Anulare act administrativ. Decizia nr. 2173/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2173/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 66621/3/2011
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2173
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.05.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: C. M. F.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3796/10.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. L., având ca obiect anulare act administrativ.
La strigarea cauzei cu prioritate, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât, prin consilier juridic P. L., cu delegație la fila 6 din dosar și intimata-reclamantă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, înainte de începerea ședinței de judecată, serviciul arhivă a înaintat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0, 15 lei, aferente recursului, iar recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. De asemenea, la data de 15.05.2013, prin serviciul registratură, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, într-un exemplar, după care,
La interpelarea Curții, consilierul juridic al recurentului-pârât arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită termen pentru comunicarea ei. Totodată, depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0, 15 lei.
De asemenea, la solicitarea Curții, intimata-reclamantă arată că a primit motivele de recurs, formulând și întâmpinare în acest sens.
La solicitarea Curții, părțile arată că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic solicită admiterea recursului, având în vedere faptul că instituția lor a respectat prevederile legale în vigoare. Astfel, conform art. 361 alin. 1 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, timp de 8 luni de la data apariției legii până la sfârșitul anului școlar erau în vigoare ordinele de ministru emise deja pentru anul școlar 2011-2012, în speță Ordinul nr. 5618/2010, privind fundamentarea cifrei de școlarizare, prin care se arată că I. Școlar este cel care organizează rețeaua școlară, cu avizul consultativ al primăriei.
În concluzie, consideră că ei au efectuat demersurile necesare, respectiv dispozițiile legale în vigoare.
Intimata-reclamantă, personal solicită respingerea recursului, considerând că i s-a încălcat flagrant dreptul ei ca părinte când și-a înscris copilul la o alternativă la învățământul special și nu la Școala Specială nr. 2, invocând în acest sens dispozițiile art. 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 3 alin. 3 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, prin care se arată că reprezentantul legal sau părinții hotărăsc felul de învățământ, tipul de școlarizare sau unitatea de învățământ la care să-și înscrie copilul.
Precizează că ea stă cu copilul cu chirie pentru această alternativă și, din câte știe, comasări în învățământul special nu s-au făcut. Mai mult, prin decizia I.S.M.B nr. 1272/21/29.03.2011 se prevede comasarea unei alternative a învățământului special cu învățământul special.
Mai arată că I.S.M.B invocă dispozițiile art. 40 și art. 41 din Decretul nr. 31/1954 referitor la raporturile juridice dintre persoanele fizice și juridice, iar art. 40 din acest decret prevede foarte clar faptul că o persoană juridică se desființează prin comasare, divizare sau dizolvare. Prin urmare, invocând aceste articole, prin decizia sa, I.S.M.B. nu respectă Ordinul Ministrului Învățământului nr. 5201/1996.
De asemenea, intimata-reclamantă invocă dispozițiile art. 12 din Acordul de Cooperare și Asociere dintre Asociația „Prietenia” și Ministrul Educației din anul 1996, care prevăd înființarea Centrului de Pedagogie Curativă și Terapie Specială „Corabia”, precum și dispozițiile art. 14 din același act.
Intimata-reclamantă, mai susține că deține acte medicale în dovedirea faptului că medicul specialist a trimis foarte mulți copii la acest centru, unde le-a mers bine. Mai arată că recurentul-pârât a invocat un act administrativ în mod generic și art. 19 alin. 1 din Legea nr. 1/2011, dar ea apreciază că nu era nevoie de această comasare, conform art. 19 alin. 3 din Legea nr. 1/2011.
În concluzie, intimata-reclamantă consideră că nu s-a ținut cont de părerea ei de părinte când s-a luat această decizie de către recurentul-pârât.
În replică, recurentul-pârât, prin consilier juridic arată că decizia I.S.M.B. contestată reprezintă o decizie de rearondare, iar nu de comasare, Centrul de Pedagogie Curativă și Terapie Specială „Corabia” existând în continuare.
