Despăgubire. Sentința nr. 2192/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2192/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 24247/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2192
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții B. S. N., B. T. P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect pretenții în temeiul Legii nr.10/2001..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 25.06.2013 pârâta Comisa Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus prin serviciul registratură cerere privind introducerea în cauză a Comisie Naționale pentru Compensarea imobilelor (C.N.C.I.) și note de ședință.
Curtea, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București – Secția a VIII- a C. Administrativ și Fiscal și reține cauza în pronunțare pe acest aspect.
CURTEA
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila, reclamantii B. S. N. si B. T. P. au chemat in judecata pe parata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitand obligarea la plata sumei de_,58 lei suplimentar pentru titlul de conversie nr. 68.1 catre prima reclamanta și suma de_,58 lei suplimentar pentru titlul de conversie 68.2 catre reclamantul B. T. P..
In motivare, reclamantii au aratat ca sunt persoane îndreptățite în sensul dispozițiilor legii 10/2001 ca urmare a admiterii acțiunii lor la ICCJ, acțiune care prin Decizia Nr. 6942 din data de 13.09. 2006 a stabilit obligația Statului R. să ii despăgubească prin echivalent pentru imobilul situat în ., sectorul 3, București. Decizia este definitivă și irevocabilă. Conform prevederilor art. 10 alin. 1 și art. 26. alin. 1 din legea 10/2001 coroborate cu prevederile art. 4 din Titlul VII al legii 247/2005, despăgubirile prin echivalent trebuiau acordate în cuantum egal cu evaluarea imobilului care nu se mai putea restitui în natură.
CCSD a emis în dosarul administrativ_ / 22.12.2009 titluri de despăgubire pe numele reclamantilor în valoare de 1.388.829 lei pentru fiecare. Ca atare, S. R. a recunoscut în favoarea fiecăruia dintre noi câte o creanță de 1.388.829 lei. Această creanță, fiind o creanță față de S. R., trebuia plătită integral deoarece ea beneficiază de protecția art. 44 alin. 1 din Constituție care declară că sunt garantate creanțele asupra statului. Titlurile de despăgubire au fost schimbate în titluri de conversie, după cum urmează:
- pentru reclamanta B. S. N. s-a emis la data de 15.01.2010 titlul de conversie nr. 68.1 pentru 1.388.829 acțiuni, schimbate la valoarea nominală de 1 leu / acțiune;
- pentru reclamantul B. T. P. s-a emis la data de 15.01.2010 titlul de conversie nr. 68.2 pentru 1.388.829 acțiuni, schimbate la valoarea nominală de 1 leu / acțiune.
La data de 25 Ianuarie 2011 Fondul Proprietatea a fost listat la BVB și tranzacționarea acestor acțiuni s-a făcut exclusiv prin bursă la un preț de mediu ponderat de 0,43 lei pe acțiune. Este evident că acest preț era cel real și că el este mai mic decât prețul de 1 leu stabilit administrativ de CCSD. In acest sens e clar că au fost prejudiciați emiterea titlurilor de conversie cu nr. 68.1 și 68.2 cu suma de_,58 lei fiecare, adică cu 1.841.006 acțiuni fiecare.
La o prima vedere, pare că cei îndreptățiți la despăgubiri au fost despăgubiți conform Legii 10/2001 și articolului 4 din titlul VII al legii 247/2005, însă în realitate, aceste acțiuni cotate la valoarea administrativă de 1 leu aveau valoarea medie ponderată de piață la BVB (singura instituție abilitata legal pentru tranzacții cu acțiuni ale Fondului Proprietatea) de 0,43 lei. Conform dispozițiilor art. 18 ind.7 alin.3 lit. a din titlul VII al legii 247/2005 CCSD ar fi trebuit sa utilizeze prețul mediu ponderat calculat ca medie a prețurilor de tranzacționare aferente primelor 60 de zile de tranzacționare a acțiunilor Fondului Proprietatea la BVB.
Este adevărat că art. 18 ind.7 alin. 1 stabilește că până la data suspendării conversiei în vederea listării Fondului Proprietatea la BVB conversia titlurilor de despăgubire se va face la valoarea nominală (deci stabilită administrativ) de 1 leu pentru o acțiune, însă reclamantii consideră că această soluție este discriminatorie față de cetățenii care au primit titlurile de conversie înainte de data listării Fondului Proprietatea la BVB. In acest sens, ei cred că această prevedere încalcă dispozițiile art. 16 alin.1 din Constituție, dar și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (interzicerea generală a discriminării bazată pe oricare altă situație), introducând o discriminare nejustificată obiectiv între cetățenii care au realizat conversia înainte de listarea Fondului Proprietatea la BVB și cetățenii care au realizat conversia după listare.
