Despăgubire. Decizia nr. 3529/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3529/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 3821/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.3529
Ședința publică de la 19.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
JUDECĂTOR I. R. C.
JUDECĂTOR A. J.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr.6550/16.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații reclamanți C. P., M. A. și intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR având ca obiect „despăgubiri”.
Dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 12.09.2013 când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.09.2013 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10.05.2012, sub nr._, reclamanții C. P. si M. A. au chemat în judecată pe pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. R., prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să emită, conform art. VII din Legea nr. 247/2005 decizia care să conțină titlul de despăgubiri pentru imobilul din, G., .. 13 pentru sumele ce s-au stabilit prin raportul de evaluare.
In motivare, reclamanții au arătat că în urma Notificării nr. 357/2001 depusa prin executorul judecătoresc M. T., Primarul Municipiului G. a emis în baza Legii nr. 10/2001, Dispoziția nr. 1828/SR/30.05.2005 prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul G., .. 13, compus din teren in suprafața de 400 mp. Deși Legea nr. 247/2005 nu stabilește un termen pentru finalizarea procedurii administrative, acest fapt nu poate constitui o justificare pentru autoritățile publice implicare în acest demers pentru tergiversare și pentru nesoluționare într-un termen rezonabil.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă atât în procedura prealabilă cât și în cea desfășurată în fața instanțelor de judecată fiind statuat ca atare de art. 6 din C.E.D.O.
Au arătat reclamanții că, deoarece Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a transmis evaluatorului (societății de evaluare) dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru a se putea emite decizia care să constituie titlul de despăgubire, si fata de împrejurarea ca acest raport a fost întocmit, se impune să se constate refuzul nejustificat al autorităților de a soluționa cererea de acordare despăgubiri și să oblige autoritățile să emită titlul de despăgubiri.
Au mai arătat că autoritățile pârâte au primit dispoziția însoțită de întreaga documentație încă din 2005, iar de la data înregistrării dosarului și până la data formulării cererii a trecut un interval de 7 ani în care autoritățile pârâte desi au repartizat dosarul unui evaluator, nu au emis titlul de despăgubiri.
La data de 22.06.2012, acțiunea a fost precizată în sensul că s-a solicitat obligarea pârâtelor să emită decizia care să conțină titlul de despăgubire a imobilului, după încetarea efectelor suspendării activității ANRP instituită prin O.U.G. nr. 4/2012.
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 1828/2005, a fost transmis de Primăria Municipiului G., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.l5759/CC. De asemenea, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se legalitatea acesteia.
Referitor la etapa evaluării, pârâta a menționat că dosarul nr._/CC a fost înaintat evaluatorului, care a întocmit raportul de evaluare.
În urma verificărilor, s-a observat că dosarul în cauză îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel încât acesta a fost inclus pe lista de propuneri de analiză în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru ședințele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care au avut loc în data de 14.12.2011 și 09.03.2012.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la emiterea titlului de despăgubire.
Prin sentința civilă nr. 6550/16.11.2012 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea precizată fiind obligată pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri a imobilului situat în G., .. 13, după expirarea termenului prev. de OUG nr. 4/2012, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 117/2012.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și, în consecință, a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 247/ 2005, Titlul VII, cu privire la procedura ce trebuie urmată pentru emiterea titlului de despăgubire.
În acest sens, instanța fondului a reținut procedura astfel reglementată confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de reparație nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării integrale a sumelor actualizate, într-un termen rezonabil.
Astfel, nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de mai mult de un an în care pârâta trebuia să emită titlul de despăgubiri în baza Dispoziției nr. 1828/SR/30.05.2005, fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004.