În contrareplică, intimata-reclamantă arată că prin decizia I.S.M.B. se hotărăște o comasare, iar nu o rearondare, întrucât după această decizie a apărut o nouă decizie către Școala Specială nr. 2, prin care se solicită cedarea patrimoniului către C.P.C.T.S. „Corabia”.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a-IX-a de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ /_, reclamanta P. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar al Municipiului București anularea deciziei nr. 1272/21/29.03.2011.
În motivarea cererii, reclamata a arătat, în esență, că prin actul administrativ a cărei anulare se cere s-a dispus comasarea CPCTS ,,Corabia’’ cu Școala Specială nr.2. Prin acest act se desființează actele constitutive ale CPCTS ,,Corabia’’.
Astfel, prin acordul de cooperare și asociere nr._/ 22. 08.1996 încheiat între Ministerul Învățământului și asociația Prietenia, împreună cu instituția Schulheim „ Sonnhalde” Gempen Elveția, este prevăzut că acordul se desființează prin acordul ambelor părți. Ordinul MI nr.5201/1996 privind înființarea CPCTS ,,Corabia’’. A mai arătat că decizia încalcă art. 59 alin.3 și 19 din Legea 1/2011, art.86 alin.2 lit. b din Ordinul MECTS nr.5618/2010.
Prin întâmpinare, pârâtul I. Școlar al Municipiului București a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. CPCTS ,,Corabia’’ funcționează ca unitate de învățământ special fără personalitate juridică din 1996 în baza Ordinului MI nr.5201/1996, de la înființare aceasta a fost arondată și subordonată financiar Grădiniței de copii nr.276 sector2. Prin decizia atacată din anul școlar 2011-2012 acest centru a fost rearondat Școlii speciale nr.2. Acest act a fost emis din necesități pur administrative dar și pentru că acest centru trebuia arondat unei unități de învățământ special. Prin această decizie, în funcționarea și organizarea CPCTS ,,Corabia’’ nu s-au produs modificări majore deoarece și-a păstrat denumirea, formațiunile de studiu nu s-au schimbat, activitățile didactice sunt coordonate de colectivul de cadre didactice existente deja, CPCTS ,,Corabia’’ va putea să-și continue proiectele începute cu toate organizațiile europene și naționale.
Prin sentința civilă nr. 3796/10.10.2012, Tribunalul București Secția a IX - a de C. Administrativ Și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar al Municipiului București și a anulat decizia nr. 1272/21/29.03.2011 emisă de pârât.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1272/21/29.03.2011, emisă de pârâtul I. Școlar al Municipiului București s-a dispus arondarea începând cu data de 01.09.2011 Centrului Pilot de Pedagogie Curativa și Terapie Socială ,,Corabia’’, la Școala Specială nr.2 București.
Potrivit acestei decizii, CPCTS ,,Corabia’’ va preda sigiliul unității la I. Școlar al Municipiului București, arhiva școlii urmând a fi preluată de către Școala Specială nr.2 București, până la data de 01.09.2011, iar personalul didactic își va păstra statutul anterior.
La baza deciziei atacate, potrivit notei de fundamentare a actului contestat, stă adresa nr._ emisă la data de 23.02.2011 de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din care rezultă că potrivit art. 3 din anexa 1 la Ordinul MECTS nr. 3753/2011, începând cu anul școlar 2011-2012, unitățile de învățământ preuniversitar de stat vor avea personalitate juridică dacă întrunesc condițiile din art. 19 din Legea nr. 1/2011 (unitățile de învățământ vor avea personalitate juridică dacă au un număr minim de 300 de elevi; un număr minim de 300 de elevi, preșcolari și antepreșcolari; un număr minim de 150 de elevi, preșcolari și antepreșcolari; un număr minim de 100 de elevi /sau preșcolari, pentru unitățile de învățământ special).
