Cetăţenie. Decizia nr. 3627/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3627/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 5989/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 3627
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.09.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenții-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, împotriva sentinței civile nr. 5743/15.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. Z., având ca obiect „cetățenie”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-pârâți, prin consilier juridic G. P., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 20.09.2013, la serviciul registratură, recurenții-pârâți au depus note de ședință și înscrisuri atașate, într-un singur exemplar, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul pus în vedere prin citație, după care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cererii de recurs.
Reprezentantul recurenților-pârâți, față de faptul că cererea petentei a fost soluționată prin ordin, solicită admiterea recursului, având în vedere că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că cererea nu a fost soluționată într-un termen rezonabil.
Interpelat fiind de către instanța de judecată, reprezentantul recurenților-pârâți precizează că, urmare a admiterii cererii de recurs, înțelege să solicite ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, sub aspectul reținut de instanța de fond, în sensul că cererea nu a fost soluționată în termenul legal.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la 24.07.2012, sub nr._, reclamanta T. Z. a chemat în judecată pe pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE ANC solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie să analizeze dosarul de redobândire a cetățeniei române al reclamantei, precum și obligarea pârâtului Președintele ANC să emită Ordinul de redobândire a cetățeniei române într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data avizării dosarului.
Prin sentința civilă nr. 5743/15.10.2012 pronunțata de Curtea de Apel București, s-a admis în parte acțiunea, fiind obligată pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE la soluționarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române; s-a respins în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamanta T. Z. a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la Ambasada României din Chișinău. Potrivit reclamantei, cererea a fost formulată la data de 15.09.2011, iar potrivit pârâților la data de 18.10.2011.
Potrivit art. 16 alin. 2 lit. c din Legea nr. 21/1991, în vederea soluționării cererii de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, „Președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție, dispune: … fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 11, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii”.
Pârâții nu au făcut dovada respectării termenului legal menționat, respectiv 5 luni de la momentul înregistrării solicitării reclamantei. Astfel, deși prin întâmpinare s-a făcut vorbire despre respectarea acestei obligații legale, precum și de stabilirea în cauză a primului termen la 17.02.2012, pârâții nu au depus la dosar niciun înscris în acest sens, astfel că respectiva susținere, fiind nedovedită, este neîntemeiată. Mai mult, din actul anexat întâmpinării, rezoluție a Comisiei pentru cetățenie, s-a constatat că primul termen fixat în cauză pentru soluționarea cererii reclamantei este 27.08.2012.
Mai susțin de asemenea pârâții că motivul pentru care nu a fost soluționat până în prezent dosarul este reprezentat de împrejurarea că acesta este incomplet dar și că în acest sens au acordat un nou termen la 23.10.2012 până la care au solicitat reclamantei prin adresa nr._/ANC/30.08.2012 să completeze dosarul cu acte legalizate din care să reiasă că ascendenții săi până la gradul III inclusiv au fost cetățeni români. Constată însă prezenta instanță că nu a fost depusă nicio dovadă în sensul comunicării efective a adresei către reclamantă, pentru a-i da acesteia posibilitatea efectivă de a completa dosarul de redobândire, astfel că pârâții nu au făcut dovada întreprinderii măsurilor necesare pentru analizarea și soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române.
Apreciind că și respingerea constituie o modalitate de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, instanța constată că în cauză pârâții nu au respectat conceptul de termen rezonabil în ceea ce privește soluționarea cererii reclamantei în ansamblu, respectiv de la data formulării cererii, 15.09.2011 sau 18.10.2011, până la prezentul termen de judecată, 15.10.2012.
A apreciat Curtea că nu pot fi primite explicațiile oferite de pârâți prin întâmpinare pentru întârzierea cu care au gestionat soluționarea dosarului privind pe reclamantă ori pentru nesoluționarea cererii până la acest moment, pârâții apreciind neîntemeiat prin întâmpinare că și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
Pe de o parte, din actele dosarului s-a constatat că nu a fost stabilit primul termen cu respectarea disp. art. 16 alin. 2 lit. c din Legea nr. 21/1991, respectiv 5 luni de la data înregistrării cererii (astfel cum s-a reținut anterior, primul termen pentru soluționarea cererii reclamantei a fost 27.08.2012), iar pe de altă parte pârâții nu au făcut dovada demersurilor întreprinse la diferite instituții/autorități publice pentru comunicarea informațiilor necesare soluționării cererii reclamantei și respectiv a împrejurării că aceste din urmă entități nu au comunicat relațiile astfel solicitate. Astfel, analizând actele dosarului, se observă că pârâții nu au depus nicio adresă sau un alt asemenea act în dovedirea demersurilor întreprinse pentru a constata îndeplinirea sau nu a condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române prev. de art. 8 din Legea nr. 21/1991. În sfârșit, așa cum s-a antamat deja, pârâții nu au depus la dosar nici dovada comunicării adresei nr._/30.08.2012 către reclamantă (pentru a se putea afirma că însăși reclamanta a contribuit la tergiversarea soluționării cererii sale).