A apreciat prima instanță că omisiunea autorităților administrative de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive, chiar de ordin administrativ, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. și pe de altă parte, că reclamantele au fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
S-a reținut și că intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilele preluate abuziv, conduce la concluzia încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, instanța fondului a admis-o, pentru aceea că în cuprinsul art.2 din Hotărârea Guvernului nr.361/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității,, iar Titlul VII al legii nr. 247/2005 completează aceste atribuții cu cea de organizare și funcționare a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. A concluzionat prima instanță că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005, nu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva sentinței civile nr. 6550/16.11.2012 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 rap. la art. 304/1 C., modificarea în tot a acesteia și pe fond respingerea cererii ca prematur formulată sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut un refuz nejustificat de a continua și finaliza procedura prevăzută de Titlul VII din legea nr.247/2005.
A arătat că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituitii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare și etapa emiterii de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se legalitatea acesteia și, în cele din urmă, dosarul nr._/CC a fost înaintat evalutorului desemnat, care a întocmit raportul de evaluare, comunicându-l CCSD.
A arătat recurenta că în urma verificărilor, s-a observat că dosarul în cauză îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel încât a fost inclus pe lista de propuneri de analiză în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru ședințele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care au avut loc în data de 14.12.2011 și 09.03.2012. În urma acestor ședințe s-a constatat că nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege.
Ulterior, a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012, care a suspendat pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
A arătat recurenta că în aceste condiții C. Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal menționat, motiv pentru care la soluționarea fondului trebuiau să fie avute în vedere aceste aspecte.
În privința termenului de suspendare prevăzut de O.U.G.nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, recurenta a arătat prin cererea de recurs care au fost considerentele avute în vedere la adoptarea actului, precizând că principalul motiv constă în aceea că, în urma pronunțării CEDO în cauza M. A. este necesară modificarea legislației și pregătirea cadrului în care vor fi acordate despăgubirile.
La data de 11.09.2013 recurenta a completat cererea de recurs cu note de ședință prin care a invocat excepția prematurității cererii prin raportare la dispozițiile Legii n.165/2013.
A arătat recurenta că noul act normativ amintit instituie un termen de 60 de luni de la . soluționarea tuturor dosarelor aflate pe rolul Secretariatului Comisiei.
Pe cale de consecință, recurenta a apreciat că prin instituirea acestui termen cererea reclamanților apare ca prematur formulată, și se impune respingerea în consecință.
Ca urmare a intrării în vigoare a legii nr. 165/2013 și în urma solicitării exprese a reclamantei în acest sens, Curtea aluat act de transmisiunea legală a calității procesuale pasive, de la CCSD la noul organ înființat, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, constatând că aceasta se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 rap. la art-304/1 C., Curtea va reține următoarele:
1/ În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată direct în calea de atac a recursului, aceasta urmează a fi respinsă.
Curtea va avea în vedere că aspectele în legătură cu actualitatea dreptului material la acțiune se apreciază prin raportare la data formulării cererii, ca o condiție de exercițiu a acesteia, și nu prin raportare la modificările legislative intervenite ulterior, care nu pot produce efecte retroactive, cel puțin sub acest aspect.
Pe cale de consecință, nu se poate susține că dreptul reclamanților de a sesiza instanța de judecată cu un refuz de soluționare la data de 10.05.2012 nu era născut și actual în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013, având în vedere că acest act normativ a intrat în vigoare la data de20.05.2013, reclamanții neputând previziona intenția legiuitorului la momentul introducerii acțiunii.
De asemenea, și alegațiile cu privire la . OUG nr. 4/2012 pe aspectul prematurității acțiunii sunt nefondate, atâta timp cât în mod corect, instanța de fond după ce a constatat refuzul nejustificat de soluționare, a dispus emiterea actelor administrative după expirarea termenelor prevăzute de OUG nr. 4/2012.
2/ Pe fondul cauzei, cu privire la criticile formulate de recurentă, Curtea va constata că acestea se rezumă la calificarea de către instanța de fond a atitudinii sale drept refuz nejustificat de soluționare a cererii intimaților recurenți.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea va constata că Dispoziția Primarului cu privire la acordarea măsurilor compensatorii datează din anul 2005 și abia în anul 2011 s-a întocmit în speță raportul de evaluare a imobilului din G., .. 13.