Prin adresa nr._/09.03.2011- fila 148, pârâtei i s-a solicitat ca până la data de 16.03.2011 să reorganizeze rețeaua școlară în sensul ca unitățile de învățământ sa aibă personalitate juridică începând cu anul școlar 2011-2012, iar în Consiliul de Administrație al ISMB să se discute și să se aprobe eventualele comasări, ulterior urmând a fi cerut avizul consultativ al consiliilor locale. Întrucât în ședința Consiliului de Administrație al ISMB s-au discutat toate cazurile unităților de învățământ din București și s-a constatat că nu îndeplinesc condiția privind numărul de copii, s-a dispus comasarea celor două unități, prin Decizia nr. 1272/21/29.03.2011, contestată.
Reclamanții s-au adresat instanței solicitând anularea actului menționat, apreciind că acesta a fost emis cu exces de putere și cu nesocotirea gravă a legii.
Prin Hotărârea I. Școlar al Municipiului Bucuresti1 nr. 3803/31.08._ a fost organizată rețeaua școlară cuprinzând unitățile de învățământ de stat și particular preuniversitar pe raza Municipiului București, conform Anexelor nr. 1 și 2.
Potrivit art. 61 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, „rețeaua școlară a unităților de învățământ de stat și particular preuniversitar se organizează de către autoritățile administrației publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor școlare. Pentru învățământul special liceal și special postliceal, rețeaua școlară se organizează de către consiliul județean, respectiv de către consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București, cu consultarea partenerilor sociali și cu avizul conform al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului”.
De asemenea, conform art. 19 alin. 4 din aceeași lege, „pentru asigurarea accesului egal la educație și formare profesională, autoritățile administrației publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor școlare, aprobă organizarea, funcționarea și, după caz, dizolvarea unor structuri de învățământ, fără personalitate juridică - ca părți ale unei unități de învățământ cu personalitate juridică - și subordonate aceluiași ordonator principal de credite, în condițiile legii’.
Potrivit art. 95 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale: (1) Inspectoratele școlare județene și I. Școlar al Municipiului București sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu personalitate juridică, având o . atribuții, printre care și pe cele vizând: a) aplică politicile și strategiile Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la nivel județean, respectiv al municipiului București; d) asigură, împreună cu autoritățile administrației publice locale, școlarizarea elevilor și monitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învățământului obligatoriu; f) monitorizează implementarea programelor naționale inițiate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pe aria județului, respectiv a municipiului București, precum și a proiectelor derulate de unitățile școlare și cele conexe în cadrul programelor Uniunii Europene în domeniul educației și tineretului; j) aprobă, la propunerea consiliului local sau a consiliilor județene, înființarea unităților pentru educație timpurie, învățământ primar și gimnazial; k) aplică politicile educaționale naționale la nivel județean, respectiv al municipiului București; o) înaintează spre avizare Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului rețeaua școlară din raza lor teritoriala propusă de autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu politica educațională, a documentelor strategice privind dezvoltarea economică și socială la nivel regional, județean și local, după consultarea unităților de învățământ, a operatorilor economici și a partenerilor sociali interesați;
Așadar, potrivit art. 95 litera o) din Legea nr. 1/2011 autoritățile administrației publice locale au competența de a face propuneri vizând rețeaua școlară din raza lor teritorială inspectoratelor județene sau ISMB, care la rândul lor au obligația de a înainta propunerile spre avizare MECTS, după consultarea unităților de învățământ, a operatorilor economici și a partenerilor sociali interesați.
D. urmare, pârâtul ISMB avea obligația de a solicita, pe baza propunerilor autorităților administrației publice locale vizând rețeaua școlară, avizarea de către MECTS doar după consultarea prealabilă a unităților de învățământ, a operatorilor economici și a partenerilor sociali interesați.
Întrucât pârâtul nu a făcut dovada respectării etapelor obligatorii instituite de lege, emițând decizia atacată, fără a consulta în prealabil beneficiarii interesați și fără a solicita avizarea din partea MECTS, instanța a apreciat că decizia a fost emisă cu încălcarea gravă a legii și a fost anulată.
Importanța consultării în prealabil a beneficiarilor rezidă din prevederile art. 80 alin. 1 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale: „Învățământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate prin consultarea reprezentanților beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului Național al Elevilor sau a altor asociații reprezentative ale elevilor, și prin consultarea obligatorie a reprezentanților beneficiarilor secundari și terțiari, respectiv a structurilor asociative reprezentative ale părinților, a reprezentanților mediului de afaceri, a autorităților administrației publice locale și a societății civile”.
