Cetăţenie. Decizia nr. 4749/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4749/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 1960/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4749
Ședința publică de la 4.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-reclamantă O. B., împotriva sentinței civile nr. 62/10.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, având ca obiect „cetățenie”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat Tiucu F. și intimații-pârâți, prin consilier juridic G. P., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 31.10.2013, la serviciul registratură, intimații-pârâți au depus întâmpinare, în dublu exemplar și înscrisuri atașate, într-un singur exemplar, după care:
Interpelat fiind de către instanța de judecată cu privire la dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei puse în vedere prin citație, apărătorul recurentei-reclamante solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a putea face dovada achitării acestora. Arată că avea cunoștință că taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar au fost deja achitate în cauză.
Curtea acordă lămuriri apărătorului recurentei-reclamante în sensul că în dosarul de recurs nu se regăsește dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei; acordă cuvântul asupra necesității strigării cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei-reclamante să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul pus în vedere prin citație.
Reprezentantul intimaților-pârâți nu se opune strigării cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei-reclamante să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul pus în vedere prin citație, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat Tiucu F. și intimații-pârâți, prin consilier juridic G. P..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul pus în vedere prin citație.
Curtea ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul pus în vedere prin citație și procedează la anularea acestora.
Interpelat fiind de către instanța de judecată, apărătorul recurentei-reclamante arată că nu poate preciza la ce dată a depus motivele de recurs.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, Curtea pune în discuția părților excepția nulității recursului pentru tardivitatea motivării invocată de către intimații-pârâți prin întâmpinare.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită instanței de judecată respingerea excepției nulității recursului pentru tardivitatea motivării. Apreciază că motivele de recurs au fost depuse în termenul legal. De asemenea, apreciază că, având în vedere dispozițiile art. 310 Cod procedură civilă, nu mai poate fi invocată această excepție.
Reprezentantul intimaților-pârâți lasă la aprecierea instanței de judecată excepția nulității recursului pentru tardivitatea motivării.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru tardivitatea motivării.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta O. B. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și A. Națională pentru Cetățenie, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 160/P/22.02.2012 emis de A. Națională pentru Cetățenie, prin care i s-a respins cererea de redobândire a cetățeniei romane, și obligarea pârâtei să emită ordinul de acordare a cetățeniei romane.
Prin sentința civilă nr. 62/10.01.2013 instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta A. Națională pentru Cetățenie și a respins acțiunea astfel cum a fost modificată, precizată și completată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Ordinul nr. 160/P/22.02.2012 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie s-a respins cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamanta O. B., având în vedere raportul întocmit de Comisia pentru cetățenie în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr.21/1991, republicată, constatând că cererea formulată nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 lit. e) din lege, respectiv, nu este cunoscută cu o bună comportare sau a fost condamnată în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care o face nedemnă de a fi cetățean român.
Pentru a decide în acest sens, autoritatea pârâtă a avut în vedere adresa Oficiului Român pentru Imigrări înregistrată sub nr._/DM/S3/TR din 08.11.2011, în care se menționează faptul că reclamanta a fost cercetată pentru comiterea infracțiunii de instigare la omor, faptă comisă la data de 09.06.2003 și a fost arestată la data de 28.04.2010, fiind cercetată în stare de arest preventiv până la data de 20.06.2010, când a fost pusă în libertate prin Decizia penală nr. 2588/2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție.
Împotriva ordinului de respingere a cererii de redobândire a cetățeniei române, reclamanta a promovat acțiunea dedusă judecății, solicitând anularea ordinului ca nelegal și netemeinic și obligarea pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să emită ordinul de acordare a cetățeniei române.
A reținut Curtea că excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea la emiterea ordinului de acordare a cetățeniei române invocată de pârâta A. Națională pentru Cetățenie este neîntemeiată și a respins-o, având în vedere că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în care competența instanței nu se limitează la anularea unui act nelegal, ci include posibilitatea ca prin hotărârea judecătorească să se dispună măsuri pentru recunoașterea de drepturi subiective și chiar reformarea unei decizii administrative.