Această discriminare dar și culpa pârâtei față de pierderea suferită de reclamanti la conversie, trebuie analizată și în contextul întârzierii complet nejustificate, de aproape 6 ani, la listarea Fondului Proprietatea la BVB. In acest sens, invocă practica constantă a CEDO care a stabilit că întârzierea nejustificată a funcționării Fondului Proprietatea ca mecanism real de despăgubire a persoanelor îndreptățite echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate consacrat de art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din această cauză apare o reducere a despăgubirilor noastre cuvenite legal cu mai mult de 50% din valoarea stabilită prin titlul de despăgubire, ceea ce reprezintă o încălcare evidentă a principiului constituțional de garantare a creanțelor asupra statului, principiu consacrat de art. 44 alin.1 din Constituție.
Decizia CCSD de a nu folosi prețul mediu ponderat la atribuirea de acțiuni către ei, este nelegală și neconstituțională întrucât încalcă, în afara articolelor de lege mai sus arătate, Decizia Civila nr.28/A a Curții de Apel București, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 6942 a ICCJ din 13.09.2006. Atât decizia Curții de Apel cât și cea a ICCJ învederează faptul că reclamantii sunte cei îndreptățiți la despăgubiri conform Legii 10/2001 și stipulează foarte precis că ei trebuie să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul trecut în proprietatea statului. Cu alte cuvinte, S. R. prin reprezentantul său legal CCSD ii despăgubește cu o acțiune evaluată administrativ la 1 leu, dar care în realitate valora 0,43 lei. Acest lucru este ilegal și nu este echitabil conform deciziilor mai sus menționate dar și al textelor legale invocate.
La data de 01.11.2011 au depus o cerere ( înregistrată cu nr._) la CCSD prin care au solicita suplimentarea cu acțiuni a deciziei 68.1 și 68.2 astfel încât acestea să reflecte o justă despăgubire în echivalent, dar nu au primit până acum nici un răspuns.
In acest moment, S. R. nu mai deține acțiuni la Fondul Proprietatea, deci despăgubirea lor numai poate fi realizată în această modalitate și pentru acest motiv solicită completarea despăgubirii care li se cuvine cu echivalentul în lei al acțiunilor ce nu li s-au dat în cadrul procedurii de conversie.
Calculul numărului acțiunilor care trebuiau emise suplimentar pentru a evita discriminarea are în vedere prețul mediu ponderat pentru primele 60 de zile de tranzacționare de 0,43 lei / acțiune și este următorul:
1.388.829 lei despăgubire de împărțit la prețul de 0,43 lei/acțiune egal 3.229.835 acțiuni ce trebuiau a fi transmise fiecăruia dintre ei în schimbul sumei de 1.388.829 lei stabilită în titlul de despăgubire pentru fiecare dintre ei;
-Din cele 3.229.835 acțiuni ce trebuiau emise pentru fiecare au primit doar 1.388.829 acțiuni fiecare, deci rezultă o diferență de 1.841.006 acțiuni ce trebuia atribuită fiecăruia dintre ei;
-Intrucât S. R. nu mai are acțiuni la Fondul Proprietatea în acest moment au înmulțit numărul de 1.841.006 acțiuni ce trebuiau a fi transmise suplimentar cu prețul mediu ponderat de 0,43 lei / acțiune ceea ce înseamnă suma de_,58 lei pentru fiecare dintre ei.
În drept: art. 10 alin. 1 și art. 26. alin. 1 din legea 10/2001; art.4 și art.18 ind.7 alin.3 lit.a din titlul_VII_al legii 247/2005; art. 16 alin. 1 și art. 44 alin. 1 din Constituție; art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La 26.02.2013, parata a depus intampinare, invocand:
- excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului București cu privire la cererea formulată de reclamanți
- excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la cererea introductivă de instanță
In motivare, parata a aratat ca:
I. Referitor la excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului București cu privire la cererea formulată de reclamanți, face următoarele precizări:
Solicitarea reclamanților din capătul de cerere nu are corespondent în dispozițiile legii speciale, după cum la acest moment, aceștia nu au demarat în concret procedura instituită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru a se putea prevala de aceasta, procedură ulterioara celei ce intră în competențele instanței civile, potrivit Legii nr. 10/2001, și a pretinde a priori sancționarea acesteia.
Examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor ca și cenzurarea, din toate punctele de vedere, a etapelor ce se derulează pentru executarea unei asemenea dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001, cu propunerea de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit-o în competențele instanței de contencios administrativ, anume, a Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, sau a Curții de Apel București, dacă reclamantul nu are reședința în România și nici reprezentant cu domiciliul în România (Cap. 6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - art. 19 și art. 20).
