Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 42/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 55495/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.42
Ședința publică de la 07 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
JUDECĂTOR - E. I.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât M. S. – DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.1980 din 08.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant O. P. MARKETING S.R.L., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant O. P. MARKETING S.R.L.,prin avocat I. A. D. în baza împuternicirii avocațiale ._/2013 pe care o depune la dosar, lipsind recurentul-pârât M. S. – DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S. PRIN PRIMAR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la data de 7.01.2013 prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare 2 exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat.
Învederează faptul că rețelele exterioare cuprinse in decizia de impunere contestata sunt mijloace fixe separate de clădiri si nu reprezintă elemente funcționale ale clădirilor in sensul prevederilor pct. 52 alin. 2 din Normele de aplicare a Codului fiscal.
Mai arată că recurentul-pârât si-a recunoscut propria culpa in ceea ce privește impozitarea nelegala a instalațiilor electrice exterioare, acestea fiind in prezent "scoase de la impozitare", astfel cum rezulta din Decizia nr. 30/11.05.2012 emisa, prin care a fost admisa parțial contestația formulata împotriva deciziei de impunere din 2012.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 1980 din 08.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ s-a admis acțiunea reclamantei O. P. MARKETING S.R.L. în contradictoriu cu M. S. – DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S. PRIN PRIMAR, si s-a dispus anularea deciziei de impunere nr._/2011 si a deciziei nr. 214/2011 emise de Directia Fiscala Locala S..
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca decizia de impunere nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza insa retine ca instalațiile exterioare de apa, gaze naturale, rețea electrică aferente stațiilor O. P. SA reprezintă un element funcțional al stațiilor de distribuție.
În ceea ce privește fondul speței s-au reținut dispozitiile art. 52 al 2 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal unde se menționează expres că instalațiile exterioare de apa, gaze naturale, rețea electrică nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii.
Acest aspect este relevant în cauză ținând cont de mențiunea din decizia de impunere și anume că societatea nu a declarat în vederea impunerii aceste instalații realizate de constructor ca rețele exterioare potrivit autorizațiilor de construcție și a documentelor fiscale depuse la filele 225-308 în dosar. Ori din autorizația de construire depusă la dosar precum și devizele de lucrări (filele 225-308) nu reiese că reclamanta ar fi fost autorizată pentru edificarea și amplasarea unor instalații de utilități exterioare ci pentru construire stație distribuție carburanți și împrejmuire teren (inclusiv organizare șantier).
S-a reținut astfel că în evaluarea situației de fapt autoritatea comite o eroare nu numai în ceea ce privește aplicarea și interpretarea normelor legale ci și în ceea ce privește actele pe care le reține în susținerea măsurii dispuse.
În decizia de impunere nu se face referire și nu se motivează de ce ar trebui reținută ca și bun imobil supus impozitării o instalație de utilități exterioară atât timp aceasta prin natura ei și scopului care a fost destinată în speța de față nu constituie un element funcțional al structurii. Nu se face referire nici la aspectele care ar determina caracterul funcțional al instalațiilor de utilități, în concret dacă lipsa acestora ar duce la încetarea activității stației de benzină.
Reținând că atât decizia de impunere nr._/2011 cât și decizia nr. 214/2011 au fost emise cu nerespectarea disp. art. 46 din OG 92/2003, respectiv art. 52 al. 2 din HG 44/2004 s-a admis actiunea reclamantei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul M. S. – DIRECTIA FISCALA LOCALA S. care a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei prin respingerea actiunii reclamantei si mentinerea deciziei de impunere si a deciziei directorului DFL S..
Recurentul a aratat ca in mod evident organele fiscale au emis decizia de impunere in urma declarării imobilului de către . SRL, motivul emiterii fiind existența clădirii și dovedirea unui drept de proprietate asupra acestuia.
Decizia de impunere contestată cuprinde toate elementele prevăzute de art. 43 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în vigoare.
Cu privire la fondul cauzei, recurntul a sustinut ca motivarea instantei de fond este total eronata.
Dupa ce a citat dispozitiile pct. 52 al. 2 din HG nr. 44/2004, recurnta a afirmat ca acest text are un sens toal opus celor retinute de instanta de fond.
A mai aratat ca instanta de fond a facut abstractie de prevederile din anexa 2 a legii nr. 50/1991 care defineste instalatiile aferente constructiilor.
A concluzionat ca organele fiscale au impozitat in mod corect instalatiile de apa si gaze naturale.
Recurentul a mai criticat si faptul ca nu au fost administrate probe.
Cu privire la instalațiile electrice, în urma dovezilor depuse de către . SRL, recurentul a arătat faptul că au fost scoase de la impozitare, dat fiind faptul că reprezintă rețea exterioară de iluminat a spațiului exterior aferente clădirilor.
Recurentul a invocat si practica judiciara.
