Obligaţia de a face. Decizia nr. 2860/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2860/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 23206/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2860
Ședința publică de la 18.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- G. D.
JUDECĂTOR- A. Ș.
JUDECĂTOR- D. V.
GREFIER- C. A.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă ., împotriva sentinței civile nr.2766/19.06.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. L. SNAGOV și cu intimata pârâtă ..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 30.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 06.06.2013, 13.06.2013 și la data de azi, 18.06.2013.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București- Secția a IX-a la data de 30.03.2011, astfel cum a fost precizată până la primul termen de judecată, reclamantul C. L. SNAGOV le-a chemat in judecata pe paratele . și . solicitând obligarea paratei . la predarea rețelei de distribuție gaze naturale in lungime de 40,5 km realizata pe raza . predarea documentației aferente acestei investiții către parata . si la întocmirea contractului de vânzare cumpărare, precum si obligarea paratei . sa preia rețeaua de gaze naturale in lungime de 40,5 km si documentația aferenta investiției si sa-si indeplinesca obligația din art.1 pct.1 act adițional nr.1167/2/26.09.2003.
Prin sentința civilă nr. 2766/19.06.2012, Tribunalul București a respins excepțiile necompetentei materiale, lipsei calității procesuale pasive a ., inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiate.
A admis în parte acțiunea precizată formulată de C. L. Snagov în contradictoriu cu pârâții . și ., a obligat pârâta . să predea rețeaua de distribuție a gazelor naturale in lungime de 40,5 km de pe raza Comunei Snagov si sa predea documentația aferenta acestei investiții către reclamant, a obligat pârâta . să încheie contract de vânzare cumpărare cu reclamantul pentru bunurile de preluare, a obligat pârâta . să preia rețeaua de distribuție a gazelor naturale in lungime de 40,5 km de pe raza Comunei Snagov si sa preia documentația aferentă acestei investiții de la reclamant și să-și îndeplinească obligația asumata in art.1 pct.1 din actul adițional nr._ la contractul de asociere nr.4468/20.06.2001.
În ce privește excepția necompetenței materiale a instanței invocata de ambele parate instanța de fond a calificat-o ca fiind excepția necompetentei funcționale a instanței și, în raport de precizarea acțiunii făcuta de reclamant si de faptul ca, contractele de concesiune sunt contracte administrative care sunt supuse jurisdicției instanței de contencios administrativ, a apreciat ca este competenta sa soluționeze cauza.
Pe excepția lipsei calității procesuale pasive formulata de parata G. V., instanța a reținut că in precizarea acțiunii reclamantul a arătat care sunt pretențiile sale concrete in raport de fiecare parata in parte, existenta unor raporturi juridice încheiate cu G. S. SA fiind irelevanta câta vreme si parata G. V. SA a avut raporturi juridice cu reclamantul.
Excepția lipsei procedurii prealabile a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond apreciind că, față de obiectul litigiului, obligarea de a preda si respectiv prelua rețelele de gaze si documentația aferenta, nu era necesara respectarea unei proceduri administrative prealabile sau a unei concilieri directe, care se impune doar in cazul solicitării de anulare a unor acte sau unor pretenții formulate împotriva debitorilor obligației, rolul acestor proceduri prealabile fiind acela de preveni eventuale litigii, fie prin acordarea posibilității de revocare a actului nelegal, fie prin soluționarea amiabila in sensul plații de buna voie a sumelor datorate.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parata G. V. a fost respinsă, instanța reținând că obiectul acțiunii vizează executare unor obligații izvorâte din contractul de concesiune, caz in care nu se aplica termenul de 1 an din Legea nr. 554/2004, ci termenul general de prescripție de 3 ani, care, calculat de la data pronunțării Sentinței Civile nr. 3388/03.12.2008 nu s-a împlinit, având in vedere data sesizării instanței (30.03.2011).
În ce privește fondul acțiunii, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 20.06.2001 intre parata . in calitate de asociat finanțator si . s-a încheiat contractul de asociere nr.4468 (fila 62) pentru înființarea si asigurarea exploatării rețelei de distribuție gaze naturale pe raza . perioada de 49 de ani .
