificat ca fiind construibil.

Astfel, indiferent de împrejurarea daca o persoana fizica devine in principiu persoana impozabila, in conformitate cu dispozițiile art.127 alin. 2 din Codul fiscal, câtă vreme operațiunile realizate nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugata ,aceasta nu datorează TVA.

Motivul de nulitate a deciziei de impunere nr.614/2011 pentru lipsa numelui și semnăturii persoanelor împuternicite ale organului fiscal ,potrivit legii ,nulitate întemeiată pe dispoz. art. 46 din Codul de procedură fiscală ,este apreciată de Tribunal ca fiind neîntemeiată ,din conținutul actului administrativ fiscal sus menționat rezultând că acesta cuprinde toate elementele prev. de art. 43 Cod pr.fiscală.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman, solicitând admiterea recursului si, in consecința, modificarea acesteia in sensul respingerii acțiunii ca neantemeiata, si menținerii ca legala si temeinica a Deciziei nr. 31/26.01.2012, si a actelor adiacente deciziei atacate, emise de DGFP Teleorman, jud. Teleorman.

In motivare, recurenta parata a aratat ca hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).

In mod greșit instanța a admis acțiunea formulata de intimatul reclamant, având in vedere următoarele:

1.1 Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 5.729/23.12.2003 entitatea I. D. S. și I. I. a achiziționat de la dl. S. L. un teren intravilan în suprafață totală de 3.194,80 mp în valoare de 10.000 lei

În baza celor menționate, I. D. S. și I. I. au vândut suprafața descrisă mai sus d-lui Ș. P. în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 324/15.02.2007 cu suma de 108.311 lei plătind impozit pe tranzacții în valoare de 2.167 lei.

Venitul net obținut din tranzacția menționată se prezintă astfel:

Valoare vânzare - valoare cumpărare - impozit tranzacție = venit net 108.311 lei - 10.000 lei - 2.167 lei = 96.144 lei reprezentând venitul net obținut de entitate din tranzacția menționată.

1.2. Pe parcursul anului 2006 I. D. S. și I. I. au achiziționat un teren în suprafață totală de 600 mp. Conform notei explicative dată și susținută de dl. I. D. S., prețul de cumpărare a fost în valoare de 20.000 euro (71.372 lei - valoare calculată ia cursul BNR - 1 euro = 3,5686 lei din data de 30.06.2006 reprezentând data achiziției terenului menționat în actul de vânzare - cumpărare nr. 586/07.08.2007). Dl. I. D. S. nu a putut prezenta actul de dobândire al terenului menționat, pentru care echipa de inspecție fiscală a fost nevoită să ia notă explicativă contribuabilului în vederea stabilirii prețului de achiziție la data de 06.12.2011.

F. de cele menționate, I. D. S. și I. I. au vândut d-nei G. M. terenul în suprafață de 600 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 586/07.08.2007 la prețul de 108.011 lei, plătind impozit pe tranzacții în valoare de 3.240 lei (anexa nr. 4).

Venitul net obținut din tranzacția menționată se prezintă astfel:

Valoare vânzare - valoare cumpărare - impozit tranzacție = venit net 108.011 lei - 71.372 lei - 3.240 lei = 33.399 lei reprezentând venitul net obținut de entitate din tranzacția menționată.

1.3.In mod eronat instanța a admis acțiunea intimatului reclamant, întrucât potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 546/19.02.2007 dl. I. D. S. a achiziționat de la d-na P. C. Crenguța și P. Gloria N. S. terenuri intravilane reprezentând curți construcții în valoare totală de 136.203,32 lei (40.341 euro) astfel:

-lotul 8 reprezentând teren în suprafață de 758,20 mp;

-lotul 9 reprezentând teren în suprafață de 751,98 mp;

-lotul 10 reprezentând teren în suprafață de 745,75 mp.

În baza celor menționate I. D. S. și I. I. au vândut suprafețele descrise mai sus, astfel:

a)în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 1.359/26.03.2008, I. D. S. și I. I. au vândut loturile nr. 8 si nr. 9 d-nei. D. L. M. prin mandatar D. A. C. D. în suprafață de 758,20 și respectiv 751,98 rezultând o suprafață totală de 1.510,18 mp la valoare de vânzare de 222.498 lei (60.000 euro) percepând impozit pe tranzacții în valoare de 6.490 lei.

b)în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 546/03.03.2008, I. D. S. și I. I. au vândut lotul nr. 10 d-lui. Z. D. G. în suprafață de 747,75 mp la valoare de vânzare de 111.600 lei (30.000 euro) plătind impozit pe tranzacții în valoare de 3.348 lei (anexa nr. 7).

