Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 310/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 24010/3/2011*/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 310
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol pronunțarea recursului promovat de recurenta-reclamantă . cu domiciliul procesual ales la B. M. în București, .. 4, ., împotriva sentinței civile nr. 4228 /31.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. al Municipiului București, P. G. al Municipiului București, ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, Secretarul Primăriei Sector 5, Primăria Sector 5 prin Primar, C. de A. a Legii nr. 550/2002 la nivelul S. 5 București, C. D. I. – președintele Comisiei de A. a Legii nr. 550/2002 la nivelul S. 5 București, toți cu sediul în București, .. 29-31 și . sediul în București, .. 72, . ca obiect completare/ lămurire dispozitiv.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 21.01.2013, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în data de astăzi, 24 ianuarie 2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București – secția a IX-a în data de 02.10.2012, reclamanta . a chemat în judecata pe pârâții C. de aplicare a Legii nr. 550 /2002 de la nivelul S. 5 București și C. D. I. (în calitate de conducător al primei parate), solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3532/26.09.2012 cu soluțiile pronunțate pe capetele de cerere având ca obiect:
1.Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
2.Anularea adreselor nr._/2009, nr.817/2008 și nr._ (ce au reprezentat capetele 2 și 3 din acțiunea inițiala).
În fapt, reclamanta a afirmat ca instanța a omis să se pronunțe pe aceste capetele de cerere.
În drept, acțiunea a fost întemeiata pe art.281 ind.2, alin.1 și 2 C.pr. civila.
Pârâții nu au depus întâmpinări.
A fost atașat dosarul nr._/3/CA/2011.
Prin sentința civilă nr. 4228 /31.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea de completare a dispozitivului sentinței, formulată de reclamanta .; a fost completat dispozitivul sentinței civile nr. 3532 /26.09.2012 pronunțata de aceasta instanța în dosarul nr._/3/CA/2011*, cu următorul alineat: “Obliga în solidar pârâții C. D. I. și C. de aplicare a Legii nr.550/2002 de la nivelul sectorului 5 București la plata către reclamanta a sumei de 77,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în taxe de timbru și timbru judiciar”, a fost respinsă în rest cererea de completare, ca neîntemeiata.
În motivarea acestei sentințe, s-au reținut următoarele:
1. Prin acțiunea reînregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IX-a în data de 14.06.2012, în urma deciziei civile nr. 2748/14.11.2011 pronunțate de Curtea de Apel București –secția a VIII-a în dosarul nr._ 1, prin care s-a admis recursul și s-a dispus casarea sentinței civile nr.2092/24.05.2011 pronunțate în același dosar de Tribunalului București – secția a IX-a, reclamanta . a chemat în judecata pe pârâții C. de aplicare a Legii nr.550/2002 de la nivelul sectorului 5 București și C. D. I. (în calitate de conducător al primei parate), solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: 1.Obligarea paratului C. D. I. la plata unei amenzi în folosul Statului R., în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, cu începere din data de 31.09.2008 pana la data executării sentinței civile nr.625/20.02.2008 pronunțata de Tribunalul București-secția a IX-a în dosarul nr.46.174/3/CA/2007; 2. Obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 500.000 cu titlu de despăgubiri pentru întârzierea în executarea sentinței de mai sus.
În fapt, reclamanta a afirmat ca pârâții nu au pus în executare sentința civila nr.625/20.02.2008 pronunțata de Tribunalul București-secția a IX-a în dosarul nr.46.174/3/CA/2007, rămasa irevocabila prin decizia civila nr.2008/29.09.2008 pronunțata de Curtea de Apel București prin care pârâta C. de aplicare a Legii nr.550/2002 de la nivelul sectorului 5 București a fost obligata la comunicarea către reclamanta a raportului de evaluare conținând prețul minim de vânzare a spațiului comercial situat în București, ., ..
Aceasta a arătat ca i-a fost comunicat numai raportul de evaluare, dar nu și prețul minim de vânzare, iar ulterior i-au fost solicitate diferite documente, încercându-se tergiversarea negocierii și, implicit, a semnării contractului de vânzare-cumpărare.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr.554/2004, Legea nr.550/2002, Legea nr.215/2001, Constituția, HCGMB nr.271/2002.
2.Prin sentința civila nr.3532/26.09.2012, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, a obligat pârâtul C. D. I. la plata în folosul statului a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, din perioada 29.10.2008 – 26.09.2012 și în continuare până la data punerii în executare a sentinței civile nr. 625/20.02.2008 pronunțată de această instanță și a obligat în solidar pârâții C. D. I. și C. de aplicare a Legii nr. 550/2002 de la nivelul sectorului 5 București la plata către reclamant a sumei de 1 000 euro – echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.