In data de 25.06.2001 intre parata . si C. L. Snagov-concedent s-a încheiat contractul de concesiune nr.4580 pentru concesionarea serviciului de distribuție si/sau bunurilor aferente din sectorul gazelor naturale din . perioada de 49 de ani.
Ulterior, CL Snagov a adoptat Hotărârea nr.18/15.03.2002 de reziliere a contractului de asociere nr.4468/20.06.2011 prin voința .>
La data de 21.06.2002 s-a încheiat contractul de concesiune nr.5222 (fila 40) cu parata . având același obiect ca si contractul de concesiune încheiat cu parata ..
Ulterior, datorita nerespectarii obligațiilor contractuale, CL Snagov a adoptat Hotărârea nr.42/09.08.2003 (fila 49) de reziliere a contractului de concesiune, fiind revocata si Hotărârea nr.18 din 15.03.2002 de reziliere a contractului de concesiune cu . constatata valabilitatea contractului de asociere aprobat prin HCL nr.6/28.03.2001.
Prin actul adițional nr._/26.09.2003 la contractul de asociere nr.4468/20.06.2001(fila 61) . si CL Snagov au convenit ca finanțatorul sa exonereze de orice răspundere materiala pe asociatul beneficiar si a fost garantata plata despăgubirilor ce ar putea interveni . cu ., având drept cauza rezilierea contractului de concesiune nr.5222/21.06.2002.
Prin acțiunea formulata pe rolul TB-Sectia C. Administrativ in anul 2004, . a chemat in judecata CL Snagov pentru a fi obligata la plata unor despăgubiri constând in contravaloarea bunurilor de retur preluate de către concedent, in temeiul art.14 si 15 din contractul de concesiune nr.5222/21.06.2002.
CL Snagov a fost obligat la plata sumei de 3.203.054,14 lei, contravaloarea bunurilor de retur, in temeiul Sentinței Civile nr.3388/03.12.2008 pronunțata in dosarul nr._/3/2007, soluție menținuta prin Decizia Civila nr.1591/15.06.2009 a Curții de Apel București.
Reclamanta a învestit instanța de contencios cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect obligarea paratei . la predarea rețelei de distribuție gaze naturale in lungime de 40,5 km realizata pe raza . predarea documentației aferente acestei investiții către parata . precum si la întocmirea contractului de vânzare cumpărare, precum si obligarea paratei . sa preia rețeaua de gaze naturale in lungime de 40,5 km si documentația aferenta investiției si sa-si indeplinesca obligația din art.1 pct.1 act adițional nr.1167/2/26.09.2003.
Potrivit art. 2 al.1 lit. c) din Legea nr.554/2004 modif, sunt asimilate actelor administrative si contractele încheiate de autoritățile publice pentru punerea in valoare a bunurilor proprietate publica si executarea lucrărilor de interes public.
Rezulta ca un contract de concesiune este un instrument juridic de punere in valoare a bunurilor din proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale, astfel ca, va fi asimilat actului administrativ in sensul normei legale mai sus citate si va fi suspus unui regim juridic de drept administrativ numai in măsura in care obiectul sau vizează exclusiv punerea in valoare a unor bunuri proprietate publica.
Condiția este îndeplinita in speța întrucât rețelele de distribuție a gazelor naturale din . din domeniul public de interes local, potrivit art. 3 alin.4 si pct.III din anexa la Legea nr.213/1998.
In cazul de fata, prin acțiunea formulata, reclamantul a dorit constrângerea paratelor sa-si îndeplinească obligațiile prevăzute in contractele de concesiune încheiate succesiv cu acestea.
Potrivit contractului de concesiune nr.5222/21.06.2002 încheiat intre parata .-concesionar si C. L. Snagov-concedent s-a convenit concesionarea serviciului de distribuție si/sau bunurilor aferente din sectorul gazelor naturale din . perioada de 49 de ani.
Potrivit art.2 alin.3 din contract, predarea-primirea obiectului concesiunii se va efectua pe baza de proces verbal încheiat la predarea amplasamentului, si chiar daca nu rezulta in mod explicit din clauzele contractuale, aceasta prevedere se aplica atât la momentul inițial, când începe derularea contractului, cat si la momentul final, la expirarea, rezilierea sau retragerea dreptului de concesiune, la renunțarea din partea concesionarului sau in cazul rascumpararii concesiunii.
