Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1424/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 1424/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 22462/3/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1424

Ședința publică din data de 22.04.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - M. M. P.

GREFIER - A. M. G.

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta M. I.în contradictoriu cu pârâții M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, având ca obiect obligare emitere act administrativ.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2013 și la data de astăzi, 22.04.2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA ,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale reclamanta M. I. a chemat în judecată pe pârâții M. M., Familiei și Protecției Sociale și C. Națională de Pensii Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1.obligarea pârâților la emiterea unei adeverințe necesare recalculării pensiei în România prin care să i se echivaleze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale menționate în adeverințele: nr. 42/06.07.2011 eliberată de Colegiul Național de Medicină și farmacie din Chișinău; nr. 01-24/331/11.07.2011 eliberată de Colegiul Național de Medicină și Farmacie din Chișinău și nr. 197/15.07.2011 eliberată de Direcția Generală învățământ, Tineret și Sport Hîncești din cadrul Liceului Teoretic "A. D.".

2.obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că este cetățean român și cetățean al Republicii M. și că a lucrat cu contract de muncă începând din 15.08.1962 succesiv, ca educator și profesor de fizică în Rep. M..

Îndeplinind condițiile pentru obținerea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă a cerut în România recunoașterea acestui drept prin emiterea deciziei de pensionare.

Deoarece veniturile salariale fuseseră obținute în moneda aflată în circulație pe teritoriul fostei R.S.S. Moldovenească, pentru calcularea drepturilor sale de pensie din România conform legii române, la indicația funcționarilor CLP sector 4 s-a adresat Ministerului M. cerându-i să-i emită o adeverință prin care să-i echivaleze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale pentru perioada 01.08._91 (o perioadă de 5 ani din ultimii 10 ani lucrați) conform Legii pensiilor nr. 3/1977 aflată în vigoare la acea dată.

M. M. i-a emis prin Direcția pentru Programe în Domeniul Veniturilor Salariale Realizate pe Piața M. adeverința nr._/25.07.2000 prin care îi echivala salariul mediu, funcția și gradul din învățământ pentru perioada solicitată prin raportare la Anexa V din Legea nr. 57/1974.

Tot M. M. prin Direcția metodologie asigurări sociale i-a emis adresa nr._/16.08.2000 prin care era informată cu privire la metodologia stabilirii pensiei conform Convenției cu fosta URSS aplicabilă reclamantei.

Ca urmare a efectuării prealabile a acestor demersuri, reclamanta și-a depus dosarul complet de pensionare și s-a pensionat pentru limită de vârstă începând cu 31.08.2000 în baza deciziei de pensie nr. 175.262/21.09.2000 emisă de C. de Pensii a Sectorului 4 București.

Întrucât întreaga activitate didactică și-a desfășurat-o în Republica M., drepturile de pensie i-au fost stabilite în baza art. 48 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 prin aplicarea prin analogie a Convenției și Protocolului din 24.12.1960 încheiat între Rep. Populară Română și URSS privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale publicate în Buletinul oficial nr. 17/01.07.1961.

Aflând faptul că poate solicita recalcularea pensiei dacă făcea dovada obținerii de venituri mai mari (de ex. gradul I în învățământ, ore suplimentare, spor dirigenție etc.) decât cele luate în calcul la stabilirea pensiei, reclamanta a obținut de la foștii angajatori din Republica M. mai multe adeverințe doveditoare ale funcțiilor, perioadelor, activității profesionale și veniturilor salariale obținute, respectiv adeverințele nr. 42/06.07.2011, nr. 01-24/331/11.07.2011 și nr. 197/15.07.2011.

Cunoscând deja procedura, urmată de altfel și de alte prietene, foste salariate în Republica M., reclamanta s-a adresat din nou Ministerului M. prin cererea nr. 7025/10.08.2011 cerându-i să-i recunoască și să-i echivaleze, în vederea recalculării pensiei, funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale menționate în adeverințele eliberate în anul 2011 de Colegiul Național de Medicină și Farmacie din Chișinău și de Liceul Teoretic "A. D.".

Prin adresa nr._/16.08.2011 a Direcției Ocupare și Salarizare din C. Ministerului M. era informată că cererea sa a fost redirecționată către C. Națională de Pensii Publice.

Pentru a fi sigură că și adeverințele anexate cererii au fost trimise către CNPP, reclamanta a formulat din nou aceeași cerere înregistrată sub nr. 27.385/31.08.2011 de către CNPP, anexându-i din nou adeverințele.

Niciuna din cele două instituții nu i-a emis nici adeverința sau vreun un răspuns de refuz la solicitarea sa într-un termen rezonabil.

Pentru acest motiv a mers în mai multe audiențe, atât la M. M., cât și la CNPP, pentru a cere soluționarea într-un mod oarecare a cererilor sale, însă ambele instituții au trenat în a-i da un răspuns scris, angajații fiecărei instituții trimițând-o la cealaltă instituție, considerându-se necompetentă a-i soluționa cererea.

Reclamanta a depus din nou în 03.02.2012 o cerere identică la ambele pârâte, anexându-i aceleași adeverințe, prin care reitera aceeași solicitare de emitere a adeverinței de echivalare a funcțiilor, gradelor, perioadelor, gradațiilor și veniturilor salariale primite în Republica M. în perioada în care activase în învățământ, adeverință ce i-ar fi folosit la recalcularea pensiei.

Cererea a fost înregistrată de M. M. sub nr. 3112/03.02.2012 și de CNPP sub nr. 7070/03.02.2012.

Până la data depunerii cererii de chemare în judecată niciuna din cele două instituții nu i-au soluționat cererile.

În dovedire reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriu.