În raport de această situație de fapt, în temeiul disp. art. 8, art. 12 și art. 16 din Legea nr. 21/1991 și art. 1, art. 2 alin. 1 lit. h, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, reținând în esență nerespectarea unui termen rezonabil în rezolvarea unei cereri formulată de o persoană vătămată într-un drept legitim, instanța de fond a obligat pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE (ANC) la soluționarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române.
Nu aceeași va fi însă soluția în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului Președintele ANC la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române.
Prin sintagma nesoluționare în termenul legal a unei cereri, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004 respectiv faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
În Legea nr. 21/1991 nu există un termen special prin care să se instituie obligația autorității la emiterea și la comunicarea ordinului de redobândire/respingere a cetățeniei române, considerent pentru care, prin raportare la dispozițiile Legii contenciosului administrativ, și apreciind că nu poate să rămână la aprecierea unei părți îndeplinirea unei obligații ce-i revine în temeiul legii și termenul în care respectiva executare trebuie să intervină, instanța de fond a constatat că pârâții au la dispoziție un termen de 30 de zile (pentru emiterea ordinului) de la data avizării favorabile a cererii.
Prin urmare, în contextul în care cererea reclamantei de redobândire nu a fost încă avizată favorabil, conform argumentelor ce preced, astfel că în temeiul prezentei hotărâri pârâții au la dispoziție un termen instituit în mod implicit de 30 de zile pentru soluționarea cererii reclamantei iar, în concret, de la momentul avizării favorabile un termen de 30 de zile pentru emiterea ordinului, este neîntemeiată cererea reclamantei de obligare (la acest moment, 15.10.2012) a pârâtului Președintele ANC la emiterea ordinului. Mai mult decât atât, nu este absolut necesar ca avizul emis în cazul reclamantei să fie unul favorabil (soluționarea cererii reclamantei putând însemna în egală măsură și emiterea unui aviz negativ), situație în care nu se justifică obligarea Președintelui ANC să emită Ordinul de acordare a cetățeniei române.
În consecință, acțiunea a fost respinsă în rest ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs la data de 19.12.2012 pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, prin care au solicitat admiterea recursului astfel formulat, modificarea sentinței civile nr. 5743/15.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 21/1991, republicată, din moment ce termenul de 5 luni prevăzut de textul de lege invocat este exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru cetățenie, a îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, cum ar fi cea de avizare a cererii sau de emitere a ordinului de către președintele ANC.
Cum termenul folosit în Legea nr. 21/1991 republicată este „verifică”, nu „soluționează”, concluzia ce se desprinde este că reclamantul dă textului legal o interpretare greșită, eronată, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1312/9.03.2012, în dosarul nr._ .
Au mai arătat recurenții-pârâți că, imposibilitatea avizării cererii de redobândire a cetățeniei române de către recurenta-pârâtă în termenul de 5 luni se datorează unor motive obiective, respectiv lipsei tuturor relațiilor solicitate conform dispozițiilor art. 16 alin. 2 lit. a din Legea cetățeniei române nr. 21/1191, republicată, precum și documentației incomplete depuse de reclamantă.
Prin adresa nr._/ANC/30.08.2012, i s-a solicitat reclamantei ca, până la data de 23.10.2012, să completeze dosarul cu acte legalizate din care să reiasă că ascendenții săi, până la gradul III inclusiv, au fost cetățeni români.
În acord cu dispozițiile art. 19 alin. 1 și 2 din legea 21/1991 republicată, Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz.
Astfel, legiuitorul a stabilit că ordinul se emite doar ulterior momentului în care președintele ANC a constatat personal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Rezultă, așadar, faptul că legiuitorul nu a prevăzut un termen expres pentru emiterea Ordinului, iar comunicarea acestuia se va face solicitantului „de îndată, de la data emiterii”, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 21/1991, republicată.
