Anulare act administrativ. Hotărâre din 05-07-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-07-2013 în dosarul nr. 3018/2/2013
Deliberând asupra acțiunii civile de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2013 reclamanta N. M.-M. a formulat contestație împotriva REZOLUȚIEI din 26.o3.2013, data in dosarul 4719/IJ/3441/DIJ/2012 al CONSILIULUI S. AL MAGISTRATURII-INSPECTIA JUDICIARA, prin care a solicitat anularea acesteia si completarea verificărilor.
În motivarea acțiunii s-au arătat în esență următoarele: La data de 09.04.2013, a primit prin POSTA R., REZOLUTIA din data de 26.03.2013, pentru care a formulez obiecțiile:
Nu a făcut referiri in niciun document, privind încadrarea faptelor in prevederile art. 99 lit."T" (rea-credinta si grava neglijenta ). La pagina 2/REZOLUTIE, se fac referiri la faptul ca art. 99 litera "H" din Legea 303/2004, s-a transformat in litera "T" dupa adoptarea LEGII 24/17.01.2012 .
Atat Legea 303/2004, cat si Legea 24/2012, contin la art.99, litera "H", care este identica, are același conținut astfel: -"nerespectarea in mod repetat si din motive imputabile a dispozițiilor legale, privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetata in efectuarea lucrărilor, din motive imputabile ".
Nu a formulat critici la masurile dispuse la termenul din 13.12.2012, așa cum s-a reținut in rezoluție (pag. 1 si 5), ci a enumerat in ordine cronologica faptele.
Privind aspectele de ordin medical invocate, la primul termen din 21.06.2012 (dosar_/300/2011), i s-a comunicat, în înstanța, întâmpinarea pârtii adverse si alte inscrisuri, de care nu avea cunoștința, pentru a le studia si a se pronunța asupra lor la acest prim termen. Fiind diagnosticata cu afecțiuni cronice (cardiace, astm cronic), sala fiind foarte aglomerata si temperatura specifica lunii iunie, a rugat instanța să îi acorde termen de luare la cunoștința pentru pregătirea apărării.
In condițiile expuse, i s-a făcut rău, fiind anunțat Serviciul 112-SMURD, de catre jandarmul din sala de judecata. Este anexat la dosar, document medical in acest sens (rog a se analiza încheierea din 21.06.2012, când nu a fost in sala si nici Jelcu A.). La a 2-a strigare a dosarului, era in drum spre spital, in sala aflându-se numai Jelcu I.. Cu toate ca instanța a fost informata despre situația sa medicala, au fost luate in discuție numai afirmațiile si solicitările lui Jeleu I., fiind lipsită de posibilitatea purtării discuțiilor in contradictoriu. In mod greșit, sunt reținute faptele de către inspectorul judiciar, in sensul ca se confunda data de 21.06.2012 (cand SMURD-ul a dus-o la Spitalul SF. I.) cu data de 04.10.2012 (alt termen), cand dosarul a avut poziția 26 si când a precizat instanței ca mai este citata in doua procese la Judecătoria sector 5. La data de 04.10.2012, s-a strigat dosarul (poziția 26) la ora 13.00, fapt care a pus-o in imposibilitatea de a ajunge si la Judecătoria Sector 5
La termenul din 04.10.2012, instanța a respins excepția invocata de ea, privind lipsa calității de reprezentant a paratului Jeleu I. pentru parata Jeleu A., ca neîntemeiata, având cale de atac odată cu fondul (nu s-a mai ajuns la fond ).
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 45 alin 2 si alin. 4 litera "b"; art. 46 alin. 1 litera "b"; art. 46 alin. 5 din Legea 24/2012 si art. 99 si 991 din Legile 303/2004 si 24/2012.
Legal citată, pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii:
Reclamanta își întemeiază prezenta cerere pe dispozițiile art. 45 alin. (2) și alin. (4) lit. b), art. 46 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, însă din lecturarea contestației sale se poate aprecia că, invocă de fapt dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 24/2012.
Astfel, inspectorul judiciar din cadrul Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, desemnat a soluționa lucrarea înregistrată sub nr. 4719/IJ/3441 /DIJ/2012, a procedat la efectuarea verificărilor prealabile a aspectelor semnalate de petiționară pentru a stabili dacă există indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare, sub aspectul încălcării normelor de procedură de către judecătorul din cadrul Judecătoriei Sector 2 București cu ocazia soluționării dosarului civil nr._/300/2011. Totodată au fost efectuate verificări cu privire la o posibilă încălcare a Regulamentului de Ordine Interioară al instanțelor de către grefierii nominalizați de petiționară, având în vedere faptul că petiționarei nu i s-a putut pune dosarul cauzei la dispoziție, spre studiu, înainte de începerea ședințelor de judecată.
În urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu se pot reține indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, de către membrii completului de judecată, astfel încât, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, sesizarea a fost clasată iar rezultatul s-a comunicat direct persoanei care a formulat sesizarea, precum și magistratului vizat.
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.”
De asemenea, conform dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de clasare este definitivă”.
Din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că poate fi contestată, de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecția Judiciară, numai rezoluția prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul-șef infirmă rezoluția inspectorului judiciar și dispune respingerea sesizării.
În cauza de față, se constată că, nu există niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, fiind o rezoluție de clasare, care este definitivă și împotriva căreia nu este prevăzută cale de atac.
De altfel, chiar în situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, în cazul rezoluției de respingere a sesizării, dispozițiile legale, respectiv art. 47 alin. (6), stabilesc ca soluție posibilă pe care o poate pronunța instanța de contencios desființarea rezoluției inspectorului judiciar și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, ceea ce presupune că s-a dispus începerea cercetării disciplinare.
Mai mult, actul comunicat petiționarei, care reprezintă rezultatul verificărilor prealabile a aspectelor semnalate, nu poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice..."
Astfel, față de prevederile legale care reglementează atribuțiile inspectorilor judiciari din cadrul Inspecției Judiciare și procedura contestării la instanță a rezoluțiilor întocmite de inspectorii judiciari, s-a solicitat respingerea cererii formulată de reclamanta N. Marínela M., ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin memoriul formulat de petiționara N. Marínela M., înregistrat la Inspecția Judiciară sub nr. 4719/IJ/3441 /DlJ/2012, aceasta a solicitat efectuarea de verificări sub aspectul încălcării normelor de procedură cu ocazia soluționării de către judecătorul din cadrul Judecătoriei Sector 2 București a dosarului nr._/300/2011 având ca obiect acțiune în constatare - ieșire din indiviziune - revizuire.
De asemenea, în cuprinsul memoriului petiționara a arătat că nu i-a fost comunicat un punct de vedere privind aspectele semnalate conducerii instanței referitoare la imposibilitatea de studiere a dosarului cauzei în arhiva instanței și nici înainte de începerea ședinței de judecată.
Prin rezoluția din data de 26 martie 2013, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar, desemnat pentru efectuarea verificărilor, în dosarul nr. 4719/IJ/3441/DIJ/2012, a dispus clasarea sesizării formulate de petiționara N. Marínela M., întrucât a constatat că nu există indicii cu privire la săvârșea vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată; rezoluția fiind definitivă.
Reclamanta, prin prezenta contestație, a înțeles să critice rezoluția din data de 26 martie 2013 emisă în dosarul nr. 4719/IJ/3441/DIJ/2012, susținând că nu s-a analizat, în mod corespunzător, petiția formulată, reiterând cele menționate în sesizare cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată și modificată, cu ocazia soluționării dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei Sector 2 București.
Prin rezoluția din 26.03.2013, răspunzând argumentelor invocate de petiționară, s-a reținut că la soluționarea cererii de revizuire au fost respectate prevederile în materie din Codul de procedură civilă. În aceste condiții, în urma verificării termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 324 pct. 4 C. pr. civ. pentru formularea cererii de revizuire, instanța de judecată a reținut că a fost depășit termenul de o lună de zile prevăzut de lege, situație în care a admis excepția tardivității cererii și a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire.
Împotriva sentinței civilă nr._/14.12.2012 revizuenta N. M. M. a declarat apel, cauza fiind înaintată Tribunalului București, astfel încât în cadrul căii de atac, al cărei prim termen de judecată a fost stabilit la data de 12.06.2013, instanța de control judiciar urmează a analiza motivele de apel invocate și a statua asupra soluției pronunțate în dosarul nr._/300/2011 de către Judecătoria Sector 2 București.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, art. 45-47 din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată.
Examinând excepția inadmisibilității acțiunii cu prioritate, în conformitate cu prevederile art.248 Cod pr. civ., instanța reține că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Inspectorul judiciar din cadrul Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, desemnat a soluționa lucrarea înregistrată sub nr. 4719/IJ/3441 /DIJ/2012, a procedat la efectuarea verificărilor prealabile a aspectelor semnalate de reclamantă pentru a stabili dacă există indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare, sub aspectul încălcării normelor de procedură de către judecătorul din cadrul Judecătoriei Sector 2 București cu ocazia soluționării dosarului civil nr._/300/2011. Totodată au fost efectuate verificări cu privire la o posibilă încălcare a Regulamentului de Ordine Interioară al instanțelor de către grefierii nominalizați de reclamantă, având în vedere faptul că acesteia nu i s-a putut pune dosarul cauzei la dispoziție, spre studiu, înainte de începerea ședințelor de judecată.
În urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu se pot reține indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, de către membrii completului de judecată, astfel încât, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, sesizarea a fost clasată iar rezultatul s-a comunicat direct persoanei care a formulat sesizarea, precum și magistratului vizat.
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.”
De asemenea, conform dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de clasare este definitivă”.
Din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că poate fi contestată, de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecția Judiciară, numai rezoluția prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul-șef infirmă rezoluția inspectorului judiciar și dispune respingerea sesizării, legiuitorul înțelegând să arate în mod expres calea de atac.
În cauza de față, se constată că, nu există niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, fiind o rezoluție de clasare, care este definitivă și împotriva căreia nu este prevăzută cale de atac, De altfel, chiar în situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, în cazul rezoluției de respingere a sesizării, dispozițiile legale, respectiv art. 47 alin. (6), stabilesc ca soluție posibilă pe care o poate pronunța instanța de contencios desființarea rezoluției inspectorului judiciar și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, ceea ce presupune că s-a dispus începerea cercetării disciplinare.
Mai mult, actul comunicat petiționarei, care reprezintă rezultatul verificărilor prealabile a aspectelor semnalate, nu poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice..."
Față de considerentele de fapt și de drept învederate mai sus, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta N. M.-M., cu domiciliul în București, ., .. 1, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciarăcu sediul în București, . nr. 57B, sector 3, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.07.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
Red. DV
Tehnored. CB
4 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3559/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 543/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