Prin întâmpinare formulată la data de 05.10.2012 pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive solicitând admiterea acesteia și respingerea în consecință a acțiunii formulată împotriva sa iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Asupra excepției invocate, pârâtul a arătat că reclamanta a fost pensionată în condițiile Legii nr. 3/1977, prin decizia de pensie nr. 175.262/21.09.2000 emisă de C. de pensii sector 4 București, drepturile de pensie fiindu-i stabilite în baza art. 48 alin. 4 din lege prin aplicarea, prin analogie a Convenției și Protocolului din 24.12.1960 încheiat între Republica Populară Română și U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale publicate Buletinul oficial nr. 17/01.07.1961.

Prin urmare, atât în condițiile Legii nr. 3/1977, cât și în condițiile Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr. 263/2010 M.M.F.P.S. nu a avut și nu are ca atribuții stabilirea și plata drepturilor de pensie, acestea revenind emitentelor deciziilor de pensie, în prezent caselor de pensii teritoriale sau, după caz, sectoriale.

Așadar, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) și (4) din Legea nr. 263 din decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare de la data 01.01.2011 (prin care s-a abrogat Legea nr. 19/2000), CNPP este instituție publică interes național, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administrației publice centrale care administrează sistemul public de pensii, iar C. de pensii a municipiului București și casele județene de pensii sunt servicii publice, învestite cu personalitate juridică.

În conformitate cu art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 201 privind sistemul unitar de pensii publice "Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiții prevăzute de prezenta lege, și se acordă de la data înregistrării cererii".

Pe cale de consecință, calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății are numai emitentul deciziei de pensionare.

Mai mult, reclamanta s-a adresat M.M.F.P.S. cu petiția nr. 7025/10.08.2011 prin care solicita echivalarea, în vederea recalculării pensiei, a funcțiilor, gradelor, perioadelor, gradațiilor și veniturilor salariale arătate, la care ministerul a răspuns de Adresa nr._/16.08.2011, prin care direcția Ocupare și Salarizare, ca direcție de specialitate, a informat-o pe reclamantă că cererea sa a fost transmisă, spre competentă soluționare, Casei Naționale de Pensii Publice, de unde urmează să primească răspunsul.

Deci, M. M., Familiei și Protecției Sociale, nefiind emitentul deciziei de pensie a cărei recalculare se solicită, nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că potrivit reglementărilor în vigoare, în cazul persoanelor repatriate estimarea salariului mediu pentru unele funcții de conducere și de execuție, în diferite perioade lucrate, în vederea stabilirii pensiei, se face la solicitarea expresă a Casei Naționale de Pensii Publice, pe baza unor documente legalizate, cum ar fi carnetul de muncă, acte de studii, etc., care să certifice situația studiilor absolvite, a vechimii în muncă și a funcțiilor ocupate.

În România încadrarea personalului și stabilirea salariilor de bază s-a făcut potrivit reglementărilor în vigoare în diferite perioade, în mod diferențiat, avându-se în vedere și nivelul studiilor.

Astfel, pentru perioadele lucrate în Republica M., de către persoanele arătate, estimarea salariilor se face numai prin echivalarea unor funcții care au corespondent în ceea ce privește denumirea, atribuțiile și condițiile de ocupare, în baza reglementărilor în vigoare, în diferite perioade, în România (Decretul nr. 165 din 24 dec. 1960 privind ratificarea Convenției între Republica Populară Română și U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale și Instrucțiunile nr. 11/2311 din 18.09.1961 pentru aplicarea Convenției).

Ca urmare, acesta este cadrul legal prin care se face estimarea salariilor de bază pentru persoanele repatriate, în vederea stabilirii drepturilor de pensie.

În ce privește recalcularea pensiei aceasta este de competența exclusivă a Casei Naționale de Pensii Publice.

M.M.F.P.S a răspuns petițiilor reclamantei, după cum urmează:

La petiția nr. 7025/10.08.2011 prin care reclamanta solicita echivalarea, în vederea recalculării pensiei, a funcțiilor, gradelor, perioadelor, gradațiilor și veniturilor salariale arătate, ministerul a răspuns cu Adresa nr._/16.08.2011, prin care Direcția Ocupare și Salarizare, ca direcție de specialitate, a informat-o pe reclamantă că cererea sa a fost transmisă, spre competentă soluționare, Casei Naționale de Pensii Publice, de unde urmează să primească răspunsul.

De asemenea, Direcția metodologie asigurări sociale a răspuns punctual la solicitarea Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială București, în ceea ce o privește pe reclamantă, repatriată din Republica M., cu Adresa nr._/16.08.2000.

În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia s-ar fi adresat, atât ministerului cât și casei de pensii cu o altă cerere despre care reclamanta însăși arată că era identică cu precedenta devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 2) din Ordonanța Guvernului nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor acestea.

În concluzie, așa cum rezultă din materialul probator depus de reclamanta însăși, M.M.F.P.S. a răspuns corespondenței pe care reclamanta a purtat-o cu această instituție, încă din anul 2000 (Răspunsul nr._/16.08.2000).

Așadar, reclamanta a fost corect informată cu privire la dispozițiile legale incidente fiind îndrumată către instituția abilitată, potrivit legii, în soluționarea cererilor formulate de aceasta.

Pârâtul, prin direcția de specialitate din minister, a răspuns reclamantei cu respectarea prevederilor Legii nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor și a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - art. 8 alin 1 și ale art. 2 alin 1 lit. h), respectiv ale art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004.

În apărare, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 17.10.2012 (și de 18.10.2012) pârâta C. Națională de Pensii Publice (CNPP) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii dedusă judecății ca îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, iar pe fond ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive

Determinarea punctajului mediu anual aferent perioadei de activitate desfășurată de reclamantă pe teritoriul Republicii M. s-a realizat de către C. de Pensii a Municipiului București respectiv C. Locală de Pensii Sector 4, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea 3/1977, modificată și completată, în vigoare la aceea dată, iar baza de calcul folosită la stabilirea pensiei fiind media lunară a salariului de baza la care se adăuga sporurile nominalizate, precum și alte sporuri cu caracter permanent care sunt prevăzute în actele individuale de muncă, din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din 10 ani de activitate.

