Anulare act administrativ. Sentința nr. 3821/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3821/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 4550/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3821
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ formulată de reclamantul M. A. ÎN NUMELE AHNR (ASOCIAȚIA handicapAȚILOR NEUROMOTORI DIN ROMÂNIA), în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință publică de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 26 noiembrie 2013 și la data de 3 decembrie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul M. A., ÎN NUMELE AHNR (ASOCIAȚIA HANDICAPAȚILOR NEUROMOTORI DIN ROMÂNIA), a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Hotărârii nr. 381/18.10.2012 emisa de pârâtul C. Național Pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a evitat sa discute pe fond plângerea formulată, invocând o decizie a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că dispozițiile art.20 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
A mai arătat reclamantul că opinia pârâtului este greșită, întrucât decizia Curții Constituționale nu se referă la acte normative cu putere de lege, iar nu la acte administrative cu caracter normativ, cum este Ordinul comun nr._ al MMFPS si al Ministerului Sănătății, a cărui aplicare ad literam a condus in mod efectiv la discriminarea intre persoane cu handicap neuromotor, in sensul ca .(hemipareza) adică paralizia membrului superior si inferior de pe o anumita parte a corpului nu este considerata ca fiind situație de handicap grav in timp ce alte paralizii unele mai puțin invalidante sunt luate in considerare.
Pârâtul a formulat întâmpinare în combaterea acțiunii, arătând în esență că pot face obiectul unei fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare numai comportamentele unor persoane fizice sau juridice, în aplicarea sau realizarea unor drepturi garantate în exercitarea lor prin legislația statului român și nicidecum constatarea unei discriminări între persoane rezultată din conținutul normativ al legislației care reglementează în mod diferit exercitarea unor drepturi, așa cum reclamantul M. A. a cerut a se constata prin sesizarea făcută la Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
La dosarul cauzei s-au depus hotărârea contestată și înscrisurile de la baza acesteia.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că prin petiția înregistrată la C. Național pentru Combaterea Discriminării sub nr. 3442/18.07.2012 reclamantul, în numele Asociației Handicapaților Neuromotori din România, a sesizat C.N.C.D. în vederea constatării unei situații discriminatorii creată de prevederile Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății Publice nr._, prin excluderea hemiplegiei (hemiparezei) din lista cu dizabilități motorii, fapt ce conduce la discriminarea persoanelor cu deficiente neuromotorii.
Reclamantul a arătat că prevederile Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății Publice nr._ conduc în mod efectiv la discriminare între persoane cu handicap neuromotor în sensul că . nu este considerată ca fiind situație de handicap grav în timp ce alte paralizii, unele mai puțin invalidante, sunt luate în considerare, încălcându-se astfel principiul egalității de tratament precum si principiul nediscriminării.
Prin Hotărârea nr. 381/18.10.2012 (ANEXA 2), a fost admisă excepția de necompetență materială a C. Național pentru Combaterea Discriminării în baza prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 997/07.10.2008.
În cererea de chemare în judecată, reclamantul arată că decizia invocată de pârât în motivarea hotărârii contestate nu se referă la actele administrative cu caracter normativ, ci la lege, sau la actele normative asimilate legii.
Raportând punctele de vedere exprimate de părți, instanța constată că prin Decizia Curții Constituționale nr. 997/07.10.2008 s-a stabilit că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
O primă observație care se impune este aceea că, în decizia citată, Curtea Constituțională se referă la noțiunea de ”acte normative cu putere de lege”, iar nu la noțiunea de lege stricto sensu.
Se mai observă că, așa cum reiese din preambulul Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății Publice nr._, acest act administrativ este emis în temeiul art. 84 alin. 5 din Legea nr. 448/2006, potrivit căruia criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, la propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, până la 30 noiembrie 2007.
Întrucât reglementează criteriile baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, ordinul susmenționat este un act administrativ cu caracter normativ emis pentru aplicarea legii. Prin urmare, Curtea constată că în cazul acestui ordin este aplicabil, prin analogie, raționamentul avut în vedere de Curtea Constituțională, așa cum corect a apreciat pârâtul. Teza contrară, susținută de pârât, nu poate fi primită, întrucât eludarea unui act normativ emis în aplicare legii echivalează, în mod evident, cu însăși eludarea legii și deci ignorarea unei decizii ale Curții Constituționale.
Având în vedere argumente expuse, Curtea constată că hotărârea atacată a fost emisă cu respectarea legii, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. A. ÎN NUMELE AHNR (ASOCIAȚIA HANDICAPAȚILOR NEUROMOTORI DIN ROMÂNIA), domiciliat în București, ..23, ., Sector 6, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, . nr. 1-3, ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 Decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
I. RADUMARIANA D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 299/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3742/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