La 7.12.2012 intimata reclamanta a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A subliniat faptul ca retelele exterioare (retelele electrice exterioare, retelele exterioare de gaze naturale si retelele exterioare de alimentare cu apa) cuprinse in decizia de impunere contestata sunt mijloace fixe separate de cladiri (cladirile din statiile de distributie carburanti) si nu reprezinta elemente functionale ale cladirilor in sensul prevederilor pct. 52 alin. 2 din Normele de aplicare a Codului fiscal.
A mai invederat faptul ca M. S. - DIRECTIA FISCALA LOCALA S. si-a recunoscut propria culpa in ceea ce priveste impozitarea nelegala a instalatiilor electrice exterioare, acestea fiind in prezent "scoase de la impozitare", astfel cum a subliniat in pag. 3 a recursului formulat in prezenta cauza si astfel cum rezulta din Decizia nr. 30/11.05.2012, emisa de recurentul-parat, prin care a fost admisa partial contestatia formulata de aceeasi reclamanta impotriva deciziei de impunere din 2012.
A aratat faptul ca in cuprinsul pct. 29 alin. (1) din normele de aplicare a Codului fiscal se precizeaza ca la determinarea valorii impozabile a cladirilor se au in vedere .. instalatiile cu care este dotata cladirea", respectiv: cablaje interioare in cazul instalatii lor electrice, sistemul de distributie in interiorul cladirii constituit din conducte si radiatoare, in cazul instalatii lor de incalzire.
per a contrario, valorile instalatiilor si reletelor exterioare nu intra in calculul valorii impozabile a cladirilor si nici nu se impoziteaza in mod distinct.
A mai aratat ca in mod corect instanta de fond a retinut ca decizia de impunere nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza contrar dispozitilor art. 43 al. 2 lit e si f din codul de procedura fiscala.
Si intimata reclamanta a invocat si depus practica judiciara.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de dispozitiile art. 304 si 3041 cod procedura civila, curtea constata ca recursul paratului este nefondat pentru urmatoarele considerente.
In mod corect instanta de fond a retinut ca decizia de impunere nu cuprinde toate elementele prevazute la art. 43 din OG nr 92/2003, respectiv pe cele de la lit e si f, referitoare la motivele de fapt si de drept ale actului administrativ fiscal.
De asemenea se retine ca tot in mod corect au fost interpretate si dispozitiile pct. 52 al. 2 din HG nr. 44/2004 referitoare la determinarea valorii de inventar a cladirii, deoarece toate elementele enumerate in respectivul articol trebuie sa fie aferente instalatiilor functionale ale cladirii.
Din decizia de impunere contestata reiese ca aceasta a fost emisa numai pentru retelele exterioare de alimentare cu apa, gaze naturale si energie electrica, ori este cert ca instalatiile exterioare nu pot fi integrate in categoria instalatiilor functionale ale cladirii, neputand fi astfel nici incluse in valoarea de inventar a cladirii la care se face referire in art. 253 al. 1 si 3 din codul fiscal.
Desi recurentul a invocat si prevederile anexei 2 a legii nr. 50/1991 se retine ca aceste dispozitii nu au relevanta in cauza deoarece se refera la procedura de autorizare a lucrarilor de construire.
Mai mult decat atat pentru bransamente se pot acorda autorizatii separate, astfel incat inseamna ca acestea pot fi realizate si in conditiile in care cladirea nu este sau nu a fost inca realizata, ceea ce demonstreaza o data in plus ca aceste instalatii exterioare nu pot intra in categoria instalatiilor functionale ale cladirii.
De altfel chiar in recurs paratul recunoaste ca instalatiile electrice au fost scoase de la impozitare in cele din urma si nu a precizat de ce celelalte instalatii exterioare, adica cele de apa si de gaze naturale nu pot fi considerate tot instalatii exterioare care nu au legatura cu functionarea cladirii impozitate.
Interpretarea corecta a dispozitiilor din HG nr. 44/2004 este aceea ca numai instalatiile interioare electrice, de apa, ori de gaze pot fi incluse in categoria instalatiilor functioale ale cladirii.
Referitor la practica judiciara se retine ca recurentul a invocat o hotarare care nu este si irevocabila, pe cand intimata reclamanta a facut dovada ca exista hotarari judecatoresti ramase irevocabile care au stabilit irevocabil ca instalatiile exterioare nu intra in categoria instalatiilor functionale ale cladirii si nu pot intra in valoarea de inventar a cladirii.
Ca urmare se constata nefondat recursul paratului si in baza textelor de lege mai sus invocate si a art. 304, 3041 Cod procedura civila, va respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât M. S. – DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1980 din 08.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. P. MARKETING S.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. G. E. I. C. P.
GREFIER
G. P.
RED. JUD. CP (2 ex.)
T.B. – S9 – jud. S. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2724/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2647/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