Apreciază recurenții-pârâți că, în cauza de față este evidentă incidența termenului „rezonabil” din reglementarea dată de art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și în interpretarea recomandării/R./C.M./2007/7, având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române.
Au mai arătat recurenții-pârâți că nu există o nesoluționare în termen legal a unei cereri, astfel cum este defnită expresia menționată de art. 2 alin. 1 lit. h din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În procedura de soluționare a dosarului nr._/RD/18.10.2011, Președintele Comisiei pentru Cetățenie a dispus prin rezoluție, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a), solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) și e) și a fixat termenul pentru verificarea condițiilor necesare redobândirii, stabilind, totodată, termenul la care urma să fie analizat dosarul în cauză la 17.02.2012
Lipsa verificărilor impuse de lege cu privire la persoana celui care solicită redobândirea cetățeniei, care face imposibilă înaintarea către președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a propunerii (raportului) la care fac referire art. 12 și 18 al. 2 din Legea 21/1991, a dus la prorogarea termenului succesiv la data de 27.08.2012, respectiv la 23.10.2012.
Totodată, au precizat recurenții-reclamanți că reclamanta nu a dat curs solicitării Comisiei pentru Cetățenie de a completa dosarul constituit în baza cererii de redobândire a cetățeniei române cu acte legalizate din care să reiasă că ascendenții săi, până la gradul III inclusiv, au fost cetățeni români, motiv pentru care a reluat corespondenta cu aceasta, solicitându-i-se ca până la 04.02.2013 să transmită înscrisurile necesare redobândirii cetățeniei române.
Așadar, cererea de redobândire a cetățeniei române nu a putut fi soluționată din motive obiective, A. Națională pentru Cetățenie luând însă toate măsurile necesare pentru analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române, în ordinea și termenele stipulate de Lege, respectiv a înregistrat cererea la secretariatul tehnic al Comisiei, a solicitat relații autorităților abilitate și a fixat termenul la care Comisia analizează și verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. 1 lit. b și e.
Au arătat recurenții-pârâți că activitatea autorităților abilitate a furniza relații cu privire la îndeplinirea condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) și e) nu este reglementată și nu se desfășoară sub auspiciile termenelor prevăzute de Legea nr. 21/1991, republicată.
Dosarul este complet în momentul în care se constată că actele sunt depuse în integralitatea lor, sunt valide si s-au obținut toate avizele de la instituțiile cu care ANC conlucrează.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299-316 Cod proc. civ., Legea nr. 21/1991, republicată, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin Încheierea nr. 2118/27.02.2013, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, instanța devenită competentă să îl soluționeze.
Deși legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Cererea intimatei reclamante de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei la data de 18.10.2011, sub nr._/RD/2011.
Ulterior, abia la 30.08.2012 (la o lună după ce a fost acționată în judecată), recurenta pârâtă a solicitat reclamantei să completeze dosarul administrativ (fila 30 dosar fond).
La mai mult de 5 luni după ce a fost obligată prin hotărâre judecătorească la soluționarea cererii reclamantei, recurenta pârâtă a emis Ordinul nr.164/P/25.03.2013, de respingere a cererii de redobândire a cetățeniei române inclusiv pentru intimata reclamantă, care figurează în anexa 1.
Conform art.10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei ratificată de România prin Legea nr.396/2002, „fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 16 al. 2 lit. c din Legea 21/1991, în conformitate cu care termenul în care Comisia verifică îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române este de 5 luni de la data înregistrării cererii (legea prevăzând, într-adevăr, o procedură administrativă pe mai multe etape, de soluționare a unor astfel de cereri).
Însă, în condițiile în care timp de 10 luni de la data înregistrării cererii reclamantei, recurenta pârâtă a rămas în pasivitate (neexistând la dosar dovada vreunui demers în sensul celor susținute prin întâmpinare), este evident că nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii este nu este justificată, astfel că în mod temeinic și legal prima instanță, în considerarea și a art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, a admis acțiunea.
În consecință – în baza art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 312 alin.3 raportat la art.3041 C.pr.civ. - va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, împotriva sentinței civile nr. 5743/15.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. Z., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER,
M. G.-D.
Red. N.V./Tehnodact. M.G.D./2 ex.
Jud. fond. M. M. C.
Curtea de Apel București – S8 C.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3442/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2373/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