Astfel, la stabilirea pensiei de asigurări sociale a reclamantei s-a avut în vedere adresa emisă de către Direcția politici, programe în domeniul veniturilor salariale realizate în piața muncii din cadrul M.M.F.P.S., privind echivalarea studiilor medii cuvenite în conformitate cu prevederile legislației aplicabile în România, persoanelor care au fost încadrate pe funcții similare celor ocupate de reclamantă.

Instituția pârâtă nu a avut competență în ceea ce privește echivalarea salariilor realizate de reclamantă în Republica M., aceste atribuții au fost îndeplinite de M. M., Familiei și Protecției Sociale, până la data de 01.09.2011, când a fost abrogată Convenția încheiată între România și fosta U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, de prevederile Acordului dintre România și Republica M. în domeniul securității sociale, semnat la București la 27 aprilie 2010, ratificat prin Legea nr. 130 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 456 din 29 iunie 2011, în vigoare de la data de 1 septembrie 2011.

Astfel, începând cu data de 1 septembrie 2011. cererile de stabilire a unor drepturi de pensie în aplicarea Convenției între R.P.R. și U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, semnată la București, la 24 decembrie 1960, aprobată prin Decretul nr. 165/1961, publicată în B.O. nr. 77/1964, nu mai sunt admisibile, orice astfel de cerere fiind considerată o cerere în aplicarea noului instrument juridic bilateral.

Prevederile Acordului dintre România și Republica M. în domeniul securității sociale sunt similare celor ale regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială.

În conformitate cu prevederile Convenției încheiată între România și fosta U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale semnată la 24.12.1960, salariile reclamantei au fost echivalate la data acordării drepturilor de pensie în anul 2000 de către Direcția politici, programe în domeniul veniturilor salariale realizate în piața muncii din cadrul MMFPS, emițându-se în acest sens adresa nr._/2000.

Având în vedere faptul că pretențiile reclamantei sunt referitoare la drepturile sale de pensie stabilite de către C. de Pensii a Municipiului București respectiv C. Locală de Pensii Sector 4, a învederat pârâta că nu are calitate procesuală pasivă în speță.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului dedus judecății (calitate procesuală activă) precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Regula generală stabilită atât prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, (actul normativ în temeiul căreia a fost emisă decizia de pensie contestată), coroborată cu prevederile art. 24 din HG nr. 13/2004 privind Statutul CNPAS, cât și cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și prin dispozițiile HG nr. 118/2012 privind aprobarea Statutului CNPP, este că drepturile de asigurări sociale, inclusiv drepturile de pensie, sunt stabilite și plătite de către casele teritoriale de pensii, instituții cu personalitate juridică.

C. Națională de Pensii Publice, ca autoritate publică centrală a administrației de stat, are atribuțiile expres prevăzute în statutul său (HG nr. 118/2012).

Astfel, instituția pârâtă are în subordine case județene de pensii și C. de Pensii a Municipiului București, denumite generic „case teritoriale de pensii” unități cu personalitate juridică, potrivit art. 131 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și art. 2 din HG nr. 118/2012.

În conformitate cu prevederile art. 18 lit. e) din statutul CNPP aprobat prin HG nr. 118/2012, „casele teritoriale de pensii au următoarele atribuții: … e) stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii.

Prin urmare, C. Națională de Pensii Publice gestionează sistemul public de pensii la nivel național și nu individual, caz în care stabilirea, calcularea și plata drepturilor individuale de asigurări sociale, precum emiterea deciziilor de pensie nu intră în atribuțiile instituției pârâte, ci ale casei teritoriale de pensii de la domiciliul reclamantei, în acest caz C. de Pensii a Municipiului București respectiv C. Locală de Pensii Sector 4.

Instituția față de care reclamanta poate emite pretenții este C. de Pensii a Municipiului București respectiv C. Locală de Pensii Sector 4, instituție cu personalitate juridică, ce deține de altfel și întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei de pensie.

Pe cale de consecință, în situația în care nu va fi admisă excepția lipsei calității procesuale a instituției, decizia ce urmează a fi pronunțată în cauză nu va putea fi pusă în executare față de CNPP, care nu are atribuții în acest sens.

În ce privește fondul cauzei față de obiectul concret al cererii, respectiv obligarea CNPP, la emiterea unui adeverințe necesare recalculării pensiei în România prin care să se echivaleze funcțiile și veniturile salariale menționate în adeverințele emise de instituțiile din Republica M., pârâta a solicitat să se constate că, așa cum rezultă din adresa nr. 5716/07.03.2012 emisă de Direcția Relații Internaționale din cadrul CNPP, reclamanta a primit răspuns în ceea ce privește memoriul înregistrat la Registratura generală sub nr. 7070/03.02.2012, prin care i s-a adus la cunoștință modul de calcul al drepturilor sale de pensie.

Așa cum rezultă din decizia inițială privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, reclamanta a fost înscrisă la pensie conform prevederilor Legii 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cu modificările și completările ulterioare, pe baza următoarelor elemente: vechimea în muncă de 32 ani, 9 luni și 13 zile, conform adresei nr. 170/2000 a Ministerului M., Protecției Sociale și Familiei din Republica M. și salariul utilizat la calculul pensiei pentru perioada 01.08._91, conform adresei nr._/2000 a Direcția politici, programe în domeniul veniturilor salariale realizate în piața muncii, din cadrul MMPS.

