Anulare act administrativ. Hotărâre din 25-03-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 472/122/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 18 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
GREFIER - M. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant P. JUDEȚULUI G. împotriva sentinței civile nr. 282 pronunțată la data de 25.05.2012 de Tribunalul G. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. AL COMUNEI OINACU, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că a fost solicitată judecata cauzei și în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 C.pr.civ. urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 18 martie 2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. V. M. M. P. M. D.
GREFIER
M. G.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1138
Ședința publică din data de 25 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
GREFIER - M. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurenta-reclamantă P. JUDEȚULUI G. împotriva sentinței civile nr. 282 pronunțată la data de 25.05.2012 de Tribunalul G. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. AL COMUNEI OINACU, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2013, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25 martie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând supra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, reclamantul P. Județului G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. L. al comunei Oinacu, anularea hotărârii nr. 42/30.08.2011 privind aprobarea închirierii la licitație publică cu strigare a suprafeței de 48 ha teren din izlazul comunal situată în extravilanul satului Braniștea, precum și efectele juridice produse de acest act administrativ.
Prin sentința civilă nr. 282/25.05.2012, Tribunalul G. a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că suprafața de 48 ha teren care face obiectul hotărârii de Consiliu L. al comunei Oinacu cu numărul 42/30.08.2011 nu este evidențiată ca pajiște, ci ca teren arabil din islazul comunal.
Această suprafață de teren face parte din cele 55 de ha teren izlaz situate în extravilanul satului Braniștea pentru care s-au mai emis hotărâri de consiliu local, respectiv hotărârea nr. 55/04.11.2010 care a fost adoptată după aceeași procedură și a primit viza de legalitate a Instituției Prefectului.
La nivelul localității Oinacu nu sunt constituite legal asociații ale crescătorilor de animale și nu a existat vreo cerere depusă la această instituție prin care să se solicite concesionarea unor suprafețe de pajiște, pârâta precizând că a avut numai solicitări pentru închirierea de teren arabil din izlaz și nu pentru concesionarea pajiștei.
Potrivit art. 2 lit. a din Legea 214/2011 pajiștea este suprafața agricolă de pășune care face parte din sistemul de rotație a culturilor și sunt administrate de agricultori pentru pășunatul animalelor și producerea de furaje, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Tribunalul a reținut și atitudinea oscilantă a reclamantului care a acordat viza de legalitate pentru o hotărâre a Consiliului L. Oinacu în același domeniu în care astăzi consideră că nu i se poate acorda viza de legalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, s-a arătat că sentința recurată este nelegală, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 304 alin. 9 C.pr.civ., hotărârea fiind atât lipsită de temei legal, cât și pronunțată cu aplicarea și încălcarea legii.
Astfel, s-a arătat că la nivelul comunei Oinacu nu era întocmit planul anual de exploatare a pajiștilor de pe raza unității administrativ teritoriale respective la data adoptării Hotărârii nr. 42/2011, deși art. 18 pct. 2 din Legea nr. 72/2000, în vigoare la data adoptării hotărârii, prevedea în mod imperativ acest lucru. De asemenea, s-a arătat că nu au fost respectate nici prevederile pct. 1 Cap. V - Anexa nr. 1 din Ordinul nr._ privind aprobarea strategiei privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor la nivel național pe termen mediu și lung, nici prevederile Cap. VI - art. 1 lit. a) și b) din Anexa nr. 1 la acest Ordin.
Conform acestei proceduri, asociațiile crescătorilor de animale legal constituite, crescătorii de animale persoane fizice și juridice depun o cerere la C. local prin care se solicită concesionarea, iar utilizatorii de pajiști care încheie contracte de concesiune trebuie să îndeplinească minim o . condiții, respectiv să fie înregistrați în Registrul Național al Exploataților, să asigure o încărcătură minimă de 0,3 UVM/ha pentru suprafața solicitată și să prezinte un program de pășunat conform prevederilor cap. IV pct. 8 din Ordinul nr._ pentru perioada preluării în folosință a suprafeței de pajiști solicitată.
De asemenea, la adoptarea Hotărârii nr. 42/2011 C. L. al comunei Oinacu nu a respectat nici dispozițiile pct. VI pct. 2 din același Ordin, conform cărora pentru folosirea optimă a pajiștilor și punerea în valoare a acestora, consiliile locale, în baza cererilor solicitanților încheie contracte de concesiune (iar nu contracte de închiriere) în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 34/2006, pentru o perioadă minimă recomandată de 10 ani proporțional cu efectivele de animale deținute în exploatație, procedura de concesionare impunându-se a fi inițiată până la data de 01 februarie a fiecărui an în baza hotărârii consiliului local.
Totodată, s-a arătat că, deși hotărârii contestate i s-a anexat un proces verbal încheiat în data de 27.06.2011 în cadrul adunărilor cetățenești, acesta este semnat numai de către primar, secretar, viceprimar și agentul agricol, fără a fi semnat și de reprezentații crescătorilor de animale sau să fie anexat acestui proces verbal vreun document din care să rezulte prezența crescătorilor de animale pentru a se face dovada respectării acestei dispoziții legale.