Comasarea a două instituții de învățământ, fiind o decizie însemnată cu implicații majore asupra sistemului de învățământ, părinților, elevilor și chiar autorităților administrației publice și a societății civile, presupune o consultare a beneficiarilor din partea ISMB. Chiar prin întâmpinare s-au enumerat efectele actului contestat, între care se regăsesc aceea că se va asigura conducerea de către un singur director pentru unitatea cu personalitate juridică, ceea ce înseamnă că se modifică statul de funcții, chiar dacă se menține personalul didactic.
Mai mult decât atât, decizia contestată stabilește măsuri cu caracter definitiv ce au fost puse în aplicare începând cu data 01.09.2011 și nu cu valoare de propunere, așa cum prevede legea. Astfel, prin decizie, cele 2 unități de învățământ au fost deja comasate, au primit o denumire unică, s-a dispus predarea sigiliilor, a arhivelor, s-a preluat personalul didactic.
În consecință, așa cum se desprinde din prevederile legale invocate, art. 61 alin. 2 și art. 95 alin. 1 lit. o din Legea nr. 1/2011, organizarea rețelei școlare la nivelul Municipiului București se propune de către autoritățile publice locale, iar ISMB după consultarea beneficiarilor interesați înaintează propunerea spre avizare MECTS.
În speță, pârâtul a invocat aspecte legate de lipsa unui prejudiciu în ceea ce privește beneficiarii actului administrativ, însă, instanța a reținut că încălcarea normelor legale ce stabilesc autoritățile competente cu organizarea rețelei școlare a unităților de învățământ de stat și particular preuniversitare duce la nulitatea actului administrativ, acesta fiind emis de o autoritate necompetentă.
În consecință, față de motivele expuse, instanța a apreciat că decizia contestată a fost emisă cu nesocotirea prevederilor legale, astfel că a admis acțiunea și a dispus anularea acesteia ca nelegală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâtul I. Școlar al Municipiului București a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 07.12.2012, prin care a solicitat desființarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a arătat că instanța, în cuprinsul sentinței atacate, nu a făcut referire la toate apărările lor, astfel nu a făcut vorbire de toate actele normative în vigoare care le-au dat dreptul să dispună comasarea celor două unități de învățământ, considerente detaliate pe larg atât în cuprinsul întâmpinării, cât și oral, încălcând astfel prevederile art. 261(1) alin. 5 Cod procedură civilă.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, unitățile de învățământ nu vor mai putea funcționa cu personalitate juridică, începând cu 01.09.2011 dacă nu vor avea în componență:
a) minimum 300 de elevi;
b) minimum 300 de elevi, preșcolari și antepreșcolari;
c) minimum 150 de preșcolari și antepreșcolari;
d) minimum 100 de elevi și/sau preșcolari;
Imediat după ce a intrat în vigoare Legea nr. 1/2011, Ministerul Educației a emis Ordinul nr. 3753/2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul național de învățământ, începând cu anul școlar 2011-2012, în care se precizează foarte clar la articolul 1 că: în conformitate cu prevederile art. 361(1) din LEN nr. 1/2011, "Până la elaborarea metodologiilor pentru punerea în aplicare a Legii educației naționale nr. 1/2011, în învățământul preuniversitar se aplică dispozițiile privind organizarea, funcționarea sistemului de învățământ și desfășurarea procesului de învățământ aflate sau intrate în vigoare la începutul și pe parcursul anului școlar 2010 - 2011".
Prin urmare, nu se poate invoca faptul că ISMB, în luarea deciziei, nu a respectat legislația în vigoare. Aceste măsuri tranzitorii au venit tocmai pentru a nu bulversa sistemul în plin an școlar, prin urmare atâta timp cât acest ordin nu a fost declarat „neconstituțional"sau "nelegal", nu se poate vorbi de o ilegalitate născută tocmai ca urmare a aplicării lui.