În conformitate cu prevederile Legii 3/1977, la stabilirea pensiei s-au valorificat ca bază de calcul retribuțiile tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 de activitate, în cazul reclamantei fiind repatriată din Republica M., avizarea stagiilor de cotizare (salariile pentru cei 5 ani) utile la stabilirea drepturilor de pensie au fost confirmate de către M. M., Familiei și Protecției Sociale.

Întrucât la stabilirea drepturilor de pensie s-a luat în calcul toată vechimea confirmată de organul competent din Republica M., iar la determinarea punctajului mediu anual s-a avut în vedere echivalarea din punct de vedere salarial a funcției deținută de petentă, elementele cuprinse în adeverințele invocate de reclamantă în acțiunea dedusă judecații au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie așa cum rezultă atât din decizia inițială de pensie nr._/21.09.2000 cât și din decizia_/08.12.2011 emise de C. de Pensii a Municipiului București - C. Locală de Pensii Sector 4.

Aceste adeverințe emise de instituțiile din Republica M. nu pot fi valorificate la recalcularea pensiei în conformitate cu prevederile art. 107 alin 3 din Legea nr. 263, cum eronat susține reclamanta, întrucât perioadele de vechime cuprinse în adeverințe au fost deja valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Cu privire la obligarea CNPP la plata cheltuielilor de judecată, solicitate de reclamantă, pârâta a solicitat să se constate netemeinicia și nelegalitatea cererii reclamantei, având în vedere că instituția pârâtă nu are atribuții în sensul stabilirii și plății drepturilor de pensie ale acesteia.

În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 C.pr.civ. și celelalte acte normative invocate, iar în dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din 12.12.2012 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare a acțiunii, solicitând instanței să dispună:

1. anularea adresei nr._/16.08.2011 a Direcției Ocupare și Salarizare din C. Ministerului M. și obligarea pârâtului MMFPS la emiterea unei adeverințe necesare recalculării pensiei în România prin care să i se echivaleze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale menționate în adeverințele nr. 42/06.07.2011, nr. 01-24/331/11.07.2011 și nr. 197/15.07.2011.

2.obligarea pârâtului MMFPS la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, în plus față de cele deja învederate prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a arătat că apreciază adresa nr._/16.08.2011 a Direcției Ocupare și Salarizare din cadrul Ministerului M. ca fiind un refuz care rezultă explicit din atitudinea pârâtului MMFPS care nu i-a soluționat nici până la acest moment solicitarea.

Deși reclamanta s-a adresat cu aceeași cerere și cu adeverințe anexate cererii către CNPP, cerere înregistrată sub nr. 27.385/31.08.2011, niciuna din cele două instituții nu i-a emis nici adeverința sau vreun un răspuns de refuz la solicitarea sa într-un termen rezonabil.

Cu toate acestea, reclamanta apreciază că în acest proces calitate procesuală pasivă o are numai pârâtul MMFPS, întrucât numai acesta emite adeverințele de echivalare.

Pentru acest motiv a mers în mai multe audiențe, atât la M. M., cât și la CNPP, pentru a cere soluționarea într-un mod oarecare a cererilor mele, însă ambele instituții au trenat a-i da un răspuns scris.

A mai arătat reclamanta că adresa de informare nr._/16.08.2011 a Direcției Ocupare și Salarizare din C. Ministerului M. referitoare la redirecționarea către C. Națională de Pensii Publice a cererii sale nu reprezintă un refuz expres, însă acest refuz rezultă explicit din atitudinea pârâtului MMFPS care nu i-a soluționat nici până la acest moment solicitarea.

În final, a mai precizat reclamanta că nu cere prin această acțiune și recalcularea pensiei, întrucât adeverința care ar fi stat la baza acestei solicitări nu a fost (încă) emisă.

Prin sentința civilă nr._/12.12.2012 și respectiv prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată în data de 24.01.2013, a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată în consecință competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același număr,_ .

La data de 13.02.2013 pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale, în prezent M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, a formulat întâmpinare la cererea precizatoare formulată de reclamantă solicitând respingerea acesteia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâtul a arătat pentru început că prin cererea precizatoare se reiterează, de fapt, solicitările formulate în cererea de chemare în judecată.

A mai arătat de asemenea pârâtul că prin Adresa nr._/16.08.2011, a cărei anulare o solicită reclamanta, Direcția Ocupare și Salarizare, ca direcție de specialitate, a informat-o pe reclamantă că cererea sa a fost transmisă, spre competentă soluționare, Casei Naționale de Pensii Publice, de unde urmează să primească răspunsul.

Deci, M. M., Familiei și Protecției Sociale, nefiind emitentul deciziei de pensie a cărei recalculare se solicită, nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.

În plus, reclamanta a formulat acțiunea sa, în contradictoriu cu M.M.F.P.S.P.V., cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără îndeplinirea procedurii prealabile, imperativ prevăzute de lege și cu depășirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin.(1) lit. a) din lege.

Ca atare, acțiunea reclamantei este inadmisibilă și, în același timp, tardiv formulată.

Pe fondul cauzei pârâtul a arătat că solicitările reclamantei sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit reglementărilor în vigoare, în cazul persoanelor repatriate estimarea salariului mediu pentru unele funcții de conducere și de execuție, în diferite perioade lucrate, în vederea stabilirii pensiei, se face la solicitarea expresă a Casei Naționale de Pensii Publice, pe baza unor documente legalizate, cum ar fi carnetul de muncă, acte de studii, etc., care să certifice situația studiilor absolvite, a vechimii în muncă și a funcțiilor ocupate.

Astfel, pentru perioadele lucrate în Republica M., de către persoanei repatriate, estimarea salariilor se face numai prin echivalarea unor funcții care au corespondent în ceea ce privește denumirea, atribuțiile și condițiile de ocupare, în baza reglementărilor în vigoare, în diferite perioade, în România (Decretul nr. 165 din 24 dec. 1960 privind ratificarea Convenției între Republica Populară Română și U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale și Instrucțiunile nr. 11/2311 din 18.09.1961 pentru aplicarea Convenției).