3.În partea finala a acțiunii de mai sus, reclamanta a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
Instanța a omis să se pronunțe asupra acestui aspect, dispozitivul sentinței urmând a fi completat cu soluția asupra acestui capăt de cerere.
Analizând cererea reclamantei, se constata ca aceasta este întemeiata față de dispozițiile art.274 C.pr. civila, astfel încât sentința va fi completata cu următorul alineat:
“Obliga în solidar pârâții C. D. I. și C. de aplicare a Legii nr.550/2002 de la nivelul sectorului 5 București la plata către reclamanta a sumei de 77,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în taxe de timbru și timbru judiciar.”
4. În privința capetelor 2 și 3 din acțiunea inițiala, având ca obiect anularea adreselor nr._/2009, nr.817/2008 și nr._, instanța constata:
La termenul de judecată din data de 26.04.2011 reclamanta și-a precizat cererea, arătând că, capetele doi și trei de cerere au o strânsă legătură cu capătul principal și reprezintă o motivație a aplicării amenzii, iar nu cereri de sine stătătoare, apreciind că se impune analizarea acestora împreună cu petitul principal, respectiv aplicarea amenzii pentru neexecutarea cu rea-credință a sentinței civile irevocabile.
Aceasta împrejurare a fost reținuta inclusiv în cuprinsul deciziei civile nr.2748/14.11.2011 pronunțate de Curtea de Apel București –secția a VIII-a în dosarul nr._ 1 în cadrul recursului, constatarea fiind obligatorie pentru instanța de trimitere.
Nefiind capele de cerere distincte, ci doar motive ale primului capăt de cerere, rezulta ca instanța nu trebuie să se pronunțe prin dispozitiv asupra acestor aspecte.
De asemenea, instanța nu este obligata să se pronunțe nici în considerente asupra tuturor motivelor, argumentelor, aspectelor invocate de reclamanta, ci numai asupra acelora care sunt pertinente, concludente și utile, respectiv care au legătura cu obiectul cauzei, de care depinde în mod direct soluționarea acestuia și numai în măsura în care analiza lor este necesara, acțiunea putând fi respinsa sau admisa pentru alte argumente considerate principale, prioritare.
În cauza, obiectul acțiunii consta numai în a stabili dacă pârâții au pus sau nu în executare sentința civila nr. 625/20.02.2008 pronunțată de această instanță, aspect ce putea fi lămurit prin cercetarea tuturor sau numai a unora din motivele invocate de reclamanta.
În concret, instanța a reținut ca pârâții nu și-au îndeplinit obligația de punere în executare fără să facă o analiza a celor trei adrese a căror cercetare este solicitata de reclamanta.
Cercetarea acestor adrese era absolut inutila pentru soluționarea cauzei, deoarece dispozitivul sentinței de executat era foarte clar și presupunea ca pârâta să comunice reclamantei raportul de evaluare conținând prețul minim de vânzare a unui spațiului comercial.
În consecința, singura analiza care trebuia făcuta în cauza era aceea dacă pârâta a comunicat sau nu acest înscris, nu dacă pârâta a comunicat alte înscrisuri, dacă a ridicat alte pretenții, dacă a cerut reclamantei îndeplinirea unor condiții, dacă a închiriat sau nu spațiul comercial, dacă avea sau nu acest drept, dacă reclamanta trebuia să facă dovada lipsei restantelor la chirie, dacă pârâta poate să vândă sau nu spațiul, dacă prețul minim de vânzare este corect etc.
Toate aceste ultime aspecte nu au legătura cu cauza, ele putând fi eventual relevante în viitor, în alte etape ale procedurii de vânzare.
Or, în speța, instanța a constatat ca pârâții nu au dovedit ca ar fi comunicat reclamantei raportul de evaluare conținând prețul minim de vânzare a unui spațiului comercial, astfel încât a reținut ca nu au executat sentința, cu aceasta constatare obiectul cauzei fiind lămurit.
5.Pentru lămurire, instanța reda în esența conținutul adreselor invocate de reclamanta.
Astfel, prin adresa nr._ /24.12.2009 (f.9), C. sectorului 5 București de aplicare a Legii nr. 550 /2002 solicita reclamantei să depună la dosar o . documente pentru „demararea procedurii de negociere directa”.