Venitul net obținut din tranzacția menționată se prezintă astfel:

Valoare vânzare - valoare cumpărare - impozit tranzacție = venit net

334.098 lei (222.498 lei + 111.600 lei) - 136.203,32 lei - 9.838 lei (6.490 lei + 3.348 lei) = 188.057 lei reprezentând venitul net obținut de entitate din tranzacția menționată.

1.4.Conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 2.699/23.10.2007, I. D. S. și I. I. au achiziționat de la dl. M. Mihael teren intravilan în suprafață totală de 983 mp în valoare de 63.000 lei (anexa nr. 8).

Si de aceasta data, D. S. și I. I. au vândut suprafața menționată mai sus, respective d-lor Calus T. și T. M. în baza contractului de vânzare -cumpărare autentificat cu nr. 1.078/24.08.2009 cu suma de 32.000 lei, percepând impozit pe tranzacții în valoare de 960 lei.

Venitul net obținut din tranzacția menționata se prezintă astfel:

Valoare vânzare - valoare cumpărare - impozit tranzacție = venit net

32.000 lei - 63.000 lei - 960 lei = - 31.960 lei reprezentând pierderea obținută de entitate din tranzacția menționată.

Din verificarea efectuată, conform tranzacțiilor menționate în raportul de inspecție fiscală, rezultă că I. D. S. și I. I. au obținut un profit în sumă de 285.640 lei, sumă rezultată din calculul efectuat astfel:

96.144 lei + 33.399 lei + 188.057 lei - 31.960 lei = 285.640 lei.

Astfel, reiese că I. D. S. și I. I. au desfășurat o activitate cu caracter de continuitate, vizând un număr de 5 terenuri construibile intravilane, în sensul că art. 127 din Codul fiscal, pentru care a obținut venituri insemnate, respectiv suma de 285.640 lei.

Conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 324/15.02.2007 entitatea a vândut un teren în valoare de 31.950 euro și respectiv. Potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 586/07.08.2007 a vândut un teren în valoare de 34.000 euro, rezultând la data de 07.08.2007 o cifră de afaceri în cursul anului 2007 de 65.950 euro.

Terenurile vândute reprezintă terenuri construibile .pentru care potrivit art. 141, alin. (2), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare se datorează T.V.A.

În conformitate cu prevederile art. 152, alin. (1) si (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, entitatea, prin reprezentantul I. D. S. a depășit plafonul legal de scutire T.V.A. potrivit art. 153, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, entitatea, era obligata să solicite înregistrarea în scopuri de T.V.A. în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii august. De asemenea, conform pct. 66, alin. (1), lit. c) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, entitatea devine plătitoare de T.V.A. începând cu data de 01.10.2007.

De asemenea, entitatea a vândut în anii 2008 si 2009 alte trei terenuri intravilane construibile pentru care, potrivit art. 141, alin. (2), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare se datorează T.V.A. astfel:

În conformitate cu prevederile pct. 62, alin. (2), lit. a) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal, entitatea datorează pentru tranzacțiile din anul 2008 plata T.V.A. pe care persoana impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de T.V.A., iar potrivit pct. 62, alin. (2), lit. a) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal modificat prin H.G. nr. 1.618/2008, persoana impozabilă datorează pentru anul 2009 plata taxei pe care ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă.

Prin urmare, instanța de fond greșit a anulat Decizia nr. 31/26.01.2012, Decizia de impunere nr. 614/13.12.2011 si Raportul de inspecție fiscala nr. 6957/13.12.2011 emise de DGFP Teleorman, având in vedere ca:

Pentru anul 2008 - trimestrul I, entitatea a vândut terenuri intravilane construibile conform contractelor nr. 546/03.03.2008 în sumă de 111.600 lei și respectiv 1.359/26.03.2008 în sumă de 222.498 lei, rezultând o bază impozabilă în sumă de 334.098 lei.

În conformitate cu prevederile art. 137 si 140, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, T.V.A. colectată se calculează astfel:

334.098 lei x 19% = 63.479 lei reprezentând T.V.A. colectată pentru trimestrul I 2008.

La stabilirea cotei de 19% s-a avut în vedere faptul că prețurile de vânzare nu au conținut T.V.A., așa cum reiese și din nota explicativă dată de dl. I. D. S. (anexa nr. 10).

În conformitate cu art. 146, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și pct.-lui 46 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal, neprezentându-se facturi fiscale sau documente similare, entitatea nu beneficiază de T.V.A. deductibil. Au fost prezentate unele bonuri fiscale cu valori peste 100 lei care potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 1.714/2005, cu modificările și completările ulterioare nu reprezintă documente contabile decât din punct de vedere al plății, neputând fi înregistrate în contabilitate.

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că T.V.A. de plată pentru trimestrul I 2008 suma de 63.479 lei.