După adoptarea Hotărârii nr. 42/09.08.2003(fila 49) de reziliere a contractului de concesiune cu . si pronuntarea Sentintei Civile nr.3388/03.12.2008 de catre TB, prin care reclamanta a fost obligata la plata sumei de 3.203.054,14 lei, contravaloarea bunurilor de retur, in temeiul art.2 alin.5 din contract, partile nu au făcut in nici un mod predarea–primirea obiectului concesiunii printr-un proces verbal cu ocazia predării amplasamentului, respectiv a celor 40,5 km rețea de distribuție gaze naturale realizata pe raza . a documentației aferente investiției.
. susținut ca rețelele au fost puse in funcțiune de G. S. SA in noiembrie 2004, astfel ca predarea rețelelor incorporate in sol nu poate fi făcuta, iar documentele tehnice ale rețelei se afla la G. S. SA întrucât nu puteau pune in funcțiune rețelele fara aceste documente.
Acțiunea reclamantei a vizat insa rețelele de gaze care au fost puse in funcțiune de către parata G. V. si documentația aferenta acestor rețele si nu predarea materiala a rețelelor incorporate in sol si documentația tehnica a rețelelor puse in funcțiune de către parata G. S. SA, pentru acestea parata G. S. SA răspunzând in mod direct fata de reclamant.
Împotriva sentinței civile nr. 2766/19.06.2012 a Tribunalului București- Secția a IX-a, pârâta . a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 11.10.2012, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei.
Motivează recurenta că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea. La termenul din 19.06.2012, instanța de fond a respins cererea de amânare și de probatorii, încălcându-i dreptul la apărare. Apreciază recurenta că, din sentința recurată, rezultă că instanța avea nevoie de o . lămuriri, sentința dovedind o totală neînțelegere a cauzei.
Un al doilea motiv constă în faptul că Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București nu este competentă a soluționa cauza, impunându-se admiterea excepției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare secției civile. Arată recurenta că obiectul principal al cauzei îl reprezintă transmiterea dreptului de proprietate asupra unor rețele, natura cauzei fiind civilă, dreptul de proprietate fiind reglementat de Codul civil. Chiar dacă reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale HG 216/1999, normele legale invocate nu sunt aplicabile în cauză. Nici precizarea acțiunii, prin care reclamanta solicită obligarea sa să predea rețelele, nu poate fi calificată decât tot ca o acțiune de drept civil – revendicare imobiliară. Astfel, apreciază recurenta, se impune admiterea excepției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului București.
Un al treilea motiv, continuă recurenta ., privește faptul că nu avea calitate procesuală pasivă. Acțiunea reclamantei se întemeiază pe raporturi juridice existente – contractul de concesiune/asociere cu . și se invocă drepturi reale privind bunuri imobile care fac obiectul acestui contract. Întrucât . nu este parte în contractul de concesiune/asociere dintre reclamantă și pârâta . nu poate avea calitate pasivă în cauză.
Mai arată recurenta, la al patrulea motiv, că, în fața instanței de fond, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție respinsă. Și-a întemeiat excepția inadmisibilității pe dispozițiile art. 8 alin. 6 lit. d) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora este obligatorie plângerea prealabilă, care are semnificația concilierii prevăzute de art. 7201 C.p.civ. Reclamanta nu a realizat chemarea sa la conciliere, acțiunea fiind inadmisibilă.
Mai susține recurenta, la al cincilea motiv, că a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție respinsă de instanța de fond. Precizează că a avut raporturi juridice de drept administrativ cu reclamanta, născute din contractul de concesiune nr. 5222/21.06.2002, contract reziliat unilateral de reclamantă în anul 2003. Conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, cererea în instanță poate fi introdusă cel mai târziu în termen de un an de la nașterea dreptului la acțiune. Chiar dacă s-ar raporta la data pronunțării sentinței civile nr. 3388/03.12.2008 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a în dosarul nr._/3/2006, act la care reclamanta face referire în acțiune și în precizarea la acțiune, termenul de 1 an este depășit. În mod greșit a apreciat instanța de fond că se aplică termenul general de prescripție, de 3 ani, și nu termenul special de 1 an, prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Continuă reclamanta, la al șaselea motiv de recurs, că acțiunea, pe fond, este neîntemeiată.
Obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei . Snagov să transmită dreptul de proprietate asupra rețelelor de distribuție a gazelor naturale din . pârâtei . să predea aceeași rețea de distribuție. Rețelele de distribuție a gazelor naturale din . contractului de asociere/concesiune încheiat între reclamantă și pârâta . și se află în exploatarea concesionarului ., fiind bunuri de retur – obligatoriu de restituit în patrimoniul reclamantei la încetarea contractului de concesiune.
Rețelele de gaze naturale au un regim juridic special, fiind bunuri proprietate publică a unității administrativ-teritoriale, conform art. 3 alin. 4 și pct. III – Anexa din Legea nr. 213/1998.
Aceste bunuri, potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, nu pot fi înstrăinate, pot fi date în administrare, închiriate sau concesionate. Potrivit considerentelor sentinței civile nr. 3388/2008, în acea cauză a fost efectuată o expertiză judiciară tehnică ce a constatat că rețelele au fost puse în funcțiune de . în noiembrie 2004. Față de constatarea expertului, validată de hotărârea judecătorească, acțiunea reclamantei prin care solicită predarea rețelei de distribuție – bunuri publice, imobile încorporabile în sol, amplasate pe domeniul public al Comunei Snagov, este total neîntemeiată.
Obligația executată de ea, în cadrul contractului de concesiune nr. 5222/2002, constă în achitarea contravalorii rețelelor executate la momentul încheierii contractului de concesiune (2002) către executantul lucrărilor, . aferente plății sunt factura și ordinul de plată, transmise reclamantei de nenumărate ori.
În ce privește documentele tehnice ale rețelei, acestea se află la ., fiind imposibilă punerea în funcțiune a rețelelor de distribuție a gazelor (punere în funcțiune care a avut loc în anul 2004) fără aceste documente.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei . „să întocmească contractul de vânzare-cumpărare” (potrivit precizării acțiunii), se impunea obligarea reclamantei să-și precizeze cererea, întrucât formularea este total nejuridică. Dacă reclamanta a înțeles să ceară obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, acest petit este contrar primului petit al acțiunii prin care se cere ca . să transmită dreptul de proprietate asupra rețelelor. Ori, nu poți cere unui neproprietar să încheie un contract de vânzare-cumpărare. Proprietarul rețelelor este unitatea administrativ-teritorială.
Apreciază recurenta că din probatoriul administrat în cauză reiese clar că . nu a construit nicio rețea, ci a achitat investițiile deja executate la data încheierii contractului de concesiune cu reclamanta, obligându-se prin contract la această plată. Reclamanta a reziliat contractul de concesiune cu pârâta ., pentru că pârâta nu a pus în funcțiune nicio rețea. Toate rețelele de distribuție a gazelor naturale din . puse în funcțiune de către ., și nu de către .. Rețelele de gaze naturale sunt bunuri de retur și nu bunuri de preluare.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei a vizat însă numai rețelele de gaze care au fost puse în funcțiune de G. V..
În ceea ce privește bunurile de preluare, care au făcut obiectul contractului de concesiune dintre reclamantă și pârâta ., părțile nu au identificat o asemenea categorie de bunuri, instanța de fond fiind în totală eroare când stabilește obligația pârâtei G. V. SA să predea aceste bunuri.
De asemenea, din eroare, prima instanță a obligat . să preia rețelele de distribuție de gaze naturale de 40,5 km realizate pe raza Comunei Snagov. Aceste rețele se află în patrimoniul . și au fost puse în funcțiune de acest operator (autorizat pentru distribuția gazelor naturale) în anul 2004, procesul-verbal de punere în funcțiune a rețelelor fiind semnat și de către reclamantă.
În drept, a invocat recurenta-pârâtă . art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041 C.p.civ.