Adresa este nerelevanta, deoarece titlul executoriu a stabilit deja ca amânarea de către pârâta a procedurii de negociere directa a fost nejustificata și a obligat-o pe aceasta la comunicarea unui raport de evaluare și a prețului minim de vânzare, adică la comunicarea unui înscris și nu la realizarea unei operațiuni administrative.
După comunicarea raportului și prețului către reclamanta, aceasta va aprecia dacă îl contesta sau nu în instanța, iar apoi va solicita paratei continuarea procedurii de negociere directa.
În cazul în care pârâta nu va da curs acestei solicitări, invocând diferite motive, prin diferite adrese, reclamanta se va putea adresa instanței, solicitând cenzurarea respectivelor înscrisuri.
Prin adresa nr.817/22.02.2008 (f.23), Direcția Administrare Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului București comunica reclamantei faptul ca pentru spațiul în discuție, chiria se percepe pana la data vânzării.
Se constata ca aceasta precizare nu are nicio legătura cu obligația paratei de comunicare a raportului de evaluare și a prețului minim de vânzare.
În consecința, analizarea conținutului acestei adrese nu ajuta cu nimic la soluționarea obiectului acțiunii.
Prin adresa nr.18/2351/11.07.2008 (f.24), Serviciul Control Spatii Comerciale sin cadrul Direcției Inspecție și Control G. din cadrul Primăriei Municipiului București comunica reclamantei faptul ca figurează în evidentele . data de 30.06.2008, cu o chirie restanta de 104.346,48 lei.
De asemenea, se constata ca nu exista nicio legătura intre pretinsele debite ale reclamantei și obligația paratei de a comunica raportul de evaluare și prețul minim de vânzare, aceasta obligație trebuind îndeplinita indiferent de existenta sau nu a unor debite. În consecință, nici analizarea acestei adrese nu ducea la soluționarea obiectului cauzei.
Ca atare, cererea reclamantei de completare a dispozitivului cu soluția pronunțata în privința celor trei adrese este neîntemeiata, urmând a fi respinsa ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta ., arătând că motivele de admitere a recursului se bazează pe prevederile art . 304 pct. 9 din codul de procedură civilă - sentința este pronunțata fără temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșita a legii.
În motivarea cererii de recurs, se arată următoarele:
1. Sentința 2748/14.11.2011, pronunțata în recurs de Curtea de Apel București, a stabilit clar ca cele 2 capete ale cererii de chemare în judecata (capătul 2 și 3) sunt admisibile, adică intre părțile în litigiu exista drepturi și obligații reciproce stabilite de lege, în baza cărora instanța de fond sa soluționeze capetele 2 si 3 ale cererii de chemare în judecata.
Instanța în sentința recurata încalcă și aplica gresit sentința 2748/2012, HG 505/98, L 550/2002, HCGMB nr. 215/2006, 248/2006 și 32/2007. În sentința recurata, instanța realizează o confuzie intre obiectul capetelor 2 și 3[ anulare și constatare] și obiectul capătului 1 [ amendare], o confuzie intre cauza capetelor 2 și 3 (decizia 625/2008, HG 505/98, L 550/2002, cele 3 HCGMB] și cauza capătului 1 [ art. 24 alin 1 din L 554/2004 a contenciosului adm,], o confuzie intre parații din fiecare capăt.
Instanța care a pronunțat sentința recurata recunoaște ca pentru soluționarea capătului 1 al cererii, amendarea, este suficienta analizarea prevederilor art. 24 alin 1 din L 554/2004 a contenciosului, care stabilește clar obligația Primăriei S. 5 de a executa sentința 625/2008, în 30 de zile de la pronunțare.
Instanța de recurs stabilește clar, ca soluționarea celor 2 capete[ 2 și 3] are legătură cu soluționarea capătului 4 al cererii [ acordare de daune morale], deoarece condiționarea executării sentinței 625/2008 de plata de chirie la . închirierii spațiului prin . ilicite deosebit de grave. Cu încălcarea grava a legii, fără temei legal, cu aplicarea greșita a legii, instanța conchide în sentința recurata ca obiectul celor 4 capete ale cererii de chemare în judecata se rezuma la a stabili dacă parații au pus sau nu în executare sentința 625/2008.
Pentru a favoriza parații, instanța, ilegal, considera ca executarea sentinței 625/2008, reprezintă o obligație a tuturor paraților, în condițiile în care instanța este obligata, clar sa constate ca aceasta obligație aparține numai Primăriei S. 5.