Pentru neplata la termenul legal a diferenței de T.V.A. pentru trimestrul I 2008, în timpul inspecției fiscale au fost calculate accesorii fiscale conform art. 119, 120 si 120A1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sumă de 74.055 lei conform anexei nr. 11.

Pentru anul 2009 - trimestrul III, entitatea a vândut un teren intravilan conform contractului nr. 1.078/24.08.2009 în sumă de 32.000 lei.

În conformitate cu prevederile art. 137 si 140, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, T.V.A. colectată se calculează astfel:

32.000 lei x 19% = 6.080 lei reprezentând T.V.A. colectată, respectiv T.V.A. de plată pentru trimestrul III 2009.

La stabilirea cotei de 19% s-a avut în vedere faptul că prețurile de vânzare nu au conținut T.V.A., așa cum reiese și din nota explicativă dată de dl. I. D. S..

Pentru neplata la termenul legal a diferenței de T.V.A. pentru trimestrul III 2009, în timpul inspecției fiscale au fost calculate accesorii fiscale conform art. 119, 120 si 120A1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sumă de 3.755 lei conform anexei nr. 11.

În conformitate cu cele menționate mai sus, dl. I. D. S. a încălcat prevederile art. 152, alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, contravenția fiind prevăzută la art. 219, alin. (1), lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a fost sancționat conform art. 219, alin. (2), lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare cu amendă contravențională în sumă de 500 lei în baza PVCSC nr._/06.12.2011.

2. In ceea ce privește debitul principal reprezentând taxa pe valoarea adăugată în suma de 69.559 lei

In perioada 2007 - 2009 dl. I. D. S. a efectuat tranzacții imobiliare in particular (achiziții si vânzări de terenuri), astfel:

Conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 5.729/23.12.2003 dl. I. D. S. a achiziționat de la dl. S. L. un teren intravilan în suprafață totală de 3.194,80 mp în valoare de 10.000 lei (_ lei ROL).

Ulterior, dl. I. D. S. a vândut suprafața de 3.194,80 mp d-lui. Ș. P. în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 324/15.02.2007 cu suma de 108.311 lei plătind impozit pe tranzacții în valoare de 2.167 lei.

In urma acestei tranzacții, petentul a obținut un venit net in suma de 96.144 lei.

Pe parcursul anului 2006 dl. I. D. S. a achiziționat un teren în suprafață totală de 600 mp. Intrucât nu a putut prezenta actul de dobândire al terenului menționat, echipa de inspecție fiscală a fost nevoită să ia notă explicativă contribuabilului în vederea stabilirii prețului de achiziție la data de 06.12.2011; conform notei explicative dată și susținută de dl. I. D. S., prețul de cumpărare a fost în valoare de 20.000 euro (71.372 lei - valoare calculată la cursul BNR - 1 euro = 3,5686 lei din data de 30.06.2006 reprezentând data achiziției terenului menționat în actul de vânzare - cumpărare nr. 586/07.08.2007).

Ulterior, in data de 07.08.2007, dl. I. D. S. a vândut d-nei. G. M. terenul în suprafață de 600 mp în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 586/07.08.2007 la prețul de 108.011 lei, plătind impozit pe tranzacții în valoare de 3.240 lei.

In urma acestei tranzacții, intimatul reclamant a obținut un venit net in suma de 33.399 lei.

Conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 546/19.02.2007 dl. I. D. S. a achiziționat de la d-na. P. C. Crenguța și P. Gloria Nataiia S. terenuri intravilane reprezentând curți construcții în valoare totală de 136.203,32 lei (40.341 euro) astfel:

-lotul 8 reprezentând teren în suprafață de 758,20 mp;

-lotul 9 reprezentând teren în suprafață de 751,98 mp;

-lotul 10 reprezentând teren în suprafață de 745,75 mp.

Ulterior, dl. I. D. S. a vândut suprafețele descrise mai sus, astfel:

-în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 1.359/26.03.2008, dl. I. D. S. a vândut loturile nr. 8 si nr. 9 d-nei. D. L. M. prin mandatar D. A. C. D. în suprafață de 758,20 și respectiv 751,98 rezultând o suprafață totală de 1.510,18 mp la valoare de vânzare de 222.498 lei (60.000 euro) percepând impozit pe tranzacții în valoare de 6.490 lei;

-în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 546/03.03.2008, dl. I. D. S. a vândut lotul nr. 10 d-lui. Z. D. G. în suprafață de 747,75 mp la valoare de vânzare de 111.600 lei (30.000 euro) plătind impozit pe tranzacții în valoare de 3.348 lei.

în urma acestei tranzacții, intimatul reclamant a obținut un venit net în sumă de 188.057 lei.

-Conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 2.699/23.10.2007, dl. I. D. S. a achiziționat de la dl. M. Mihael teren intravilan în suprafață totală de 983 mp în valoare de 63.000 lei.

Intimatul reclamant I. D. S. a vândut suprafața menționată mai sus d-lor Calus T. și T. M. în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 1.078/24.08.2009 cu suma de 32.000 lei, percepând impozit pe tranzacții în valoare de 960 lei.

în urma acestei tranzacții, intimatul reclamant a obținut o pierdere în sumă de 31.960 lei.

Conform tranzacțiilor menționate, rezultă că dl. I. D. S. a obținut un profit în sumă de 285.640 lei, sumă rezultată din calculul efectuat astfel:

96.144 lei + 33.399 lei + 188.057 lei - 31.960 lei = 285.640 lei.

Rezultă astfel că, dl. I. D. S. a desfășurat o activitate cu caracter de continuitate, vizând un număr de 5 terenuri construibile intravilane, în sensul că art. 127 din Codul fiscal, pentru care a obținut venituri însemnate respectiv 285.640 lei.

Conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 324/15.02.2007 petentul a vândut un teren în valoare de 31.950 euro și respectiv. Potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 586/07.08.2007 a vândut un teren în valoare de 34.000 euro, rezultând la data de 07.08.2007 o cifră de afaceri în cursul anului 2007 de 65.950 euro.

Terenurile vândute reprezintă terenuri construibile pentru care potrivit art. 141, alin. (2), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare se datorează T.V.A.

În conformitate cu prevederile art. 152, alin. (1) si (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, dl. I. D. S. a depășit plafonul legal de scutire T.V.A. potrivit art. 153, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, acesta obligat să solicite înregistrarea în scopuri de T.V.A. în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii august. De asemenea, conform pct. 66, alin. (1), lit. c) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, entitatea devine plătitoare de T.V.A. începând cu data de 01.10.2007.

Totodata, entitatea a vândut în anii 2008 si 2009 alte trei terenuri intravilane construibile pentru care, potrivit art. 141, alin. (2), lit. f) din Legea-nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare se datorează T.V.A. astfel:

Pentru anul 2008 - trimestrul I:

Entitatea a vândut terenuri intravilane construibile conform contractelor nr. 546/03.03.2008 în sumă de 111.600 lei și respectiv 1.359/26.03.2008 în sumă de 222.498 lei, rezultând o bază impozabilă în sumă de 334.098 lei.

în conformitate cu prevederile art. 137 si 140, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, T.V.A. colectată se calculează astfel:

334.098 lei x 19% = 63.479 lei reprezentând T.V.A. colectată pentru trimestrul I 2008.

La stabilirea cotei de 19% s-a avut în vedere faptul că prețurile de vânzare nu au conținut T.V.A., așa cum reiese și din nota explicativă dată de dl. I. D. S..

In conformitate cu art. 146, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și pct.-lui 46 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal, neprezentându-se facturi fiscale sau documente similare, entitatea nu beneficiază de T.V.A. deductibil. Au fost prezentate unele bonuri fiscale cu valori peste 100 lei care potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 1.714/2005, cu modificările și completările ulterioare nu reprezintă documente contabile decât din punct de vedere al plății, neputând fi înregistrate în contabilitate.

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că T.V.A. de plată pentru trimestrul I 2008 suma de 63.479 lei.

Pentru anul 2009 - trimestrul III:

Entitatea a vândut un teren intravilan conform contractului nr. 1.078/24.08.2009 în sumă de 32.000 lei.

În conformitate cu prevederile art. 137 si 140, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, T.V.A. colectată se calculează astfel:

32.000 lei x 19% = 6.080 lei reprezentând T.V.A. colectată, respectiv T.V.A. de plată pentru trimestrul III 2009.

Rezultă ca dl. I. D. S. a desfășurat o activitate economică începută încă din anul 2003 și desfășurată până în anul 2009, obținându-se un venit net de 285.640 lei, organele de inspecție fiscală apreciind că reclamantul a desfășurat o activitate economică în, sensul prevederilor art. 127, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, obținând venituri cu caracter de continuitate.

Prin urmare, dl. I. D. S., desfășurând această activitate aducătoare de venituri cu caracter de continuitate, în sensul reglementat de art. 127, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, avea obligația, conform art. 153, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și pct. 66 din Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 să se înregistreze în scopuri de T.V.A., urmând să stabilească, să declare și să plătească obligația fiscală de natura T.V.A. față de bugetul statului după depășirea plafonului de scutire (de 35.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb comunicat de BNR la data aderării).

Cu tranzacțiile efectuate s-a depășit plafonul legal de scutire de 35.000 euro la data de 07.08.2007. Odată cu tranzacția imobiliară, obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 586/07.08.2007, realizându-se cifra de afaceri în cursul anului 2007 de 65.950 euro (31.950 euro + 34.000 euro), respectiv 216.322 lei.

