Conflict de competenţă. Sentința nr. 2534/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2534/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 4964/202/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2534
Ședința din Camera de Consiliu din data de 11 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
GREFIER - A. C.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu – Secția Civilă și Judecătoria Călărași în soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul P. A. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, având ca obiect „plângere contravențională”.
În lipsa părților, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând în condițiile art. 260 Cod proc. civilă asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2574 din data de 12.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cornetu a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Cornetu a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 23.04.2012 petentul P. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.03.2012 întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA C. la data de 21.03.2011 petentul a fost sancționat contravențional pentru că la data de 07.10.2011, pe Autostrada A2 KM12+450m, Glina, jud. Ilfov vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Fapta săvârșită constituie contravenție conform art. 8 alin 1 din OG 15/2002 și se sancționează potrivit art 8 alin 2 din același act normativ.
Prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr: 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost modificată OG 15/2002, și a fost Introdus art 10 ind 1 potrivit căruia „Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.", iar potrivit art XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
2) Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
Procedând la interpretarea art XXIII din Legea 2/2013, se constată că legiuitorul prin art. XXIII nu a înțeles să stabilească instanța competentă să judece procesele în curs de soluționare la data schimbării competenței numai cu privire la procesele în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ, întrucât la alin 3 al art. XXIII această categorie de litigii a fost tratată distinct.
Din moment ce competența proceselor în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ a fost tratată distinct, prin alin 3, rezultă că alin 1 al art. XXIII prin sintagma „procesele în primă instanță" acoperă toate litigiile, indiferent de natura lor, civilă, contravențională, administrativă sau penală, cu privire la care s-au modificat dispozițiile legale referitoare la instanța competentă să le judece.
Ca urmare, a reținut că prin Legea 2/2013 s-a modificat competența de soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza OG 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Mai constată instanța că dispozițiile art XXIII alin 1 din Legea 2/2013 se referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care se apreciază că instanța competentă să judece prezentul litigiu, deși a fost început anterior intrării în vigoare a Legii 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Conform 159 pct. 3 din C.pr. civ. necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Judecătoria Cornetu a reținut că în situația de față este vorba de o competență teritorială exclusivă, iar excepția de necompetența este una absolută care poate fi invocată și de instanță din oficiu în orice stare a pricinii.
Întrucât petentul are domiciliul în Călărași, a apreciat că instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Călărași.
Față de aceste considerente, în baza art. 158 C.pr.civ., Judecătoria Cornetu a admis excepția lipsei competenței teritoriale și, în consecință, a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
Pe rolul Judecătoriei Călărași cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 09.08.2013.
Prin Sentința civilă nr. 2346 pronunțată la data de 03.09.2013 în Dosarul nr._, Judecătoria Călărași a admis la rândul său excepția de necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Constatând ivit conflict negativ de competență, Judecătoria Călărași a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, Judecătoria Călărași a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2574 pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 12.04.2013 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea, pe cale administrativă, spre competență soluționare Judecătoriei Călărași, în raport de evenimentul legislativ reprezentat de . Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, în lumina căreia competența de soluționare a plângerilor contravenționale având ca obiect plata rovinietei revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul contravenientului.
Potrivit art. 32 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Conform prevederilor art. 158 C.proc.civ., „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.”
Cum, în cazul de față, contravenția a fost săvârșită pe Autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov, văzând și dispozițiile art.159 pct. 3 Cproc.civ., urmează a admite excepția invocată din oficiu și a declina competența soluționării cauzei în favoarea respectivei judecătorii.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a adus modificări O.G. nr.2/2001, prin art. III alin. 2 care introduce art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art.10¹: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.
În considerarea acestor prevederi legale Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea, pe cale administrativă, spre competență soluționare Judecătoriei Călărași.
Cu toate acestea, instanța consideră că în norma de competență derogatorie de la dispozițiile O.G.nr.2/2001, instituită prin Legea nr. 2/2013 legiuitorul face distincție între materia contravențională și cea a contenciosului administrativ și fiscal.
Astfel, potrivit art. XXIII alin.1 din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei leg, a competenței instanțelor legal învestite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.
De asemenea, alin.2 și 3 din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. 1, respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr.2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr.2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. I se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Pentru aceste motive, Judecătoria Călărași a constatat ivit conflict negativ de competență între această instanță și Cornetu, jud. Ilfov.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 21 C.proc. civ. și art. 22 alin. 2 C.proc.civ. Judecătoria Călărași a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență ivit.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 09.09.2013.
Analizând prevederile legale incidente și considerentele prezentate de instanțele aflate în conflict negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Interpretarea dispozițiilor art. XXIII din Legea 2/2013 făcută de către Judecătoria Cornetu este eronată întrucât aceste dispoziții au caracter special, derogatoriu de la regula generală prev. de art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă potrivit căreia „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe”.
Prin urmare, dispozițiile art. XXIII trebuie interpretate restrictiv în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.
Or, în alin. 1 al art. XXIII din Legea 2/2013 se prevede că modificarea de competență se aplică doar proceselor în curs de judecată în primă instanță, precum și în căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Prin urmare, regula derogatorie prevăzută de acest articol se aplică doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese din denumirea secțiunii a 2-a a legii intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.
De asemenea, Curtea reține că dispozițiile alin. 1-4 ale art. XXIII din legea 2/2013 trebuie interpretate corelat, între prevederile celor 4 alineate existând o strânsă legătură, iar în urma unei astfel de interpretări rezultă că modificarea de competență se aplică doar litigiilor în curs de judecată aflate în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție sau în fond la curțile de apel, iar trimiterea dosarelor nu se face prin declinare de competență ci pe cale administrativă.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că schimbarea de competență realizată prin Legea 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza OG nr. 15/2002, nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data schimbării competenței, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției, care în cazul de față este Judecătoria Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de petentul P. A. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
G. I. C. A. C.
Red. Jud G.I.C/ 2 ex.
Tehnored. A.C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2697/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1533/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