Instanța în sentința recurata, fără niciun temei legal, afirma ca cele 2 capete ale cererii nu sunt cereri distincte, ci doar motive ale primului capăt de cerere [amendare} care nu trebuie analizate de către instanța, dispoziție prin care instanța îi favorizează din nou pe parați. Aberant, instanța afirma ca motivele din capetele 2 și 3 sunt motive ale primului capăt amendarea dar nu le analizează, ca și cum aceste motive nu ar exista, adică în mod ascuns capetele 2 și 3 sunt inadmisibile.
O data ce motivele capetelor 2 și 3 sunt date de legi, instanța respingând cele 2 capete ca neîntemeiate era obligata sa analizeze temeiul legal, sa invoce măcar o lege, o prevedere legala.
În final, în concluzie, afirma încă odată în mod ilegal, ca singura analiză care trebuie făcută în aceasta cauza, este dacă pârâta a comunicat sau nu acest înscris[ se înțelege raport de evaluare si preț minim], și nu dacă pârâta a ridicat și alte pretenții, dacă a cerut reclamantei îndeplinirea altor obligații cum ar fi:
-dacă a închiriat sau nu spațiul în discuție se înțelege de către .
-dacă avea sau nu acest drept [ se înțelege dacă . de a . închiria]
-dacă ., trebuia să facă dovada lipsei restantelor la chirie,
-dacă pârâta[ se înțelege P. S 5] are [poate] dreptul sau nu să vândă spațiul în discuție.
Prin desfășurarea, expunerea, acestor condiții solicitate de către pârâți și nu numai de Primări S. 5, instanța care a pronunțat sentința recurata, recunoaște ca cele 2 capete [ 2 si 3 ] sunt motivate legal, au temei legal, acest temei legal fiind dat de HG nr. 505/1998, de L 550/2002, de L 215/2001 a administrației locale, de Constituție, de Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare. Toate aceste pretenții și condiții, sunt solicitate prin cele 3 adrese a căror anulare se solicita .
-P. s 5. prin adresa_/2009
-PMB prin adresele 817/2008 și_, care sunt asimilate unui act administrativ și instanța este obligată sa le analizeze, urgent. Instanța care a pronunțat sentința recurata, încâlcind L 550/2002, afirma ca toate problemele ridicate în aceste adrese, sunt relevante în viitor, în alte etape ale procedurii de vânzare.
Aceasta afirmație reprezintă o încălcare grava a L 550/2002, de către instanța care a pronunțat sentința recurata, întrucât, aceasta lege, are termene imperative scurte, de ducere la îndeplinire de către autoritățile locale, a vânzării spațiilor. Tergiversarea de către autorități și de către instanțe a soluționării, condițiilor și pretențiilor invocate în cele 3 adrese, de către autorități locale, reprezintă un abuz contra intereselor statului proprietar, care prin L 550/2002, stabilește clar dorința sa ca spatiile comerciale sa fie vândute și nu închiriate, dorința de a se dezvolta cât mai rapid, proprietatea privată, cu scopul realizării unei economii de piața funcționale.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, în baza art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În esență, recurenta-reclamantă este nemulțumită de respingerea cererii de completare cu privire la capetele 2 și 3 din acțiunea inițiala, având ca obiect anularea adreselor nr._ /2009, nr. 817 /2008 și nr._ .
Cu privire la aceste capete de cerere, Curtea constată că, prin cererea inițială, reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ și fiscal: 1) să se dispună amendarea Primăriei Sector 5 București, prin Președintele comisiei de aplicare a legii nr. 550 /2002 din cadrul Primăriei S. 5, cu 20 % din salariul minim, pentru fiecare zi de întârziere a executării sentinței nr. 625 /2008, începând cu data de 31.09.2008 și până la data rămânerii definitive a sentinței; 2) anularea adresei nr._ /2009 și constatarea inexistenței dreptului Primăriei S. 5 București de a condiționa executarea sentinței nr. 625 /2008 de inexistența de chirii restante la .) anularea adresei nr. 817 /2008 și nr. _ și constatarea inexistenței dreptului CGMB, a Primarului G. și a . a închiria spațiul din . sector 5, după data de 05.12.2002, în baza Legii nr. 550 /2002, HCGMB nr. 215/2006, 248 /2006 și 32 /2007; 4) obligarea pârâților la plata de daune morale în sumă de 500.000 lei.