Intimatul-reclamant C. L. Snagov a formulat întâmpinare, pentru termenul din 28.03.2013, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței civile atacate.
Analizând recursul formulat, Curtea constată că nu este fondat.
În ce privește primul motiv, Curtea constată că, într-adevăr, pârâta . a formulat la 18.06.2012 cerere de încuviințare a probatoriului, în cadrul căruia a solicitat obligarea reclamantului la depunerea unui înscris– inventarul bunurilor Comunei Snagov la 31.12.2011.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probei solicitate. Cu toate acestea, având în vedere că recursul se soluționează conform art. 3041 C.p.civ., părțile având posiblitatea să administreze proba cu înscrisuri în calea de atac, Curtea constată că acest motiv nu poate determina casarea hotărârii.
Excepția necompetenței funcționale a fost corect respinsă de instanța de fond, care a reținut că litigiul privește executarea unui contract administrativ, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei este neîntemeiată, în condițiile în care pretențiile formulate de reclamantul-intimat se bazează pe contractul încheiat cu ..
Excepția inadmisibilității acțiunii nu este întemeiată. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, conform cărora:
„(6) Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părți, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;
c) de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;
e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.”
În speță, această procedură a fost îndeplinită, conform actelor depuse în recurs: procesul-verbal de conciliere încheiat la 20.10.2010, semnat de reprezentanții tuturor părților.
Curtea constată că în mod corect a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Acțiunea în recunoașterea dreptului pretins și repararea prejudiciului poate fi formulată, conform art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, în 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă (în speță, 6 luni de la data încheierii procesului-verbal de conciliere). Astfel, procesul-verbal de conciliere a fost încheiat la data de 20.10.2010 iar acțiunea a fost formulată la data de 30.03.2011, în termenul legal de 6 luni.
Pe fond, Curtea constată că nu sunt fondate susținerile recurentei în sensul că obligația executată în cadrul contractului de concesiune nr. 5222/2002 constă în achitarea contravalorii rețelelor executate la momentul încheierii contractului de concesiune de către executantul lucrărilor, .>
Obligația asumată de . baza contractului de concesiune sus menționat este de a efectua anumite investiții.
Art. 4 lit. a) din contract stipulează: „obiectivele prevăzute la alin. 1 sunt următoarele:
a) realizarea investițiilor aferente sistemului de distribuție gaze naturale în ., cu localitățile aferente: Snagov, Tîncăbești, Ghermănești, Vlădiceasca, Ciofliceni, în termen de 6 luni de la semnarea contractului de concesiune, inclusiv racordarea la sistemul național de transport. (…)”
Conductele de distribuție au fost recepționate din punct de vedere tehnic la data de 27.08.2002, la două luni de la încheierea contractului de concesiune.
Contravaloarea acestora a fost achitată de . în executarea obligației de a realiza investițiile prevăzute în contractul de concesiune, bunurile respective fiind supuse regimului juridic care rezultă din clauzele contractuale.
Conform art. 5 lit. a) din contract, aceste bunuri ar fi fost considerate „de retur”, ele aparținând „de drept, gratuit și libere de orice sarcini” concedentului.
Prin voința părților, menționată expres în art. 15, bunurile sunt considerate „de preluare” în cazul încetării contractului „altfel decât prin îndeplinirea termenului de concesiune”.
Fiind considerate „bunuri de preluare”, devin incidente dispozițiile art. 5 lit. b) din contract.
De vreme ce concedentul și-a manifestat intenția de a le prelua și, mai mult, a fost obligat prin hotărâre judecătorească și la plata contravalorii acestora, recurenta concesionară are obligația de a le preda.
Ca urmare, în executarea dispozițiilor contractuale, părțile au obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a acestor bunuri (pentru prețul stabilit prin hotărâre judecătorească), și procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor și a tuturor documentelor aferente care se mai află în deținerea concesionarului .>
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.p.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă . împotriva sentinței civile nr.2766/19.06.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. L. SNAGOV și cu intimata pârâtă ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
Red. A.Ș./M.C.O./2 ex./03.07.2013
Jud. fond T.B. D. C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1230/2013. Curtea de... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... → |
|---|