Ca urmare, acesta este cadrul legal prin care se face estimarea salariilor de bază pentru persoanele repatriate, în vederea stabilirii drepturilor de pensie.

În ce privește recalcularea pensiei, aceasta este de competența exclusivă a Casei Naționale de Pensii Publice.

M.M.F.P.S a răspuns petițiilor reclamantei, după cum urmează:

La petiția nr. 7025/10.08.2011 prin care reclamanta solicita echivalarea, în vederea recalculării pensiei, a funcțiilor gradelor, perioadelor, gradațiilor și veniturilor salariale arătate, ministerul a răspuns cu Adresa nr._/16.08.2011, prin care Direcția Ocupare și Salarizare, ca direcție de specialitate, a informat-o pe reclamantă că cererea sa a fost transmisă, spre competentă soluționare, Casei Naționale de Pensii Publice, de unde urmează să primească răspunsul.

În concluzie, așa cum rezultă din materialul probator, depus de reclamanta însăși, M.M.F.P.S. a răspuns corespondenței pe care aceasta a purtat-o cu această instituție, încă din anul 2000 (Răspunsul nr._/16.08.2000).

Așadar, M. M., Familiei și Protecției Sociale, prin direcția de specialitate din minister, a răspuns reclamantei cu respectarea prevederilor Legii nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor și a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - art. 8 alin. 1 și ale art. 2 alin. 1 lit. h), respectiv ale art. 2 alin 2 din Legea 554/2004.

Rezultă că solicitările reclamantei sunt nefondate în ceea ce privește M.M.F.P.S., acesta neavând, de altfel, calitate procesuală în soluționarea cererilor reclamantei.

La termenul de judecată din 11.03.2013 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare a acțiunii în contradictoriu cu M. M., FAMILIEI Șl PROTECȚIEI SOCIALE și cu C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, solicitând instanței să dispună:

1. anularea adreselor nr._/16.08.2011 și nr._/08.01.2013 a Direcției Ocupare și Salarizare din C. Ministerului M. și obligarea pârâtului MMFPS la emiterea unei adeverințe necesare recalculării pensiei în România prin care să i se echivaleze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariate menționate în adeverințele nr. 42/06.07.2011, nr. 01-24/331/11.07.2011 și nr. 197/15.07.2011;

2. anularea adresei nr. K/781/14.02.2013 a Direcției Relații Internaționale a CNPP și obligarea Casei Naționale de Pensii Publice la solicitarea de la MMFPS a emiterii unei adeverințe (în vederea recalculării pensiei) care să estimeze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale menționate în adeverințele mai sus menționate;

3. obligarea pârâtului MMFPS la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat reclamanta, în plus față de argumentele deja invocate, că prin adresa nr._/08.01.2013 a Direcției Ocupare și Salarizare din cadrul Ministerului M. a fost informată că estimarea veniturilor se face la solicitarea expresă a CNPP.

Aceeași solicitare a formulat-o din nou în cursul anului 2013 către CNPP, evident nesolicitând recalcularea pensiei, întrucât adeverința care ar fi stat la baza acestei solicitări nu a fost (încă) emisă. S-a comunicat reclamantei că i s-a răspuns prin adresa nr. K/781/14.02.2013 în sensul că se menține punctul de vedere transmis prin adresa nr. 5716/07.03.2012 - în care i se comunica situația dosarului său de pensie.

A apreciat reclamanta că este vorba de un refuz nejustificat din partea ambelor instituții de a-mi soluționa favorabil o cerere simplă.

Dacă adresa de informare nr._/16.08.2011 a Direcției Ocupare și Salarizare din cadrul Ministerului M. referitoare la redirecționarea către C. Națională de Pensii Publice a cererii reclamantei nu reprezintă un refuz expres, prin nr._/08.01.2013 a Direcției Ocupare și Salarizare din cadrul Ministerului M. este refuzată explicit recunoașterea drepturilor sale.

Pe de altă parte, în condițiile în care s-a adresat din nou CNPP cerând echivalarea funcțiilor și veniturilor salariale menționate în aceleași adeverințe eliberate de Colegiul Național de Medicină și Farmacie din Chișinău și Liceul Teoretic "A. D.", răspunsul a fost de a-și menține punctul de vedere comunicat cu un în urmă care se referea la situația dosarului său de pensie și nu face nicio referire la solicitarea sa care are în vedere cu totul altceva.

În dovedire au fost anexate înscrisuri.

În sfârșit, la termenul din 08.04.2013 reclamanta a depus o nouă cerere precizatoare a acțiunii în contradictoriu cu M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE Șl PERSOANELOR VÂRSTNICE și cu C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, solicitând instanței să dispună:

1.anularea adreselor nr._/16.08.2011 și nr._/08.01.2013 a Direcției Ocupare și Salarizare din cadrul Ministerului M. și obligarea pârâtului MMFPSPV la emiterea unei adeverințe necesare recalculării pensiei în România prin care să i se echivaleze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale menționate în adeverințele nr. 42/06.07.2011, nr. 01-24/331/11.07.2011 și nr. 197/15.07.2011;

2.anularea adresei nr. K/781/14.02.2013 a Direcției Relații Internaționale a CNPP și obligarea Casei Naționale de Pensii Publice la solicitarea de la MMFPS a emiterii unei adeverințe (în vederea recalculării pensiei) care să estimeze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale menționate în adeverințele mai sus menționate;

3. cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În plus față de cele deja expuse, reclamanta a menționat că s-a adresat cu o nouă cerere înregistrată de M. M. sub nr. 9537/19.03.2013 prin care a solicitat eliberarea adeverinței de echivalare a funcțiilor, gradelor, perioadelor, gradațiilor și veniturilor salariale menționate în adeverințele eliberate de Colegiul Național de Medicină și Farmacie din Chișinău și Liceul Teoretic "A. D." din Hîncești la care i s-a răspuns prin adresa nr. 970/IG/29.03.2013 a Direcției Salarizare din cadrul ministerului că "își menține punctul de vedere exprimat prin adresa nr._/08.01.2013" a Direcției Ocupare și Salarizare din cadrul Ministerului M. prin care fusese informată că estimarea veniturilor se face la solicitarea expresă a CNPP.