Reclamanta s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.1 alin.1, art.8 alin.1 și art.24 indice 4 alin 1 din Legea nr. 554 /2004, iar la termenul de judecată din data de 26.04.2011 reclamanta și-a precizat cererea, arătând că, capetele doi și trei de cerere au o strânsă legătură cu capătul principal și reprezintă o motivație a aplicării amenzii, iar nu cereri de sine stătătoare, apreciind că se impune analizarea acestora împreună cu petitul principal, respectiv aplicarea amenzii pentru neexecutarea cu rea-credință a sentinței civile irevocabile.
Aceste aspecte au fost reținute în cuprinsul deciziei civile nr.2748/14.11.2011 pronunțate de Curtea de Apel București –secția a VIII-a în dosarul nr._ 1 în cadrul recursului, constatarea fiind obligatorie pentru instanța de trimitere.
Astfel cum a reținut și prima instanță ce a soluționat cererea de completare a dispozitivului, nefiind capele de cerere distincte, ci doar motive ale primului capăt de cerere, instanța nu trebuie să se pronunțe prin dispozitiv asupra acestor cereri, ci doar prin considerente.
Cum obiectul acțiunii consta numai în a stabili dacă pârâții au pus sau nu în executare sentința civila nr. 625/20.02.2008 pronunțată de această instanță, în concret, instanța a reținut ca pârâții nu și-au îndeplinit obligația de punere în executare, fără să facă o analiza a celor trei adrese a căror cercetare este solicitata de reclamanta.
Și acest aspect o nemulțumește pe recurentă, care invocă necercetarea acestor adrese în considerente.
În primul rând, Curtea este de acord cu ceea ce a reținut tribunalul, în sensul că cercetarea acestor adrese era absolut inutila pentru soluționarea cauzei, deoarece dispozitivul sentinței de executat era foarte clar și presupunea ca pârâta să comunice reclamantei raportul de evaluare conținând prețul minim de vânzare a unui spațiului comercial.
În al doilea rând, se reține că instanța nu este obligata să se pronunțe nici în considerente asupra tuturor subargumentelor invocate de părți, ci numai asupra motivelor principale, pentru asigurarea respectării cerințelor art. 261 alin. 5 din Codul de procedură civilă referitoare la motivarea hotărârii judecătorești fiind necesar și totodată suficient ca din întreaga motivare să reiasă raționamentul de fapt și de drept ce a stat la baza soluției, aspect ce este îndeplinit în prezenta cauză.
În ultimul rând, Curtea constată că oricum, completarea motivării unei hotărâri judecătorești nu intră în sfera de aplicare a instituției completării dispozitivului.
Recurenta mai arată că decizia nr. 2748/14.11.2011, pronunțata în recurs de Curtea de Apel București, a stabilit clar ca cele 2 capete ale cererii de chemare în judecata (capătul 2 și 3) sunt admisibile, adică intre părțile în litigiu exista drepturi și obligații reciproce stabilite de lege, în baza cărora instanța de fond sa soluționeze capetele 2 si 3 ale cererii de chemare în judecata.
Or, Curtea constată că decizia nr. 2748/14.11.2011 statuează faptul că aceste două capete de cerere nu sunt inadmisibile, dar din perspectiva faptului că nu constituie capete de cerere de sine stătătoare, pentru a putea determina o soluție de respingere ca inadmisibilă (soluție dată de prima instanță ce a fost infirmată prin chiar decizia amintită); astfel, cauza trimiterii spre rejudecare a fost faptul că aceste capete de cerere nu sunt de sine stătătoare și deci nu pot fi inadmisibile (neputând învesti instanța cu un petit concret, nu pot nici atrage inadmisibilitate); ca urmare însă a mențiunilor făcute în chiar cuprinsul acestei decizii referitor la ședința din 26.04.2011, s-a statuat în mod irevocabil că acestea nu sunt capete de cerere de sine stătătoare, ci doar o motivație a aplicării amenzii. Astfel, este evident că nu se putea formula o cerere de completare dispozitiv care să aibă acest obiect, deoarece aspectele legate de motivație apar în considerentele unei sentințe.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă ., cu domiciliul procesual ales la B. M. în București, .. 4, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4228/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. al Municipiului București, P. G. al Municipiului București, ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, Secretarul Primăriei Sector 5, Primăria Sector 5 prin Primar, C. de A. a Legii nr. 550 /2002 la nivelul S. 5 București, C. D. I. – Președintele Comisiei de A. a Legii nr. 550 /2002 la nivelul S. 5 București, toți cu sediul în București, .. 29-31 și .> cu sediul în București, .. 72, . nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Data red. 27.02.2013
2 ex
Red. Jud. AV
sentința civilă nr. 4228/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._
judecător fond: A. J.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3529/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