În consecință, pentru anul școlar aflat în litigiu erau aplicabile dispozițiile Ordinul 5618/2010 privind fundamentarea cifrei de școlarizare. În acesta se precizează foarte clar modalitatea de organizare a rețelei de învățământ, în sensul că la art. 28 se prevede că:
„Rețeaua grădinițelor se va întocmi de către inspectoratele școlare, cu avizul consultativ al autorităților administrației publice locale, menționându-se dacă funcționează cu personalitate juridică sau ca structuri în cadrul școlilor cu clasele I-VIII, I-X sau I-XII/XIII."
În articolele precedente ale ordinului se menționează faptul că inspectoratul școlar va avea în vedere la organizarea rețelei de învățământ toate ordinele emise de Ministerul Educației, precum și evitarea eventualelor reduceri de personal, fapt realizat în totalitate de către instituția lor. Acest aspect este reliefat de altfel și în decizia contestată.
Instanța în mod nejustificat nu a făcut referire la acest ordin care este în vigoare până la apariția altuia care să îl abroge explicit, ordin despre care a făcut vorbire în concluziile depuse în fața instanței.
În altă ordine de idei, așa cum a arătat și pe fondul cauzei, decizia de rearondare este una "de unire" administrativă a celor două instituții, fără însă a avea un efect asupra preșcolarilor/școlarilor.
De la înființare până în prezent CPCTS „Corabia" a funcționat ca structură, fiind arondată și subordonată din punct de vedere financiar Grădiniței de copii nr. 276, sector 2, București.
Prin decizia ISMB nr. 1272/21/29.03.2011, începând cu anul școlar 2011-2012, acest centru a fost rearondat, tot ca structură, Școlii speciale nr. 2.
Această decizie a fost emisă din necesități pur administrative, dar și datorită faptului că acest centru, aparținând sferei învățământului special, era normal să fie arondat unei unități de învățământ special.
Prin această decizie de rearondare, în funcționarea și organizarea CPCTS „Corabia" nu s-au produs modificări majore, aceasta funcționând în continuare tot în conformitate cu principiile pedagogiei curative, ca alternativă educațională recunoscută în România. Astfel:
- CPCTS „Corabia"și-a păstrat denumirea, ca structură a Școlii Speciale nr. 2, și sediul, diferit de cel al școlii, în ., sector 2, București, acest lucru rezultând de altfel și din decizie;
- formațiunile de studiu și-au păstrat componenta și structura;
- planurile de învățământ, programele școlare și curriculumul folosite în continuare sunt cele aprobate de minister pentru elevi cu dizabilități severe, profunde și asociate;
- activitățile didactice CPCTS „Corabia" sunt în continuare coordonate de colectivul de cadre didactice existente deja în unitatea de învățământ, cu respectarea principiilor pedagogiei curative, iar pentru angajarea de noi cadre didactice va fi necesar, ca și până în prezent, documentul care atestă parcurgerea modulului de pedagogie specifică, eliberat de Federația de Pedagogie Curativă din România;
- CPCTS „Corabia" va putea să-și continue proiectele începute și să colaboreze în continuare cu toate organizațiile europene și naționale de pedagogie curativă, cum ar fi „Federația Internațională de Pedagogie Curativă și Terapie Socială".
În plus, prin arondarea la o unitate de învățământ special, toate cadrele didactice din CPCTS „Corabia" au posibilitatea să participe și la acțiunile și activitățile metodice organizate în învățământul special, putând astfel să se pună la curent cu toate noutățile din domeniul pedagogiei speciale, împărtășind experiențe și exemple de bună practică.
Recurentul-pârât a arătat că dorește să sublinieze că arondarea CPCTS „Corabia" la Școala Specială nr. 2 nu a adus modificări esențiale în organizarea și funcționarea acestui centru, activitatea desfășurându-se în continuare, în perspectiva alternativei educaționale, pe baza principiilor pedagogiei curative, cu respectarea tuturor prevederilor Ordinului Ministrului învățământului nr. 5201/04.10.1996 și a Acordului de Cooperare și Asociere, parte integrantă a respectivului ordin.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul-pârât a învederat instanței următoarele:
Cu privire la aplicabilitatea art. 95(o) de care se prevalează reclamanta, recurentul-pârât a considerat că acesta va intra în vigoare numai după cele 8 luni scurse de la apariția legii așa cum precizează art. 361(1) din LEN nr. 1/2011, după elaborarea tuturor metodologiilor de punere în aplicare a acesteia.