De asemenea s-a constatat, că înainte de adoptarea acestei hotărâri, pârâtul C. L. Oinacu, nu a îndeplinit nici una din procedurile de publicitate ale proiectului de act administrativ în cauză conform art. 6 din Legea nr. 52/2003, ținând cont că această hotărâre are un impact major asupra comunității.
Recurentul a mai menționat că la data adoptării hotărârii nr. 42/2011 nu era în vigoare Legea nr. 214/2011, astfel încât în mod eronat instanța de fond a reținut incidența acesteia, în cauză fiind aplicabilă Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care la art. 33 stipulează faptul că terenurile provenite din fostele islazuri comunale - pajiști și arabil - care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție, trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor sau, după caz, a municipiilor și în administrarea primăriilor, urmând a fi folosite ca pășuni comunale și pentru producerea de furaje și semințe pentru culturi de furajare.
Din interpretarea prevederilor legale anterior menționate rezultă în mod neechivoc că terenurile provenite din fostele islazuri comunale, ca în cauza de față, pot fi folosite numai în scopurile prevăzute de legiuitor în mod exhaustiv, expres și limitativ, nicidecum în alte scopuri pe care să le aprecieze consiliul local, cum greșit susține pârâtul. Dacă scopul folosirii acestor terenuri ar fi putut primi doar dimensiunea unei folosințe relative, legiuitorul nu ar mai fi utilizat termenul „exclusivitate," iar pe de altă parte, dacă ar fi admis unele excepții derogatorii de la regulă, ar fi reglementat acest aspect, ceea ce nu s-a întâmplat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 și urm. C.pr.civ., art.19 alin. 1 lit. a) și e) din Legea nr. 340/2004, art. 123 alin. 5 din Constituția României, art. 3 și 11 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 72/2002, Ordinul nr._, Legea nr. 18/1991, solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Intimatul-pârât C. L. al comunei Oinacu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menționând că la nivelul comunei nu sunt constituite asociații ale crescătorilor de animale, nu au fost depuse cereri de concesionare a unor suprafețe de pajiști, că au fost consultați crescătorii de animale. În plus, s-a arătat că, prin adresa nr._/_/_/02.06.2011, reclamantul a acordat avizul de legalitate cu privire la HCL nr. 55/04.11.2010, această hotărâre fiind similară cu cea contestată în cadrul prezentului litigiu.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază recursul fondat urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 42/30.08.2011 emisă de C. L. al comunei Oinacu s-a aprobat închirierea către cetățenii comunei Oinacu prin licitație publică cu strigare, pe o perioadă de 1 an, a suprafeței de 48 ha teren din izlazul comunal situată pe teritoriul comunei Oinacu, în extravilanul satului Brăniștea.
Curtea reține că potrivit art. 18 din Legea zootehniei nr. 72/2002 „(1) Terenurile evidențiate ca pajiști, aparținând consiliilor locale comunale, obștilor sau unor asociații de crescători, se folosesc în exclusivitate pentru pășunat, fâneață, cultivarea plantelor de nutreț, în vederea obținerii de masă verde, fân sau semințe, perdele de protecție a pajiștilor, construcții zoopastorale, lucrări de îmbunătățiri funciare pentru creșterea potențialului de producție al pajiștilor. (2) Administrarea pajiștilor comunale, orășenești și municipale intră în atribuțiile consiliilor locale, care vor stabili în răspunderea directă și nemijlocită a primarilor executarea prevederilor cuprinse în amenajamentele pastorale și în planurile anuale de exploatare a pajiștilor de pe raza unităților administrativ-teritoriale respective. Gospodărirea acestor suprafețe se face cu consultarea crescătorilor de animale, cu asistența tehnică a specialiștilor din unități subordonate ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.”
