Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5434/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5434/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 3977/2/2012*
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 5434
Ședința publică din data de 02.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă B. M. împotriva sentinței civile nr. 4912/12.09.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în cauza având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, după care:
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.05.2012, reclamanta B. M. a solicitat obligarea pârâtei A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR să soluționeze favorabil cererea înregistrată sub nr._/03.04.2012, precum și să plătească suma de_ lei, reprezentand măsuri reparatorii în echivalent.
Prin precizarea depusă la dosar în data de 23.05.2012, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să emită decizia conținând titlul de despăgubire în doarul nr._/CC/2011.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 31.08.2012, pârâta ANRP a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale în ceea ce privește obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și prematurității solicitării de plată a despăgubirilor.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 4912/12.09.2012, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost admisă excepția prematurității și au fost respinse celelalte capete de cerere ca premature.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, Curtea a reținut că, potrivit dispozitiilor Legii nr. 247/2005, art. 13 și 16 din Titlul VII, cea care are atribuții în ceea ce privește emiterea titlurilor de despăgubire este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților. Nu poate fi reținută susținerea reclamantei, cum că dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu ar fi aplicabile întrucât prin hotărâre judecătorească au fost stabilite atât calitatea de persoană îndreptățită, cât și modalitatea de despăgubire și cuantumul despăgubirilor, în condițiile în care chiar reclamanta invocă în susținerea acțiunii sale că dosarul a fost trimis de primarul mun. Bistrița mai întâi prefectului și apoi către ANRP, în vederea emiterii titlurilor de despăgubire și a titlurilor de conversie, potrivit Legii nr. 247/2005. Dacă nu ar fi aplicabile dispozitiile Legii nr. 247/2005, așa cum a susținut reclamanta, atunci pârâta ANRP nu ar avea calitate procesuală pasivă nici în privința obligației de a plăti despăgubirile, deoarece acesta este actul normativ care prevede că ANRP emite titlurile de plată sau de conversie și face plata despăgubirilor (art. 3 lit. h și i, art. 131, art. 141, art. 18 din Titlul VII al Legii 247/2005).
Cu privire la excepția prematurității în ceea ce privește celelalte capete de cerere, Curtea a reținut că, potrivit art. 18 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, “după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în vederea efectuării operațiunilor de plată”. Cum în speță nu a fost emis până la acest moment titlul de despăgubire, rezultă că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor este prematură, ca și solicitarea de obligare la soluționarea favorabilă a cererii din 03.04.2012.
3. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 25.02.2013, a formulat recurs reclamanta B. M., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurenta a învederat următoarele aspecte relevante:
Contrar celor reținute de instanța de fond, în speță nu este vorba despre o procedură prevăzută de Legea nr. 247/2005, întrucât atât calitatea de persoană îndreptățită, cât și modul de reparare și valoarea despăgubirilor au fost deja stabilite printr-o sentință judecătorească irevocabilă, astfel încât pârâta nu putea decât să se conformeze dispozitivului hotărârii.
A susținut că, pentru ca instanța de fond să se poată pronunța asupra excepției lipsei calității procesulale pasive a ANRP, trebuia mai întâi să stabilească dacă exista un mecanism instituțional pentru soluționarea cererii sale de acordare a despăgubirilor. Pe de altă parte, instanța de fond nici nu a observat că acțiunea a fost formulată în temeiul Legii nr. 554/2004.
A mai arătat recurenta că și soluția de respingere a celorlalte capete de cerere ca premature este greșită, întrucât, pe lângă ambiguitatea formulării din dispozitiv, instanța de fond nu a analizat dacă există o procedură aplicabilă și nu a ținut cont că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În drept, recurenta a invocat art. 304¹ din Codul de procedură civilă, art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. l din Protocolul adițional la CEDO.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare, deși aceasta era obligatorie în cauză.
Cererea de recurs, împreună cu dosarul de fond, a fost înaintată către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin încheierea nr. 2481/28.02.2013, în baza art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, a trimis-o, pe cale administrativă, spre competentă soluționare Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind reînregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2013.
4. Soluția instanței de recurs.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a respins în mod corect capătul de cerere precizatoare privind obligarea la emiterea deciziei care să cuprindă titlul de despăgubire ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005, și anume art. 13 și 16 din Titlul VII, organul administrativ competentă să emită titlurile de despăgubire este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că nu ar fi vorba despre o procedură prevăzută de Legea nr. 247/2005, întrucât atât calitatea de persoană îndreptățită, cât și modul de reparare și valoarea despăgubirilor au fost deja stabilite printr-o sentință judecătorească irevocabilă, astfel încât pârâta nu putea decât să se conformeze dispozitivului hotărârii, întrucât nu au relevanță în cauză. În condițiile în care recurenta-reclamantă a depus o cerere precizatoare la data de 23.05.2012, prin care a solicitat obligarea pârâtei ANRP la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, instanța de fond a reținut în mod corect lipsa calității procesuale pasive pe acest capăt de cerere, conform art. 13 și 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, celelalte aspecte invocate de recurentă neavând relevanță în cauză din perspectiva aspectului analizat.
De asemenea, nu are relevanță în cauză nici susținerea recurentei, în sensul că pentru ca instanța de fond să se poată pronunța asupra excepției lipsei calității procesulale pasive a ANRP, trebuia mai întâi să stabilească dacă exista un mecanism instituțional pentru soluționarea cererii sale de acordare a despăgubirilor. Prin raportare la petitul acțiunii și la dispozițiile Legii nr. 247/2005-titlul VII, care stabilesc competența și atribuțiile organelor administrative create pentru punerea în aplicare a acestei legi, instanța de fond a procedat în mod corect la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANRP în ceea ce privește cererea de obligare la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, fără a fi ținută, în prealabil, să stabilească dacă mecanismul de despăgubire instituit de Statul român este sau nu eficient și în concordanță cu exigențele europene.
Pe de altă parte, plecând de la dispozițiile art. 18 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (“după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în vederea efectuării operațiunilor de plată”), instanța de fond în mod corect a respins ca premature capetele de cerere privind obligarea pârâtei ANRP la soluționarea favorabilă a cererii înregistrate sub nr._/03.04.2012 și la plata sumei de_ lei, constatând că plata efectivă a despăgubirilor este o etapă subsecventă emiterii deciziei cuprinzând titlul de despăgubire.
Este neîntemeiată susținerea recurentei, în sensul că instanța de fond nu ar fi observat că acțiunea a fost formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, întrucât în cauză se aplică legea specială în materie, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează punctual întreaga procedură ce trebuie urmată pentru obținerea efectivă a despăgubirilor.
Față de aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și că sentința recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă B. M. împotriva sentinței civile nr. 4912/12.09.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. C. P. D. M. D.
fiind în concediu de odihnă,
semnează președintele secției
GREFIER
M. B.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/ 23.12.2013.
Judecător fond: C. P., Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2192/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1129/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