Solicitarea reclamanților de obligare directă a entității investite la plata despăgubirilor, potrivit dispozițiilor legale, cu soluționarea notificării, trebuie sa fie precedată de explicitarea raportului juridic obligațional în care o atare entitate are calitate procesuală pasivă și justificarea priorității acestei prezumtive construcții juridice, față de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care conține dispoziții explicite chiar cu privire la modalitatea concretă de realizare a dreptului recunoscut în favoarea recurentului la stabilirea și plata unor despăgubiri (ceea ce constituie obiectul acțiunii), astfel cum au fost concepute și edictate de legiuitor în contextul actului normativ menționat, aplicabil după epuizarea procedurii Legii nr. 10/2001.
Înlăturarea unor dispoziții legale din dreptul intern nu poate avea loc decât în contextul priorității blocului de convenționalitate (Convenția, unită cu jurisprudența Curții de la Strasbourg), sens în care sunt și dispozițiile art. 11 și art. 20 din Constituția României (sau a priorității dreptului comunitar, ceea ce nu este cazul în speța de față), după cum, anumite pretenții concrete ar putea fi formulate, invocându-se direct Convenția și jurisprudența creată în aplicarea sa, în contextul unui vid legislativ în dreptul național (absența căilor de recurs interne și a dreptului la un recurs efectiv - art. 13 din Convenție), în domeniul drepturilor sau intereselor legitime pentru proteguirea cărora, un resortisant al unui stat membru al Convenției, solicită antrenarea mecanismului judiciar național.
Prin Titlul VII, intitulat "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", din Legea nr. 247/2005, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, fiind stabilită și instanța competentă a soluționa contestațiile împotriva deciziilor adoptate de către această comisie.
Potrivit art. 20 alin. 1 Cap. VI Titlul VII din actul normativ amintit "competența de soluționare revine Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul."
În același context, și prevederile art. 3 pct. 1 din Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrative privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Potrivit art. 13 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca organ de specialitate a administrației publice centrale.
Potrivit art. 13 alin. 5 din H.G nr. 34/2009 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.
Având în vedere cele menționate mai sus, apreciaza că cererile având ca obiect obligarea Comisiei Centrale la înregistrarea dosarului sunt de competenta Curții de Apel, urmând a fi soluționate potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, act normativ la care face referire art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
II. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la cererea introductivă de instanță
Prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în Cap.V Titlul VII al actului normativ menționat.
Totodată, odată cu adoptarea O.U.G nr.81/2007, atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin noua Direcție pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, potrivit pct.20 din O.U.G. nr. 81/2007 „Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum si activitățile necesare implementării prezentei leah incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni si achitarea despăgubirilor în numerar."
De asemenea, la pct.22 din actul normativ mai sus amintit este prevăzut faptul că „se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, [...] a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților numit prin decizie a primului - ministru."
Prin urmare, nu Comisia Centrală are atribuții de a acorda despăgubiri în numerar, ci Autoritatea, care în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emis de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în condițiile prevăzute de Capitolul V1 din O.U.G nr.81/2007, act normativ care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005. /
In favoarea doamnei G. E. al cărei mandatar este domnul G. I., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.8828/07.10.2010 conținând titlul de despăgubire în cuantum de 2.875.390,52 RON pentru corespunzător cotei indivize de 65%, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul de despăgubire nr.l9134/CC, fiind astfel îndeplinite atribuțiile stabilite în sarcina Comisiei Centrale, prin dispozițiile legale amintite mai sus
În drept. Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G nr. 1095/2005, O.U.G. nr. 81/2007, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
Prin sentinta civila nr. 716/1.04.2013, Tribunalul Bucuresti a declinat competenta solutionarii cauzei la Curtea de Apel Bucuresti.
Cu privire la competenta materiala de solutionare a cauzei, Curtea constata ca potrivit art. X din legea nr. 2/2013, cererile in contradictoriu cu parata CCSD se solutioneaza de sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului.
Pe de alta parte, potrivit XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, ,,Procesele in prima instanta, precum si caile de atac in materia contenciosului administrativ si fiscal, in curs de judecata la data schimbarii, potrivit dispozitiilor prezentei legi, a competentei instantelor legal investite se judeca de instantele devenite competente potrivit prezentei legi.“
De aceea, competent a judeca prezenta cerere este sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, in prima instanta.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, Curtea va admite excepția necompetenței materiale si va declina competența soluționării cauzei la Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Curtea va constata ivit un conflict negativ de competență între cele doua instante, Tribunalul București și Curtea de Apel București, astfel ca va inainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența soluționării cauzei privind pe reclamanții B. S. N., B. T. P., ambii cu domiciliul ales în București, ..39-41, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, la Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Constată ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul București și Curtea de Apel București.
Înaintează dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2733/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5434/2013.... → |
|---|