Din acel moment și până la sesizarea instanței de judecată, pe parcursul unui an, recurenta pârâtă nu a mai întreprins nici un demers în soluționarea dosarului intimaților.
Nu se poate reține vreo culpă a reclamanților intimați de natură a justifica tergiversarea, de către recurentă (fosta CCSD), a soluționării dosarului cu care a fost investită, motiv pentru care Curtea va aprecia că în mod justificat instanța de fond a concluzionat că, în ceea ce privește soluționarea cererii acestora, a fost depășit termenul rezonabil, așa cum a fost acesta definit de jurisprudența CEDO.
Curtea va reține că termenul rezonabil se apreciază prin raportare la momentul demarării procedurii administrative, iar notificările reclamanților datează încă din anul 2001, Dispoziția fiind emisă încă din anul 2005.
Pe cale de consecință, instanța de recurs va aprecia că prima instanță a apreciat în mod justificat atitudinea de pasivitate a recurentei ca reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii intimatului.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a apreciat și cu privire la incidența dispozițiilor OUG nr. 4/2012, care a avut drept efect suspendarea procedurii administrative pentru o perioadă de timp determinată.
Cu toate acestea, Curtea nu va putea face abstracție de faptul că, între timp, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 165/2013, prin care a fost modificată întreaga procedură și au fost stabilite noi termene limită de soluționare a dosarelor aflate pe rolul Comisiei.
În raport de noile prevederi legale, deși subzistă refuzul nejustificat constatat în mod legal și temeinic de prima instanță, Curtea va constata că măsurile de remediere solicitate – obligarea la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire – nu mai pot fi executate.
Astfel, se vor avea în vedere disp. art.4 din legea nr. 165/2013, conform cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației reclamanților, cărora deși nu li se neagă dreptul la acordarea măsurilor compensatorii, li se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
Nu în ultimul rând, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din lege, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”
Analizând textul de lege, Curtea va reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Ori, art. 21 pct. 5 – 9 din legea nr. 165/2013 prevede că „Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
A fost introdusă așadar o nouă etapă, a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară, s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului și, tot cu titlu de noutate, se emite decizie de compensare prin puncte.
Curtea va constata așadar că, deși unele etape ar putea fi echivalate prin raportare la noua procedură, acest conține și dispoziții cu caracter de noutate care trebuie respectate, interzicând recurentei - pârâte să emită direct decizia de despăgubire.
Pe cale de consecință, instanța va constata că intervenția legii noi a lipsit de efecte nu doar hotărârile de primă instanță cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire, ci chiar hotărârile irevocabile, titularii cererilor fiind obligație să parcurgă noua procedură, așa cum prevăd dispozițiile art. 41.
Prin urmare, Curtea constată că solicitările reclamantului – intimat cu privire la obligarea recurentei –pârâte la emiterea titlului de despăgubire nu mai sunt recunoscute de lege, iar o eventuală modificare a obiectului cererii în raport de noile prevederi legale nu poate avea loc în recurs, conform dispozițiilor art. 316 rap. la art. 294 C..
În concluzie, prin raportare la dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 C. urmează a admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Va menține celelate dispoziții ale sentinței civile nr. 6550/16.11.2012.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate, respinge excepția prematurității.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr.6550/16.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații reclamanți C. P., M. A. și intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CNCI ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. I. R. C.
GREFIER
D. Ș.
Cu opinia separată a domnului judecător A. J. în sensul:
Respinge excepția prematurității ca neîntemeiată.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr.6550/16.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații reclamanți C. P., M. A. și intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modificării sentinței în sensul:
Admiterii în parte a acțiunii.
Obligă CNCI să evalueze despăgubirile și emiterea deciziei de compensare potrivit Legii 165/2013 până cel mai târziu la expirarea termenului de 60 luni prev. de Legea 165/2013, cu considerarea etapei verificării legalității ca deja îndeplinită integral.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
JUDECĂTOR,
A. J.
Jud.fond. C. 8
D. V.
The.red.A.P
2 ex
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3541/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 310/2013. Curtea de... → |
|---|