De asemenea, prin cererile nr. A16646/19.03.2013 înregistrată de Direcția Relații Internaționale și nr. A16647/19.03.2013 înregistrată de Direcția Comunicare și Relații Publice ambele din cadrul Casei Naționale de Pensii reclamanta a solicitat eliberarea adeverinței de echivalare, însă nu a primit niciun răspuns până la data depunerii prezentei.

A apreciat reclamanta că este vorba de un refuz nejustificat din partea ambelor instituții de a-i soluționa cererea.

Sub aspectul precizării temeiului juridic, a învederat faptul că nu a putut identifica un act normativ care să menționeze expres atribuțiile în privința celor două pârâte în privința echivalării funcțiilor, gradelor, perioadelor, gradațiilor și veniturilor salariale menționate în adeverințele eliberate de instituții (școlare) din Rep. M..

Pe de altă parte în HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, în forma în vigoare la data la care petenta s-a adresat acestei instituții, art. 3 alin. 1 prevedea că M. M., Familiei și Protecției Sociale îndeplinește următoarele atribuții principale:

„71. exercită controlul asupra activităților desfășurate de instituțiile subordonate, aflate în coordonarea sau sub autoritatea sa;

78.controlează modul în care sunt respectate prevederile legale privind stabilirea, acordarea și promovarea drepturilor sociale ale cetățenilor de către autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și de către alte persoane juridice de drept public sau privat și de către unele persoane fizice;

79.controlează modul în care sunt respectate prevederile legale referitoare la administrarea fondurilor pentru plata drepturilor sociale, precum și a celor alocate pentru susținerea și dezvoltarea serviciilor sociale, a proiectelor, programelor și politicilor din domeniu”.

Art. 3 alin. 2 din HG nr. 11/2009 arată că M. M., Familiei și Protecției Sociale îndeplinește toate atribuțiile și are toate competențele conferite prin legi sau prin alte acte normative.

Având în vedere că și în anul 2000 i s-a recunoscut petentei acestei drept, și că în anul 2011 unei alte persoane din M. i s-a soluționat favorabil o cerere similară, consideră reclamanta că aceste atribuții se regăsesc în protocoale încheiate între cele două pârâte care nu au fost publicate în Monitorul Oficial, dar despre care au cunoștință angajații celor două pârâte.

În dovedire au fost depuse înscrisuri.

În temeiul disp. art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată și respectiv administrată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei, părțile depunând la dosar înscrisuri pe parcursul întregii cercetări judecătorești.

Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:

Asupra excepției inadmisibilității

Curtea constată inadmisibilitatea cererii în anularea adreselor nr._/16.08.2011, nr._/08.01.2013 și nr. K/781/14.02.2013 întrucât acestea nu sunt decât răspunsuri ale instituțiilor pârâte la solicitări adresate de reclamantă, iar nu acte administrative în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Un astfel de act (administrativ) nu poate fi anulat decât dacă este nelegal. În speță însă nu s-a învederat niciun motiv de nelegalitate, adresele în discuție nefiind decât expresia unui refuz de soluționare a cererii reclamantei care, în măsura în care este nejustificat, constituie un temei pentru admiterea demersului judiciar al reclamantei.

În consecință, Curtea va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și va respinge cererea în anularea adreselor nr._/16.08.2011, nr._/08.01.2013 și nr. K/781/14.02.2013 ca fiind inadmisibilă.

Asupra excepțiilor inadmisibilității, tardivității

Cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile și respectiv la tardivitatea formulării acțiunii în raport de data parcurgerii acestei proceduri, se constată că pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a invocat excepțiile inadmisibilității, tardivității.

Acestea vor fi respinse ca fiind neîntemeiate întrucât ar fi trebuit invocate prin întâmpinare, conform disp. art. 109 alin. 3 C.pr.civ., iar întâmpinarea trebuia formulată cel mai târziu cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, potrivit disp. art. 114¹ alin. 2 C.pr.civ., în timp ce în speță, respectivele excepții sunt invocate abia la data de 13.02.2013, cu nerespectarea deci a dispozițiilor legale mai sus arătate.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive și asupra fondului cauzei

Trebuie spus pentru început că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților este în strânsă legătură cu fondul cauzei, acestea impunându-se a fi soluționate împreună, cu mențiunea că în ceea ce o privește pe pârâta C. Națională de Pensii Publice, trebuie să fie avută în vedere și cererea precizatoare a reclamantei prin care aceasta își modifică obiectul acțiunii.

Cererea de obligare a pârâtului M. M., Familiei și Protecției Sociale (în prezent M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) la soluționarea cererii reclamantei de emitere a unei adeverințe necesară recalculării pensiei în România prin care să se echivaleze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale menționate în adeverințele nr. 42/06.07.2011, nr. 01-24/331/11.07.2011 și nr. 197/15.07.2011 este întemeiată, urmând a fi astfel admisă, pentru următoarele considerente:

Pârâtul nu a invocat și nu a dovedit inexistența unei astfel de atribuții în sarcina sa, iar o astfel de competență rezultă în primul rând din faptul că a emis în dosarul reclamantei o adeverință de acest gen anterior, respectiv adeverința nr._/25.07.2000 (prin care a fost echivalat salariul mediu, funcția și gradul din învățământ pentru perioada solicitată prin raportare la Anexa V din Legea nr. 57/1974). Aceeași instituție i-a comunicat reclamantei adresa nr._/16.08.2000 prin care aceasta era informată cu privire la metodologia stabilirii pensiei conform Convenției cu fosta URSS.