În Referatul cu propunerile de soluționare nr. 7.335/29.12.2011, înregistrat la D.G.F.P. Teleorman sub nr. 33.267/29.12.2011 organele fiscale din cadrul A.I.F. Teleorman - C. Inspecție Fiscală - Persoane fizice arată că invocarea de către reclamant a cazurilor de forță majoră este eronată, și în afara cadrului legal. Potrivit art. 128, alin. (8), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, nu constituie livrare de bunuri în sensul alin. (1) din același articol bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a unor cauze de forță majoră. în conformitate cu prevederile pct. 6, alin. (8), lit. a) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal prin cauze de forță majoră se înțelege:

-incendiu, dovedit prin documente de asigurare și/sau rapoarte oficiale;

-război, război civil, acte de terorism etc;

-orice alte evenimente pentru care se poate invoca forța majoră, contribuabilul neaflându-se în niciuna din aceste situații.

Astfel, organele de soluționare rețin următoarele:

-a desfășurat o activitate cu caracter de continuitate, vizând un număr de 5 terenuri construibile intravilane;

-în data de 07.08.2007 dl. I. D. S. a depășit plafonul de 35.000 euro de scutire de T.V.A., în urma tranzacțiilor efectuate prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat cu nr. 324/15.02.2007, în baza căruia a vândut un teren în valoare de 31.950 euro și respectiv potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 586/07.08.2007 prin care a vândut un teren în valoare de 34.000 euro, rezultând la data de 07.08.2007 o cifră de afaceri în cursul anului 2007 de 65.950 euro;

-reclamantul nu s-a înregistrat și nu a solicitat la organul fiscal teritorial în raza căruia se află înscrierea în scopuri de T.V.A. urmare a unor operațiuni comerciale de vânzare succesivă a două terenuri.

-acesta nu a colectat, nu a calculat, nu a declarat și plătit T.V.A. în perioada ulterioară depășirii plafonului de scutire de T.V.A.

-a devenit plătitor de T.V.A. începând cu data de 01.10.2007.

-temeiul de drept în baza căruia organele de inspecție fiscală și-au întemeiat constatările era în vigoare la data producerii fenomenului, iar reclamantul nu prezintă un temei de drept care să combată constatările organelor de control.

Cauza își găsește soluționarea în prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și Ordinul nr. 1.415/2009 privind aprobarea modelului și conținutului unor documente și formulare utilizate în activitatea de inspecție fiscală la persoane fizice.

* Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (M.O. nr. 927 din 23 decembrie 2003);

[-]

Persoane impozabile și activitatea economică ART. 127

(1)Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

(2)în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile

producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

[...]

ART. 137

(1)Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

a)pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) și c), din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;

b)pentru operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. c), compensația aferentă:

c)pentru operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (4) și (5), pentru transferul prevăzut la art. 128 alin. (10) și pentru achizițiile intracomunitare considerate ca fiind cu plată și prevăzute la art. 130A1 alin. (2) și (3), prețul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absența unor astfel de prețuri de cumpărare, prețul de cost, stabilit la data livrării. în cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabilește conform procedurii stabilite prin norme;

d)pentru operațiunile prevăzute la art. 129 alin. (4), suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii;

e)în cazul schimbului prevăzut la art. 130 și, în general, atunci când plata se face parțial ori integral în natură sau atunci când valoarea plății pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii nu a fost stabilită de părți sau nu poate fi ușor stabilită, baza de impozitare se consideră ca fiind valoarea normală pentru respectiva livrare/prestare. Este considerată ca valoare normală a unui bun/serviciu tot ceea ce un cumpărător, care se află în stadiul de comercializare unde este efectuată operațiunea, trebuie să plătească unui furnizor/prestator independent în interiorul țării, în momentul în care se realizează operațiunea, în condiții de concurență, pentru a obține același bun/serviciu.

(2)Baza de impozitare cuprinde următoarele:

a)impozitele și taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepția taxei pe valoarea adăugată;

b)cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat și care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii.

(3) Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:

a)rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei;

b)sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c)dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere;

d)valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare;

e)sumele achitate de furnizor sau prestator, în numele și în contul clientului, și care apoi se decontează acestuia, precum și sumele încasate în numele și în contul unei alte persoane.

[..-]

ART. 140

(1)C. standard este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru

operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

[.-.]

Scutiri pentru operațiuni din interiorul tării

ART. 141

[...]

