Pretentii. Decizia nr. 363/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 65950/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.363
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.01.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.2183/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant G. I. având ca obiect „pretenții- despăgubiri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimatul reclamant a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs și că din partea recurentei pârâte s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința nr.2183/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, s-a admis cererea inregistrata pe rolul Tribunalului la data de 11.10.2011. prin care reclamantul G. I. a chemat in judecata pe pârâta A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR -solicitand instantei sa oblige parata la plata sumei de 153.026,4 lei, reprezentand cea de-a doua transa in valoare de 60% din suma stabilita prin Hotararea nr. 298/27.08.2007 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul institutiei Prefecturii Judetului Galati, suma ce urmeaza a fi reactualizata in raport cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. pentru S., incepand cu data de 27.08.2007 si pana la data platii efective.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 298/27.08.2007 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul institutiei Prefecturii Judetului Galati s-a admis cererea petentului G. I. si s-a recunoscut dreptul la despagubiri in suma de 255.044 lei in temeiul Legii nr. 290/2003.
Prin sentintae civila pronuntata in dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului Bucuresti a fost obligata parata ANRP la plata primei transe de 40% din suma totala a despagubirilor de 225.044 lei, stabilita prin hotararea nr.298/27.08.2007 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul institutiei Prefecturii Judetului Galati.
In drept, Tribunalul a retinut ca potrivit art.38 alin.5 si 6 din din HG nr.753/1998, asa cum a fost modificata de HG 1277/2007 compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Potrivit art. 1 din Legea 554/2004 ,,Orice persoana care se considera vatamata . sau ori ., de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata”.
Refuzul de solutionare a cererii este definit de art. 2 lit. i din Legea 554/2004 ca reprezentand ,,exprimare explicita, cu exces de putere a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane ;este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile”.
Așadar această solicitare a reclamantilor este întemeiată și va fi admisă acțiunea, fiind întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004, parata urmand a fi obligata la plata către reclamanti a despăgubirilor cuvenite în valoare de 153.026,40 lei, reprezentând cea de-a doua transa –de 60 % din suma stabilita prin hotărârea nr. 298 a Comisiei județene G., sumă ce va fi reactualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu 27.08.2007 și până la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamantul G. I. ca fiind neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că, în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, Sentința civilă nr. 2183/2012 pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2012 de către Tribunalul București, ca fiind netemeinică si nelegală.
Astfel, în fapt, în data de 27.08.2007 Instituția Prefectului Județului G. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis pe numele reclamantului G. loan, Hotărârea nr. 298.
Prin Hotărârea nr. 298/2007 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 255.044 lei compensații bănești pentru bunurile pe care le-a deținut autorii G. llie și Ș. abandonate și sechestrate în Ucraina ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Față de speța dedusă judecății, a învederat recurenta pârâtă că, conform art. 18 alin. (5) din H.G.nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate:
- 52.911.909,15 lei în anul 2007;
- 17.567.560,94 lei în anul 2008;
- 20.389.425,80 lei în anul 2009;
- 38.849.328,80 lei în anul 2010;
- 39.635.644 lei în anul 2011.
Fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza:
- Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940;
- Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente;
- Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Recurenta pârâtă a adus în discuție art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/R./C.M./2007/7, unde se stabilește că, „având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat în circumstanțele date.
În interpretarea dată, se consideră că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește recurenta pârâtă) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
„222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223. Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224. Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca. Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative si financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate (cazul instituției recurente pârâte) în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/03.12.2010 a Primului-Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În ceea ce privește obligarea recurentei-pârâte la actualizarea sumei de 153.026,4 lei, reprezentând cea de-a ll-a tranșă de 60% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 298 din 27.08.2007 emisă de Comisia Județeană G. de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data de 27.08.2007 până la data plății efective, a precizat recurenta că, în conformitate cu art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (...)".
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei:
c) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei”.
Astfel, având în vedere că Hotărârea nr. 298/2007 a fost emisă în data de 27.08.2007, termenul de plată al celei de-a ll-a tranșe a fost scadent la data de 27.08.2009, actualizarea ar trebui făcută după data scadentă.
Astfel, în temeiul art. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 C.proc.civ., recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2183/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul București și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamantul G. loan ca fiind neîntemeiată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv ale art.3041 C.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În drept, trebuie observat că, potrivit art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, compensațiile stabilite prin hotărârea Comisiei județene se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut că pârâta nu a făcut nicio dovadă asupra lipsei disponibilităților bănești, în ceea ce privește punerea în executare a Hotărârii sus-menționate.
În plus, sumele acordate cu acest titlu sunt aprobate anual în bugetul de stat, iar până la data soluționării cererii s-a încheiat un exercițiu bugetar și se află în derulare un alt exercițiu bugetar.
Este esențial de observat că, într-un stat de drept, caracterizat prin preeminența dreptului și prin consacrarea dreptului la un proces echitabil, autoritățile publice au obligația de a soluționa cererile formulate de cetățeni în termenele și condițiile prevăzute de lege, iar în contextul în care legea condiționează plata drepturilor de disponibilitățile bănești alocate, nu înseamnă că autoritățile publice nu trebuie să aibă în vedere soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, prin găsirea disponibilităților bănești în acel exercițiu bugetar sau cel mult în exercițiul bugetar următor.
În speță, neplata compensațiilor recunoscute ca un « bun » în patrimoniul intimatei-reclamante prin acte irevocabile ale autorității publice pârâte este de natură să-i vatăme în dreptul său pe aceasta, drept legat de aplicarea dispozițiilor legale privind plata despăgubirilor stabilite, potrivit procedurilor administrative.
Față de aceste considerate, expuse anterior, apar ca vădit nefondate aserțiunile recurentei-pârâte, făcute în motivarea recursului formulat, în sensul că plata despăgubirilor ar fi condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Prin urmare, întrucât față de considerentele de fapt și de drept expuse, nu se poate reține în cauză ca fiind întemeiat niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304, coroborat cu art. 304 ind. 1 c.proc.civ., Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ., acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.2183/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant G. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. TB9
G. F.
Red. NV/Tehnodact. MGD/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 362/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Sentința nr. 2771/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