Instanța poate institui în sarcina autorității pârâte obligația de a proceda la emiterea actului solicitat de reclamantă, cu un anumit conținut, dacă apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege sau că legea îi conferă reclamantei un anumit drept.
O atare măsură nu constituie o ingerință în activitatea administrației, ci o cale de reparare a vătămării produse reclamantei.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că acțiunea promovată de reclamantă, astfel cum a fost modificată, precizată și completată, este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
Dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată și modificată, instituie posibilitatea și nu obligativitatea de a dispune redobândirea sau acordarea cetățeniei române, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din acest act normativ.
În privința cererii reclamantei, în mod concret s-a reținut neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 8 lit. e), aceea de a fi cunoscută cu o bună comportare și de a nu fi fost condamnată în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care o face nedemnă de a fi cetățean român.
Astfel, a apreciat Curtea că nu poate fi reținută îndeplinirea cerinței de a fi cunoscută cu o bună comportare, atât timp cât relațiile „solicitate de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor legale”, respectiv relațiile obținute de la Oficiul Român pentru Imigrări confirmă faptul că reclamanta a fost cercetată pentru comiterea infracțiunii de instigare la omor, faptă presupus a fi fost săvârșită la data de 09.06.2003, și a fost arestată la data de 28.04.2010 până la data de 20.06.2010.
Din certificatul de cazier judiciar eliberat reclamantei la data de 14.02.2011 de autoritățile din Republica M. rezultă că aceasta „în prezent se află sub urmărire penală”.
De asemenea, conform precizărilor și înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de autoritatea pârâtă la data de 25.06.2012, față de reclamanta B. O. s-a dispus, prin Sentința penală nr. 1207/16.03.2012 a Curții de Apel București, definitivă, arestarea provizorie în vederea extrădării pentru 29 de zile de la încarcerare. Totodată, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica M., s-a dispus extrădarea și predarea persoanei extrădabile în acest stat.
În aceste circumstanțe, s-a dovedit neîndeplinirea de către reclamantă a cerinței de a fi cunoscută cu o bună comportare, prezumția de nevinovăție și inexistența unei hotărâri penale definitive neavând relevanță asupra legalității ordinului contestat, atât timp cât la emiterea acestuia nu s-a reținut că reclamanta ar fi fost condamnată în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care o face nedemnă de a fi cetățean român.
Cum condițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 21/1991 se cer a fi întrunite cumulativ, iar reclamanta nu îndeplinește una dintre acestea, în mod legal Comisia pentru cetățenie a propus respingerea cererii, iar Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie și-a însușit propunerea Comisiei și a emis ordinul de respingere a cererii de redobândire a cetățeniei române.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată, precizată și completată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs, la data de 21.03.2013, reclamanta O. B..
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că sentința nu este motivată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 31.10.2013, intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția nulității recursului pentru tardivitatea motivării, excepție invocată prin întâmpinarea depusă de intimații-pârâți la data de 19.09.2013, Curtea constată următoarele:
Curtea a constatat în fapt că prin Ordinul nr. 160/P/22.02.2012 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie s-a respins cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamanta O. B., având în vedere raportul întocmit de Comisia pentru cetățenie în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr.21/1991, republicată, constatând că cererea formulată nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 lit. e) din lege, respectiv, nu este cunoscută cu o bună comportare sau a fost condamnată în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care o face nedemnă de a fi cetățean român.
Pentru a decide în acest sens, autoritatea pârâtă a avut în vedere adresa Oficiului Român pentru Imigrări înregistrată sub nr._/DM/S3/TR din 08.11.2011, în care se menționează faptul că reclamanta a fost cercetată pentru comiterea infracțiunii de instigare la omor, faptă comisă la data de 09.06.2003 și a fost arestată la data de 28.04.2010, fiind cercetată în stare de arest preventiv până la data de 20.06.2010, când a fost pusă în libertate prin Decizia penală nr. 2588/2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție.
Cu privire la tardivitatea motivării, Curtea a constatat că recurenta a recunoscut că din eroare a depus recursul nemotivat în termen.
Conform art. 306 alin. 1 cpciv., recursul nemotivat în termen va fi declarat nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta-reclamantă O. B., împotriva sentinței civile nr. 62/10.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. IMC/ 2 ex.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1424/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 5324/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