De asemenea, potrivit Cap. V pct. 1 din Anexa la Ordinul comun nr. 226/235/28.03.2003 pentru aprobarea Strategiei privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor la nivel național, pe termen mediu și lung „Măsuri și acțiuni organizatorice -1. Organizarea programului de participare a crescătorilor de animale la executarea lucrărilor de întreținere a suprafețelor de pajiști și a utilităților zoopastorale existente pe acestea va fi realizată de către consiliul local. Se vor preciza obligațiile crescătorilor de animale pentru realizarea acestor lucrări, inclusiv nivelul plății muncii contributive., iar Cap. VI din aceeași Anexă stabilește „Responsabilități pentru punerea în valoare a pajiștilor - 1. Responsabilități ale utilizatorilor de pajiști - a) În scopul utilizării pajiștilor aflate în administrarea consiliilor locale ale comunelor, orașelor, respectiv municipiilor: - asociațiile crescătorilor de animale legal constituite, crescătorii de animale persoane fizice și juridice depun o cerere la consiliul local, al cărei model este prevăzut în anexa la prezenta strategie, prin care solicită concesionarea unor suprafețe de pajiști. b) Utilizatorii de pajiști care încheie contracte de concesiune trebuie să îndeplinească minim următoarele condiții: - să fie înregistrați în Registrul Național al Exploatațiilor; - să asigure o încărcătură minimă de 0,3 UVM/ha pentru suprafața solicitată; - să prezinte un program de pășunat conform prevederilor cap. IV pct. 8, pentru perioada preluării în folosință a suprafeței de pajiști solicitată. c) Utilizatorii de pajiști au obligația să asigure întreținerea corespunzătoare a acestora, în vederea menținerii și ridicării potențialului de producție. 2. Responsabilități ale consiliilor locale ale comunelor, orașelor, respectiv municipiilor a) Pentru punerea în valoare a pajiștilor și folosirea optimă a acestora, consiliile locale ale comunelor, orașelor, respectiv municipiilor, în baza cererilor solicitanților, încheie contracte de concesiune în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru suprafețele de pajiști disponibile, pentru o perioadă minimă recomandată de 10 ani, proporțional cu efectivele de animale deținute în exploatație. b) Consiliile locale ale comunelor, orașelor, respectiv municipiilor trebuie să inițieze procedura de concesionare până la data de 1 februarie a fiecărui an, în baza hotărârii consiliului local al comunei, orașului, respectiv al municipiului. c) Anual, până în data de 1 februarie, consiliile locale ale comunelor, orașelor, respectiv municipiilor verifică încărcătura de animale/ha/contract. d) Lucrările de întreținere a pajiștilor, precum și a utilităților zoopastorale se vor efectua de către crescătorii de animale care le folosesc. Condițiile și nivelul acestor lucrări vor fi cuprinse în contractul de concesiune.”
Din cuprinsul acestor dispoziții legale, Curtea constată că utilizarea pajiștilor aflate în administrarea Consiliului L. al comunei Oinacu de către crescătorii de animale presupune încheierea unor contracte de concesiune cu respectarea prevederilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, iar nu încheierea unor contracte de închiriere. De asemenea, Curtea observă că durata minimă recomandată pentru încheierea acestor contracte de concesiune este de 10 ani, fiind avută în vedere în acest sens continuitatea în desfășurarea activității de întreținere și exploatare a pajiștilor, iar în final utilizare cât mai eficientă a acesteia. Or, în Hotărârea nr. 42/30.08.2011 emisă de C. L. al comunei Oinacu s-a prevăzut închirierea suprafeței de 48 ha teren din izlazul comunal pe o perioadă de 1 an.
De asemenea, Curtea observă că prin Ordinul comun nr._ sunt prevăzute condițiile ce trebuie îndeplinite de utilizatorii de pajiști, fără ca în cuprinsul Hotărârii nr. 42/30.08.2011 emisă de C. L. al comunei Oinacu să fie cuprinsă vreo mențiune cu privire la îndeplinirea acestora.
În plus, Curtea observă că gospodărirea pajiștilor se face cu consultarea crescătorilor de animale, cu asistența tehnică a specialiștilor din unități subordonate ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, însă din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că, anterior emiterii hotărârii contestate, ar fi fost consultați crescătorii de animale, în condițiile în care, așa cum a susținut și recurentul, procesul-verbal nr. 2785/27.06.2011 este semnat de primar, viceprimar, secretar și agentul agricol, fără a purta și semnătura crescătorilor de animale sau a reprezentanților acestora.
Împrejurarea că, anterior Hotărârii nr. 42/30.08.2011, recurentul-reclamant a acordat avizul de legalitate unei alte hotărârii având o reglementare identică, deși de natură a demonstra atitudinea oscilantă și duplicitară a acestuia, nu poate acoperi viciile de nelegalitate care au fost constatate cu privire la hotărârea contestată.
Totodată, lipsa unor asociații ale crescătorilor de animale la nivelul comunei Oinacu, precum și lipsa unor cereri de concesionare a suprafețelor de pajiști nu pot înlătura de la aplicabilitate dispozițiile legale incidente.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, deși intimatul-pârât a susținut că suprafața de 48 ha ce face obiectul Hotărâri nr. 42/30.08.2011 emisă de C. L. al comunei Oinacu nu este evidențiată ca pajiște, ci ca teren arabil din izlazul comunal, nu a depus nicio dovadă în acest sens.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul reclamantului este fondat, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., astfel că în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi admis, sentința recurată urmând a fi modificată în tot în sensul că va fi admisă acțiunea formulată de reclamantul P. Județului G. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al comunei Oinacu, iar pe cale de consecință va fi anulată Hotărârea nr. 42/30.08.2011 emisă de C. L. al comunei Oinacu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul-reclamant P. JUDEȚULUI G., împotriva sentinței civile nr. 282 pronunțată la data de 25.05.2012 de Tribunalul G. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. AL COMUNEI OINACU.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. Județului G. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al comunei Oinacu.
Anulează Hotărârea nr. 42/30.08.2011 emisă de C. L. al comunei Oinacu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. V. M. M. P. M. D.
GREFIER
M. G.
Red./thred. MD – 2ex./25.06.2013
Jud fond Trib. G. – M. C.
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 195/2013. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3559/2013.... → |
|---|