Metodologiile ce trebuie să apară nu adaugă la lege, cum greșit a interpretat reclamanta, ci vor arăta pașii ce trebuie urmați pentru funcționarea în bune condiții a învățământului. Recurentul-pârât a arătat, pe de altă parte că ISMB - cel care și până la momentul apariției legii organiza rețeaua - cunoaște în detaliu care sunt prioritățile și beneficiile pentru elevi și preșcolari, prin urmare afirmația potrivit căreia nu este oportună comasarea este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Totodată, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept: art. 304 indice 1 Cod pr. civ, OMECTS nr. 3753/2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul național de învățământ, începând cu anul școlar 2011-2012, LEN nr. 1/2011, OMECTS nr. 5618/2010 privind fundamentarea cifrei de școlarizare.
Conform art. 242 Cod de procedură civilă, recurentul-pârât a solicitat și judecata cauzei în lipsă.
Intimata P. L. a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâtul I. Școlar al Municipiului București, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât, în esență, Centrul Pilot de Pedagogie Curativă și Terapie Socială ,,Corabia’’ n-a aparținut niciodată învățământului special, iar prin decizia nr. 1272/21/29.03.2011, emisă de recurentul pârât I. Școlar al Municipiului București, s-a dispus arondarea nelegală a acestuia, începând cu data de 01.09.2011, la Școala Specială nr.2 București.
În recurs nu s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Sub un prim aspect, Curtea constată în privința celui dintâi motiv de recurs invocat de recurent, că el nu este întemeiat, pentru următoarele argumente:
Potrivit acestui text legal, „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate(…)7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.”
După cum s-a statuat, fundamentul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, rezidă în nerespectarea prevederilor art. 261 cpt. 5 Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În considerarea art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac. Forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul logico-juridic complet, clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept, aspect circumscris înseși esenței înfăptuirii justiției.
De aceea, nu numai lipsa oricărui argument al instanței care să susțină soluția din dispozitiv, echivalează cu nemotivarea hotărârii, în sensul art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, dar și motivarea superficială are aceeași semnificație, atrăgând deopotrivă, incidența acestui motiv de nelegalitate.
Se apreciază totodată, sub aspectul condițiilor procedurale privind motivarea hotărârii, că acestea sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice. Este important așadar, de reținut, faptul că judecătorul are obligația de a motiva soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu pe aceea de a răspunde separat, diferitelor argumente ale părților care sprijină aceste capete de cerere, ceea ce echivalează cu răspunsul instanței asupra acestor apărări, printr-un considerent comun.
De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 28 aprilie 2005 în Cauza Albina împotriva României, publicată în Monitorul Oficial Nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005 (Cererea nr. 57.808/00), a statuat că: „dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor (…) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată (…) Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt, hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)”.
Acest motiv de recurs invocat este nefondat, deoarece în cauză, tribunalul și-a fundamentat soluția dispusă, prezentând argumentele sale de fapt și de drept, în sensul art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă menționat.
Astfel, instanța de fond și-a expus concluziile, în mod argumentat și coerent din punct de vedere juridic, considerentele sale nesuferind de această carență procedurală invocată.
Astfel, tribunalul a precizat în mod expres, argumentele sale în fapt și în drept, în mod structurat, pentru care în contradicție cu susținerile recurentului pârât a apreciat că actul juridic contestat este nelegal.
Nu în ultimul rând, nu se poate reține în mod întemeiat că instanța de fond nu și-ar fi motivat hotărârea sau că aceasta ar fi lapidară, concizia și strictețea juridică a argumentelor instanței de fond fiind prioritare și realizate în cauză, nefiind condiționate astfel cum am evocat, de obligativitatea detalierii inutile a motivației.