(2)Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:

[.-]

f)livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia șt a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil. In sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1.teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare;

2.construcție înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

3.livrarea unei construcții noi sau a unei părți din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției sau a unei părți a acesteia, după caz, în urma transformării;

4.o construcție nouă cuprinde și orice construcție transformată astfel încât structura, natura ori destinația sa au fost modificate sau, în absența acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piață a construcției, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;

ART. 152

(1) Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

(2) Cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea aiin. (1) este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, incluzând și operațiunile scutite cu drept de deducere și pe cele scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) și f), dacă acestea nu sunt accesorii activității principale, cu excepția următoarelor:

a)livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 125 1 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;

b)livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

[...]

înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA ART. 153

(1) Persoana impozabilă care este stabilită în România, conform art. 125A1 alin. (2) lit. b), și realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, după cum urmează:

[■-.]

[...

* H.G. nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (publicată în M.O. nr 112 din 6 februarie 2004), cu modificările și completările ulterioare;

Norme metodologice art. 127:

(1)în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către

persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal. [...]

Norme metodologice art. 141:

37.

[...]

(5)Excepția prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal se aplică numai în cazul persoanelor care devin impozabile în sensul art. 127 din Codul fiscal pentru livrarea de construcții noi, de părți ale acestora sau de terenuri construibile.

(6)în aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinație, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de urbanism.

[...]

Norme metodologice art. 152:

62.

[■■■].

(2)În sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care persoana

impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Godul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:

a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele fiscale competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioadă cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organele de control vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă conform art. 153 alin. (7) din Codul fiscal;

[■■■]

Norme metodologice art. 153:

(1)în cazul în care o persoană este obligată să solicite în condițiile art. 153, alin. (1), (2), (4), (5) sau (7) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va considera valabilă începând cu:

[-]

c) prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă solicită înregistrarea în cazurile prevăzute la art. 153, alin. (1), lit. b) și, după caz, la alin. (2) din Codul fiscal

(2)în aplicarea art. 153, alin. (1) din Codul fiscal, activitatea economică se cosideră ca fiind începută din momentul în care o persoană întenționează să efectueze o astfel de activitate. Intenția persoanei trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri și/sau să facă investiții pregătitoare necesare inițierii unei activități economice.

[...]

* ORDIN nr. 1.415 din 11 august 2009 privind aprobarea modelului și conținutului unor documente și formulare utilizate în activitatea de inspecție fiscală la persoane fizice (publicat în M.O. nr. 591 din 26 august 2009)

[...]

ART. 5

(1)Obligațiile fiscale vor fi stabilite de organele de Inspecție fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale, numai pentru perioada în care s-a constatat că acestea au desfășurat activitatea.

(2)Dacă activitatea a fost desfășurată pe parcursul mai multor ani fiscali, atunci impozitul pe venit va fi stabilit pe fiecare an fiscal.

[...]

Astfel, potrivit dispozițiilor sus-citate, livrarea oricărui teren este o operațiune scutită de T.V.A., fără drept de deducere și obligatorie pentru persoana impozabilă care o realizează, dacă această persoană nu își exprimă opțiunea de a taxa operațiunea respectivă, printr-o notificare depusă în acest sens la organele fiscale.

Este exceptată de la scutire doar livrarea de terenuri construibile (speța de fata), caz în care persoana impozabilă care realizează operațiunea este obligată, fără nicio derogare, să aplice taxarea, respectiv să colecteze și să plătească T.V.A. pentru operațiunile comerciale realizate cu terenuri construibile.

Fiind vorba de terenuri aflate în intravilanul localităților, cumpărate de dl. I. D. S. cu scopul de a efectua pe acestea o construcție, terenurile respective se încadrează la excepția prevăzută la art. 141, alin. (2), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

*O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, (M.O. nr. 513/31.07.2007) cu modificările și completările ulterioare;

ART. 213

Soluționarea contestației

[...] Analiza contestației se face în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de acestea și de documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea contestației se face în limitele sesizării. [...]

*Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2.137 din 25 mai 2011 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată (M.O. nr. 380 din 31.05.2011);

[...]

11. Instrucțiuni pentru aplicarea art. 216 din Codul de procedură fiscală - Soluții asupra contestației

11.1. Contestația poate fi respinsă ca:

a) neîntemeiată, în situația în care argumentele de fapt și de drept prezentate în susținerea contestației nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;

[...]

Având în vedere argumentele prezentate, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată si insuficient argumentată contestația pentru suma de 69.559 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, menținându-se constatările organelor de inspecție fiscală.

3. Privitor la capătul de cerere formulat pentru suma de 77.810 lei, reprezentând accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată în sumă de 69.559 lei.

Stabilirea acestora în sarcina intimatului reclamant, reprezintă măsură accesorie în raport cu debitul.

Principiului de drept - accesorim sequitur principale (accesoriul urmează principalul), îsi regăsește aplicabilitatea în speța de față.