O adeverință similară emite pârâtul și mai recent de anul 2000, respectiv la data de 19.01.2011, la cererea numitei C. E. (f. 46-49 ds. Tb. București).

Este justificat prin urmare demersul reclamantei care, intenționând să solicite recalcularea pensiei motivat de faptul că face dovada obținerii de venituri mai mari decât cele luate în calcul la stabilirea pensiei sale, se adresează ministerului cu aceeași solicitare ca și anterior, respectiv de a i se recunoaște și echivala în vederea recalculării pensiei funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale atestate de 3 adeverințe obținute în anul 2011 (42/06.07.2011, nr. 01-24/331/11.07.2011 și nr. 197/15.07.2011).

Un alt motiv pentru care se apreciază ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice este reprezentat de aspectele de fapt și de drept tranșate de Tribunalul București – Secția a VIII-a prin sentința civilă nr. 3249/15.04.2008 în soluționarea unei probleme de drept similare.

Astfel, se menționează în sentința menționată că în cazul persoanelor repatriate din Republica M. la stabilirea drepturilor de pensie se au în vedere prevederile Convenției între Republica Populară Română și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale încheiată în anul 1960, ratificată prin Decretul nr. 165/20.06.1964 și Instrucțiunile nr. 11/2311 din 18.09.1961 pentru aplicarea Convenției elaborate de M. Sănătății și Prevederile Sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 3-5 din Convenție pensiile se stabilesc și se plătesc de către organele competente din țara pe teritoriul căreia domiciliază cetățeanul îndreptățit la data cererii de pensii în raport de vechimea în muncă care se calculează de țara în care solicitantul a desfășurat activitatea potrivit legislației țării respective.

S-a mai reținut de către tribunal (art. 5 pct. 4 teza a 2-a) că „pentru cetățenii care s-au mutat de pe teritoriul unei Părți Contractante pe teritoriul celeilalte Părți Contractante și nu au lucrat după mutare, cuantumul pensiilor … se calculează luându-se ca bază salariul mediu tarifar al lucrătorului cu o calificare corespunzătoare și care desfășoară o activitate similară la data stabilirii pensiei … în țara în care s-au mutat”.

Prin urmare, drepturile de pensie ar fi trebuit stabilite conform procedurii reglementată de Legea nr. 19/2000, respectiv prin calcularea punctajelor anuale pe întreaga perioadă de activitate desfășurată de aceasta în republica M. (dovedită prin carnetul de muncă, diploma de studii și adresa nr. 02-431/09.08.2001 a Casei Naționale a Republicii M.) în raport de salariile medii tarifare corespunzătoare funcțiilor similare din țara noastră.

În ceea ce privește competența de stabilire a salariilor medii tarifare (procedura de echivalare) tribunalul a apreciat că aparține Ministerului M., Familiei și Egalității de Șanse prin Direcția Politici salariale, după cum reiese din cuprinsul Instrucțiunilor de aplicare a Convenției, competența confirmată de CNPAS și de pârâtul MMFE însuși prin apărările făcute în cauză (f. 52 ds. Tb. București).

Pârâtul nu a contestat aceste aspecte și nici nu a făcut dovada schimbării considerentelor respectivei hotărâri într-o eventuală cale de atac.

Un alt motiv pentru care este întemeiat demersul reclamantei este reprezentat de împrejurarea că pârâtul nu a invocat un motiv temeinic pentru respingerea pretențiilor reclamantei.

Astfel, atât în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive cât și pe fondul cauzei, pârâtul arată că nu a avut și nu are atribuții în stabilirea și plata drepturilor de pensie, acestea revenind emitentelor deciziilor de pensie, în prezent caselor de pensii teritoriale sau, după caz, sectoriale.

Mai învederează pârâtul că nefiind emitentul deciziei de pensie a cărei recalculare se solicită, nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.

Dar reclamanta nu a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie, ci echivalarea funcțiilor, gradelor, perioadelor, gradațiilor și veniturilor salariale obținute în Republica M. în vederea recalculării drepturilor de pensie.

Tot astfel și pentru același motiv, în speță nu se pune problema calității de emitent al deciziei de pensie.

Pârâtul mai solicită respingerea acțiunii reclamantei și întrucât potrivit reglementărilor în vigoare, în cazul persoanelor repatriate estimarea salarului mediu pentru unele funcții de conducere și de execuție, în diferite perioade lucrate, în vederea stabilirii pensiei, se face la solicitarea expresă a Casei Naționale de Pensii Publice, pe baza unor documente legalizate, cum ar fi carnetul de muncă, acte de studii, etc., care să certifice situația studiilor absolvite, a vechimii în muncă și a funcțiilor ocupate.

Pentru perioadele lucrate în Republica M. de către persoanele repatriate, arată de asemenea pârâtul, estimarea salariilor se face numai prin echivalarea unor funcții care au corespondent în ceea ce privește denumirea, atribuțiilor și condițiile de ocupare, în baza reglementărilor în vigoare, în diferite perioade, în România (Decretul nr. 165/24.12.1960 privind ratificarea Convenției între Republica Populară Română și URSS privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale și Instrucțiunile nr. 11/2311 din 18.09.1961 pentru aplicarea Convenției).

Nu menționează însă pârâtul care sunt respectivele reglementări în vigoare pe care le are în vedere în susținerea apărărilor sale și nici nu justifică temeiul legal pentru care apreciază că solicitarea de echivalare trebuie să provină numai de la C. Națională de Pensii Publice, iar nu și de la partea însăși.