Corectitudinea argumentelor instanței de fond reprezintă o problemă distinctă de cea a necesității și calității motivării, neputându-se realiza o echivalență între cele două obligații procesuale.
Așadar, motivarea hotărârii pronunțate anterior în cauză, nu suferă de nici una dintre carențele evidențiate în cuprinsul acestui motiv de nelegalitate, sentința pronunțată fiind riguros structurată ca și motivare, motivul de recurs invocat fiind nefondat.
2. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată faptul că în cauză au fost corect aplicate și interpretate de către tribunal, dispozițiile legale incidente la care recurentul a realizat trimitere.
Astfel, criticile din recurs aferente ignorării prevederilor evocate ale art. 28 din Ordinul 5618/2010 privind fundamentarea cifrei de școlarizare, sunt neîntemeiate, atât timp cât ele vizează unitățile de învățământ ale grădinițelor. Or, prin decizia contestată, s-a dispus în mod expres, arondarea Centrului Pilot de Pedagogie Curativă și Terapie Socială ,,Corabia’’ și nu a grădiniței (fila 8 dosar fond), astfel încât aceste dispoziții normative invocate în apărare, nu pot fi reținute ca incidente, întrucât potrivit Ordinului Ministrului Învățământului nr.520/4.10.1996 (fila 19 dosar fond), Centrul Pilot de Pedagogie Curativă și Terapie Socială ,,Corabia’’ a fost înființat ca învățământ preșcolar, învățământ primar și secundar și învățământ profesional.
Totodată, contrar celor invocate de către recurent, Curtea observă că dispozițiile acestui ordin nu au fost deloc indicate de către pârât în cadrul întâmpinării formulate la fond, astfel încât în mod corect, prima instanță de judecată nu le-a indicat în cadrul hotărârii sale.
Chiar dacă ne-am grefa ca ipoteză pe aplicabilitatea lor, în privința inclusiv a școlilor, deci nu doar a grădinițelor, Curtea ar constata că ele intră în conflict cu prevederile legale, superioare ca forță juridică, ale Legii 1/2011 privind educația națională, mai exact cu dispozițiile art. 95 lit.o: „inspectoratul (…) înaintează spre avizare Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului rețeaua școlară din raza lor teritorială propusă de autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu politica educațională, a documentelor strategice privind dezvoltarea economică și socială la nivel regional, județean și local, după consultarea unităților de învățământ, a operatorilor economici și a partenerilor sociali interesați”, care instituie recurentului doar obligația de a înainta spre avizare, propunerile administrației publice locale, neatribuindu-i prerogativa de a decide singur, asupra acestor aspecte. Or, în acest concurs de prevederi normative, este evident că norma legală va triumfa, dată fiind forța juridică superioară a dispozițiilor legale față de cele instituite printr-un simplu ordin.
Mijlocul de apărare al recurentului aferent neintrării în vigoare, a acestui text de lege, la momentul emiterii actului contestat, ca urmare a prevederilor art. 361 din lege, este de asemenea nefondat, prezenta instanță de recurs constatând neincluderea sa în rândul dispozițiilor pentru care s-a prorogat . în care există o jurisprudență constantă ( a se vedea și decizia civilă nr. 1784/30.04.2012 a Curții de A pel București - Secția a-VIII-a C. Administrativ și Fiscal).
Nu mai puțin, împrejurarea emiterii Ordinului MECTS nr.3753/2011 privind aprobarea unor masuri tranzitorii în sistemul național de învățământ, începând cu anul școlar 2011-2012, ordin emis în temeiul art. 361 din Legea 1/2011, deci în aplicarea legii, nu poate constitui o cauză de încălcare a normei legale anterior evocate - art. 95 lit.o, în vigoare la data emiterii acestui ordin și care de asemenea, era superioară din punct de vedere juridic.
Aserțiunea ilustrată este valabilă chiar dacă printr-o eventuală interpretare eronată a prevederilor legale incidente din partea a însuși ministerului de resort, a fost emisă adresă către recurent, pentru a înainta rețeaua unităților de învățământ pentru anul 2011-2012, precum și lista unităților de învățământ propuse spre desființare. Este evident că realizarea propunerii nu se putea face decât în condițiile legii.
De altfel, Curtea observă că prin adresa menționată, s-a impus recurentului și obținerea avizului consultativ al consiliilor locale (condiție neîndeplinită în cauză), iar maniera generală de exprimare nu exprimă în mod necesar, permisiunea acordată recurentului de a dispune însuși asupra rețelei unităților de învățământ, ci mai degrabă, de a realiza o propunere către ministerul de resort. Acest fapt semnifică o raliere (chiar dacă nu expressis verbis) a ministerului, la noile dispoziții legale în vigoare, obligatorii, astfel încât cu atât mai mult, recurentul trebuia să urmeze procedura legală în acest sens.
În fine, chiar dacă ar fi să adoptăm punctul de vedere al recurentului (nejustificat, în temeiul considerentelor ilustrate anterior) în sensul că prevederile noii legi a învățământului, nu se aplicau pentru anul preuniversitar 2011 – 2012, ci în baza Ordinului MECTS nr.3753/2011, vechea metodologie - adică Ordinului MECTS nr. 5618/2010, Curtea ar constata și în această ipoteză, că decizia contestată este într-adevăr nelegală, atât timp cât potrivit art. 2 din anexa la acest ordin ultim menționat („Pentru anul școlar 2011-2012, propunerile pentru proiectul planului de școlarizare și al rețelei unităților de învățământ preuniversitar se vor elabora de către inspectoratele școlare”), în vreme ce organizarea rețelei de învățământ reprezintă în mod expres statuat, conform art. 1 din același act normativ, atributul Ministerului.
Or, se constată că recurentul a încălcat prin dispoziția emisă, chiar și prevederile de a căror respectare se prevalează. Împrejurarea că inspectoratul este instituția publică cel mai bine cunoscătoare a priorităților în domeniul învățământului local, reprezintă fundamentul pentru care legiuitorul i-a atribuit obligația de a propune rețeaua unităților de învățământ preuniversitar, neputând ca această obligație să fie intervertită cu de la sine putere, într-o alta - aceea de a dispune asupra rețelei în discuție.
În fine, Curtea constată că invocarea lipsei de personalitate juridică a Centrului Pilot de Pedagogie Curativă și Terapie Socială ,,, ca urmare a neîndeplinirii cerințelor edictate de art. 19 din Legea 1/2011, nu reprezintă un argument dirimant în privința soluției de anulare a deciziei contestate.
Astfel, Curtea observă în consonanță cu tribunalul, că în temeiul art. 19 al.4 din aceeași lege, este permisă funcționarea unor structuri de învățământ – fără personalitate juridică, ca părți ale unei unități de învățământ cu personalitate juridică.
Așadar, simplul fapt al neîntrunirii cerințelor art. 19 din Legea 1/2011, în privința acestui centru, chiar dacă ar fi real, nu ar putea constitui în sine, un motiv de desființare ab initio a sa, cum în mod eronat sugerează recurentul și oricum, procedura de urmat ar trebui să fie aceeași anterior ilustrată.
Curtea constată că atât timp cât nulitatea deciziei contestate s-a realizat pe considerente de nelegalitate, devine inutilă analiza oportunității măsurii dispuse în cadrul actului juridic contestat, prin cântărirea inclusiv a efectelor pe care decizia le-ar produce în mod concret, asupra tuturor celor implicați.
Reținând că raționamentul juridic al primei instanțe este corect și întemeiat în fapt și în drept, în mod concret, contrar celor invocate recurent, pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 3796/10.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. L., cu domiciliul în București, sector 1, .. 47 și cu domiciliul în ales la D. S., în București, sector 2, ., nr. 34, ., ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V.H. C.M.F. B. C. E.S. M.
Red. V.H.
Thred. E.S.M. /2ex.
T.B.- Secția a IX-a C.A.F. - jud. L. P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1947/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 838/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