In cauza sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în care se precizează:

ART. 116

[...]

(5) Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întâziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale. [...]

ART. 119

Dispoziții generale privind majorări de întârziere

(1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.[...] ART. 120

Majorări de întârziere

(1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

■[...]

(7) Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

Începând cu data de 01.07.2010, potrivit O.U.G. nr. 39/2010, pentru modificarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sunt aplicabile prevederile art. 120, alin. (7), potrivit cărora:

[...]

ART. 119

Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere (1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. [...]

ART. 120 Dobânzi

(1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

[■■.]

(7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale. [...]

începând cu data de 01.10.2010, potrivit O.U.G. nr. 88/2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sunt aplicabile prevederile art. 120, alin. (7), potrivit cărora:

ART. 120

Dobânzi

[■■•]

(7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale. [...]

în conformitate cu prevederile art. 1201 (introdus de O.U.G. nr. 39/2010 care modifică O.G. nr. 92/2003), cu aplicabilitate începând din 01.07.2010:

[...]

ART. 120 ind. 1 Penalități de întârziere

(1)Plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.

(2)Nivelul penalității de întârziere se stabilește astfel:

a)dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadență, nu se datorează și nu se calculează penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale principale stinse;

b)dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalității de întârziere este de 5% din obligațiile fiscale principale stinse;

c)după împlinirea termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalității de întârziere este de 15% din obligațiile fiscale principale rămase nestinse.

(3)Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.

[-l

Astfel, din textele de lege enunțate, consideram că în cazul în care orice sumă reprezentând o obligație fiscală nu este plătită la data stabilită prin actele normative, contribuabilul este obligat să plătească și sumele accesorii debitului pentru perioada cuprinsă între termenul de plată prevăzut de lege și data la care obligația fiscală este achitată.

Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca Raportul de inspecție fiscală nr. 6957/13.12.2011 rezultă că inspecția fiscală a avut ca obiectiv stabilirea TVA datorată bugetului de stat ca urmare a efectuării de tranzacții imobiliare.

Urmare a verificărilor efectuate asupra documentelor puse la dispoziție, inspectorii fiscali au constatat că în anul 2007 în baza unor contracte de vânzare-cumpărare autentificate, reclamantul, împreună cu soția sa, ca parte în contract au vândut succesiv către diverse persoane un număr de 5 terenuri construibile, pentru care au obținut venituri în sumă de 285.640 lei. Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 324/15.02.2007 cei doi soți au vândut un teren în valoare de 31.950 euro, iar potrivit contractului nr. 586/07.08.2007 au vândut un teren în valoare de 34.000 euro ,rezultând la data de 07.08.2007 o cifră de afaceri în cursul anului 2007 de 65.950 euro. A reținut organul fiscal că terenurile vândute reprezintă terenuri construibile pentru care potrivit art. 141 alin.2 lit. f. din Codul fiscal se datorează TVA, data la care a depășit plafonul de scutire de 35.000 euro fiind 07.08.2007, după încasarea prețului pentru cea de a 5 operațiune de vânzare. Conform art. 152 alin.1 și 2 din Codul fiscal, entitatea, prin reprezentantul său I. D. S. a depășit plafonul de scutire TVA, iar conf. art. 153 era obligată să solicite înregistrarea în scopuri TVA în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii august 2007, devenind astfel plătitoare de TVA începând cu 01.10.2007.

Potrivit art. 141 al. 2 lit. f Cod fiscal, în vigoare până la data de 31.12.2007, sunt scutite de TVA „livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare;

2. construcție înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

În acest sens, dispozițiile pct. 37 al. 5 din Normele Metodologice(forma în vigoare din luna iulie2008), prevăd că „„excepția prevăzută de art. 141 al 2 lit. f din Codul Fiscal se aplică numai în cazul persoanelor care devin impozabile în sensul art. 127 din Codul Fiscal pentru livrarea de construcții noi, de părți ale acestora sau de terenuri construibile”.

Astfel, articolul 127 din Codul fiscal intitulat Persoane impozabile și activitatea economică, prevede că

,,(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

(2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Transferul bunurilor sau serviciilor achiziționate în scop personal de persoanele fizice în patrimoniul comercial în scopul utilizării pentru desfășurarea de activități economice, nu este o operațiune asimilată unei livrări de bunuri/prestări de servicii, efectuate cu plată ,iar persoanele fizice nu pot deduce taxa aferentă bunurilor/serviciilor respective prin aplicarea procedurii de ajustare prev. de art. 148 și art. 149 Cod fiscal.