Aceasta cu atât mai mult cu cât o cerere anterioară a mai fost soluționată de această instituție, adeverința nr._/25.07.2000 (f. 30 ds. Tb. București), fără ca respectiva solicitare să provină de la C. Națională de Pensii Publice, ci de la reclamanta M. I..

În ce privește răspunsul emis de pârât cu nr._/16.08.2011 la petiția nr. 7025/10.08.2011, acesta nu constituie o soluționare corespunzătoare a cererii reclamantei, ci o informare în sensul că petiția reclamantei a fost înaintată spre soluționare unei alte instituții. Răspunsul instituției nu este unul adecvat față de solicitarea reclamantei întrucât nu este vorba de un memoriu privind modul de calcul al pensiei.

Tot astfel, răspunsul nr._/16.08.2000 nu constituie o soluționare a cererii reclamantei de moment ce nu poate în mod evident să aibă în vedere adeverințele invocate de acesta și emise în cursul anului 2011.

În sfârșit, se constată din adresa nr._/08.01.2013 că pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale nu contestă în esență susținerile reclamantei, recunoscând implicit atât calitatea sa procesuală pasivă cât și temeinicia pretențiilor formulate de aceasta împotriva sa.

Împrejurarea că veniturile atestate de adeverințele ce fac obiectul prezentei cauze nu se impun a mai fi valorificate întrucât au fost deja avute în vedere la stabilirea inițială a drepturilor de pensie ale reclamantei, susținere verbală de la termenul de judecată din 08.04.2013, nu este relevantă în speță întrucât nu formează obiectul cauzei valorificarea sau nu a adeverințelor în discuție, ci echivalarea lor în vederea recalculării drepturilor de pensie, dacă va fi cazul.

În sfârșit, soluționarea cererii reclamantei nu înseamnă în mod necesar admiterea pretențiilor astfel cum au fost formulate, ci cercetarea pe fond a acestora, o soluție de respingere, motivată desigur, constituind în egală măsură o rezolvare adecvată a cererii reclamantei.

Rezultă pentru aceste considerente, având în vedere și prev. HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale (în prezent M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice), precum și admiterea cererii formulată în contradictoriu cu acesta în sensul obligării deci la soluționarea cererii reclamantei de emitere a unei adeverințe necesare recalculării pensiei în România prin care să se echivaleze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale menționate în adeverințele nr. 42/06.07.2011, nr. 01-24/331/11.07.2011 și nr. 197/15.07.2011.

În raport cu această soluție și având în vedere și principiul forței executorii și a caracterului obligatoriu al hotărârilor judecătorești, este neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei C. Națională de Pensii Publice să solicite pârâtului M. M., Familiei și Protecției Sociale să emită o adeverință (în vederea recalculării pensiei) care să estimeze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale.

În primul rând, nu s-a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantei și nici competența exclusivă a pârâtei C. Națională de Pensii Publice. Mai mult, pârâtul trebuie să execute obligația trasată de instanță prin prezenta hotărâre, de a soluționa pe fond cererea reclamantei, neputându-se afirma că M. M., Familiei și Protecției Sociale are o astfel de obligație numai la cererea pârâtei C. Națională de Pensii Publice (nu și când instanța instituie o astfel de obligație în sarcina sa).

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. Națională de Pensii Publice va fi respinsă ca neîntemeiată întrucât este invocată în raport de cererea introductivă de instanță și de pretențiile formulate astfel de reclamantă împotriva sa, iar nu și în raport de cererea precizatoare formulată la data de 11.03.2013.

Așadar, deși excepția este respinsă, acțiunea reclamantei împotriva acestei pârâte nu va fi admisă, pentru considerentele mai sus expuse și decurgând în esență din soluția dată cererii formulată împotriva pârâtului M. M., Familiei și Protecției Sociale.

În sfârșit, sub aspectul cheltuielilor de judecată pretinse prin cererea introductivă de instanță și prin cererile precizatoare din 12.12.2012 și din 11.03.2013, în temeiul principiului disponibilității specific procesului civil, Curtea va act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, conform cererii precizatoare din 08.04.2013 și concluziilor verbale cu ocazia cuvântului acordat asupra fondului cauzei.

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și respinge în consecință cererea în anularea adreselor nr._/16.08.2011, nr._/08.01.2013 și nr. K/781/14.02.2013 ca fiind inadmisibilă.

Respinge excepțiile inadmisibilității, tardivității invocate de pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale (în prezent M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) ca fiind neîntemeiate.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. Națională de Pensii Publice și de pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale (în prezent M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) ca fiind neîntemeiată.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. I. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat A. V. B. U. cu sediul în București, .. 13, ., sector 3 în contradictoriu cu pârâții M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE cu sediul în București, . nr. 2-4, sector 1 și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE cu sediul în București, ., sector 2, astfel cum a fost precizată.

Obligă pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale (în prezent M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) la soluționarea cererii reclamantei de emitere a unei adeverințe necesară recalculării drepturilor de pensie în România prin care să se echivaleze funcțiile, gradele, perioadele, gradațiile și veniturile salariale menționate în adeverințele nr. 42/06.07.2011 și nr. 01-24/331/11.07.2011 eliberate de Colegiul Național de Medicină și Farmacie din Chișinău și nr. 197/15.07.2011 eliberată de Direcția Generală Învățământ, Tineret și Sport Hîncești din cadrul Liceului Teoretic „A. D.”.

Respinge în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Ia act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. M. P. A. M. G.

Red. MMP/Dact. AMG – 2 ex. – 30.04.2013

← Pretentii. Decizia nr. 1129/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Cetăţenie. Decizia nr. 4749/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1424/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1424/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI