Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 38/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 33418/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.38
Ședința publică de la 07 IANUARIE 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
JUDECĂTOR - I. E.
JUDECĂTOR - P. C.
GREFIER - P. G.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1684 din 23.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a – IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2. Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul P. M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 București, prin reprezentant Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 927 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme, actualizată de la momentul efectuării plății și până la data restituirii efective.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 1684/23.04.2012, prin care a dispus admiterea acțiunii și obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 927 lei taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală în materie, începând cu data de 08.05.2008 și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autovehicul folosit, marca OPEL, autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din Germania, achitând cu prilejul înmatriculării suma de 927 lei, prin chitanța . nr._/08.05.2008, taxă de poluare ce a fost stabilită în temeiul art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 printr-o decizie a organului fiscal.
După înmatricularea vehiculului, reclamantul s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice cu plângere prealabilă și cerere de restituire a taxei de poluare, la care i s-a răspuns că nu există temei legal pentru admitere.
Împotriva acestui refuz de soluționare favorabilă a cererii, reclamantul a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 927 lei și a dobânzii legale.
Stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală și urmează a fi anulată, urmând să se dispună și restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
În hotărârile T. (nr. C 402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C 263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În ceea ce privește dobânda legală, tribunalul a constatat că potrivit art. 994 C.civ., când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, este dator a restitui atât capitalul, cât și interesele sau fructele din ziua plății.
S-a reținut de către Curtea de Justiție în cauzele conexate Brasserie du pêcheur și The Queen că instanța națională nu poate, în cadrul legislației naționale pe care o aplică, să condiționeze repararea prejudiciului de existența unei culpe cu prevedere sau neglijență în cazul organismului de stat căruia îi este imputabilă încălcarea, fără a lua în considerare dacă aceasta este suficient de gravă.
Prin urmare, instanța a reținut că a existat rea-credință în sensul art. 994 C.civ., motiv pentru care – cu respectarea principiului disponibilității – a dispus obligarea pârâtei la actualizarea cu dobânda legală, începând cu data de 08.05.2008 și până la plata efectivă.
Împotriva Sentinței civile nr. 1684/23.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2, prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii – art. 304 Cod procedură civilă.
2. Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul Administrației Finanțelor Publice Sector 2, nu este limitat la motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul restituirii sumei de 927 lei, se impune a se avea în vedere faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 și a înlocuit regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
Incidenta în cauză a prevederilor art. 90 (actualmente art.110) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciază recurenta ca fiind inexistentă, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioada de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existentei acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, devenit art. 110 după consolidarea tratatului, au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
De asemenea, principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. A mai precizat recurenta că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
În ceea ce privește cererea reclamantului de restituire a sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, în completarea celor de mai sus, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Or, restituirea solicitată nu poate fi încadrata în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.).
În conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule: „Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta”. Prin urmare, reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferență între suma achitată de aceasta, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, restituire ce se va realiza pe baza procedurii stabilite de H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
De asemenea, așa cum rezultă din actele depuse de către reclamant la dosarul cauzei, prin Decizia de restituire nr._/08.10.2008, i s-a restituit diferența de suma în cuantum de 1.756 lei.
Potrivit O.G. nr. 13/2011, ordonanța ce a abrogat O.G. nr.9/2000, dobânda legală se aplică în raporturile civile și comerciale, nu și în materie fiscală, unde, potrivit art. 124 Cod Procedură Fiscală, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acordă dobânda fiscală.
În acest sens, potrivit art. 124 alin. (1) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările și modificările ulterioare, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezultă că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurenta a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul – reclamant, deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiilor legale incidente, constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Litigiul dedus judecății vizează refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 2 de restituire a taxei de primă înmatriculare în valoare de 927 lei, actualizată de la momentul efectuării plății și până la data restituirii efective.
Taxa de primă înmatriculare a fost achitată la data de 08.05.2008 cu chitanța . nr._/08.05.2008.
Dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 analizate de instanța de fond nu sunt incidente în cauză, întrucât au intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, iar legalitatea plății taxei de primă înmatriculare (nu a taxei pe poluare) se analizează în raport de normele juridice în vigoare la data plății (08.05.2008), reprezentate de art. 2141 – 2143 din Codul fiscal.
În privința capătului de cerere având ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare, soluția instanței de fond este legală, cu precizarea că incidente în cauză sunt dispozițiile art. 2141 – 2143 din Codul fiscal, întrucât refuzul autorității pârâte de restituire a taxei este unul nejustificat.
Astfel, din economia dispozițiilor art. 2141 – 2143 din Codul fiscal rezultă că taxa de primă înmatriculare este datorată pentru autoturismele noi, precum și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state ale Uniunii Europene ori în alte state și reînmatriculate în România, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În aceste condiții, normele interne care reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare contravin art. 110 din Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, prin faptul că dispun cu privire la o taxă discriminatorie, care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Soluția instanței de fond este nelegală însă în privința soluției dată capătului de cerere având ca obiect actualizarea taxei de primă înmatriculare.
Astfel, în mod eronat instanța de fond a instituit în sarcina pârâtei obligația de acordare a dobânzii legale în materie începând cu data de 08.05.2008 și până la plata efectivă.
Conform art. 124 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reclamantul ar fi fost îndreptățit la acordarea dobânzii fiscale, la cerere, dobânda aferentă taxei de primă înmatriculare fiind la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Or, în cauza dedusă judecății, din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei se constată că, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, reclamantul nu a solicitat organului fiscal și acordarea dobânzii aferente taxei de primă înmatriculare, ci numai restituirea taxei încasată cu aplicarea eronată a prevederilor legale.
În aceste condiții, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, Curtea va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale, ca neîntemeiat.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate privitoare la obligația instituită în sarcina pârâtei, de restituire a taxei de primă înmatriculare în valoare de 927 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1684 din 23.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a – IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. A..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că, respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, ca neîntemeiat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. I. C. I. E. P. C.
GREFIER
P. G.
Red. E.I.
Tehnored. R.B./2 ex./06.03.2013
Tribunalul București – Secția a – IX-a – jud. fond G. F.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4302/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2078/2013. Curtea de... → |
|---|