Conform art. 153 din Codul fiscal (1) Persoana impozabilă care este stabilită în România ,conf. ART. 125² lit. b și realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoare adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, după cum urmează, înainte de realizarea unor astfel de operațiuni, în următoarele cazuri:

1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depășește plafonul de scutire prev. de art. 152 alin.1,cu privire la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;

2.dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire prev. de art. 152 alin.1 ,dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;

d) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depășește plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau depășit acest plafon;

e) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și pentru persoana impozabilă care:

c)efectuează operațiuni în afara României care dau drept de deducere a taxei conform art. 145 alin. (2) lit. b);

d) efectuează operațiuni scutite de taxă și optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).

Art. 141 alin.2 lit. i din Codul fiscal prevede ca (2) Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de. taxă: [...]

1.teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care sepot executa construcții, conform legislației în vigoare;

2.construcție înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

5. livrarea unei construcții noi sau a unei părți din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției sau a unei părți a acesteia, după caz, în urma transformării;

6. o construcție nouă cuprinde și orice construcție transformată astfel încât structura, natura ori destinația sa au fost modificate sau, în absența acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piață a construcției, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) șif), în condițiile stabilite prin norme

d) terenul pe care s-a edificat construcția urmează regimul construcției, dacă valoarea acestuia este mai mică decât valoarea construcției așa cum rezultă din raportul de expertiză;

e) construcția va urma regimul terenului pe care este edificată, dacă valoarea acesteia este mai mică decât valoarea terenului așa cum rezultă din raportul de expertiză;

f) dacă terenul și construcția au valori egale, așa cum rezultă din raportul de expertiză, regimul corpului funciar va fi stabilit în funcție de bunul imobil cu suprafața cea mai mare. Se va avea în vedere suprafața construită desfășurată a construcției.

2) Se consideră a fi data primei ocupări, în cazul unei construcții care nu a suferit transformări de natura celor menționate la pct. 4 al art. 141. alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepție definitivă a acesteia. în cazul unei construcții realizate în regie proprie, data primei ocupări este data documentului pe baza căruia bunul este înregistrat în evidențele contabile drept activ corporal fix.

3) Data primei utilizări a unei construcții se referă la construcții care au suferit transformări de natura celor menționate la pct. 4 al art 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal. Prin data primei utilizări se înțelege data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepție definitivă a lucrărilor de transformare a construcției în cauză. în cazul lucrărilor de transformare în regie proprie a unei construcții, data primei utilizări a bunului după transformare este data documentului pe baza căruia cu valoarea transformării respective este majorată valoarea activului corporal fix.

4) O construcție care nu a fost ocupată în sensul prevăzut la alin. (2) va fi considerată o construcție nouă până la data primei ocupări, chiar dacă livrarea intervine înainte de această dată.

5) Excepția prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal se aplică numai în cazul persoanelor care devin impozabile în sensul art. 127 din Codul fiscal pentru livrarea de construcții noi, de părți ale acestora sau de terenuri construibile.

6) In aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinație, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de urbanism.

Curtea apreciaza ca, in mod legal, organul fiscal a avut in vedere declarația reclamantului în sensul ca acesta a achiziționat terenul in vederea ridicării unei construcții, concluzionand ca vânzarea ulteriora a parcelelor ce il compun reprezintă o operațiune taxabila, fiind prevăzuta in mod expres ca o excepție de la regula scutirii de TVA instituita de art. 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal.

Terenul era construibil deoarece era un teren amenajat sau neamenajat, pe care se putea executa construcții, conform legislației in vigoare.

Reclamantul a desfășurat o activitate cu caracter de continuitate, vizând un număr de 5 terenuri construibile intravilane.

In data de 07.08.2007, reclamantul a depășit plafonul de 35.000 euro de scutire de T.V.A., în urma tranzacțiilor efectuate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 324/15.02.2007, în baza căruia a vândut un teren în valoare de 31.950 euro și respectiv potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 586/07.08.2007 prin care a vândut un teren în valoare de 34.000 euro, rezultând la data de 07.08.2007 o cifră de afaceri în cursul anului 2007 de 65.950 euro.

Reclamantul, care a devenit plătitor de T.V.A. începând cu data de 01.10.2007, nu a colectat, nu a calculat, nu a declarat și plătit T.V.A. în perioada ulterioară depășirii plafonului de scutire de T.V.A.

Din aceste motive, in baza art. 304¹ si 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Teleorman, împotriva sentinței civile nr.874/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția C.M.A.S.C.A.F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. D. S..

Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că respinge cererea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,19.04.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR U. D. B. V. V. D.

GREFIER

C. D.

Tribunalul Teleorman

SCMASCAF

Jud. fond R. M.

Red. jud. V.B./2 ex./7.05.2013

← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2469/2013. Curtea de Apel...		Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 2856/2013. Curtea de Apel... →

Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1759/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1759/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI