Anulare act administrativ. Sentința nr. 1248/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1248/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 633/2/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1248
Ședința publică din data de 5.04.2013
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: V. E. C.
GREFIER: S. I.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta L. F. PRODUCTIONS SRL, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 5.04.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul C. – SCAF la data de 25.01.2013, reclamanta L. F. PRODUCTIONS SRL a chemat în judecată pe pârâtul C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI, solicitând anularea hotărârii nr. 258/13.11.2012 a Consiliului de Administrației al CNC, precum și a oricăror acte administrative subsecvente Hotărârii, inclusiv a actului intitulat „Lista producătorilor care se află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs I 2012”, poziția a 10-a.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin hotărârea menționată s-a stabilit că beneficiarii de credite alocate din Fondul Cinematografic care nu au predat la CNC copia standard a filmului, însoțită de minim 10 fotografii color/alb-negru cu imagini pentru publicitatea filmului și un vorșpan în format magnetic cu o durată de 30 secunde, în maxim 30 de luni de la data încheierii contractului pentru acordarea creditului, nu pot participa la concursurile de proiecte cinematografice organizate de CNC, până la îndeplinirea obligației menționate și nici la primul concurs organizat după data predării respectivei copii.
La data de 16.11.2012, CNC a anunțat organizarea concursului de selecție proiecte cinematografice sesiunea I 2012, iar la data de 13.12.2012 a emis „Lista producătorilor care se află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs I 2012”, menționând-o și pe reclamantă, la poziția 10.
Reclamanta a solicitat revocarea Hotărârii și revocarea parțială a Listei, prin plângerea prealabilă adresată la 19.12.2012. După înregistrarea plângerii, CNC a modificat titlul Listei, denumind-o „Lista informativă a producătorilor care se află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs I 2012”, precizând că această Listă are caracter informativ și nu constituie act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004.
La data de 4.01.2013, autoritatea pârâtă a comunicat răspunsul său la plângerea prealabilă prin care a făcut cunoscut refuzul de revocare a actului administrativ atacat.
Prin Hotărârea contestată, CNC a luat decizia de interzicere a participării la proximul concurs de selecție a proiectelor cinematografice în vederea acordării de credite financiare directe tuturor societăților care ar fi predat cu întârziere copia standard a filmelor care au făcut obiectul unor contracte anterioare de creditare.
Nelegalitatea Hotărârii rezultă din faptul că legea nu impune vreo obligație de predare într-un anumit termen a copiei standard a filmelor realizate în temeiul unui contract de creditare.
În subsidiar, eventuala obligație de predare a copiei standard reprezintă, oricum, o obligație neesențială care incumbă debitorului contractului de credit, în temeiul OG nr. 39/2005. Normele de interdicție conținute în acest act legislativ trebuie interpretate în sensul aplicării doar în ipoteza încălcării unei obligații principale din cadrul contractelor de credit, aceasta fiind și interpretarea uzuală aplicată de CNC până la acest moment.
În dezvoltarea primului motiv de nelegalitate, bazat pe aspectul că legea nu impune obligația de predare a copiei standard într-un anume termen, reclamanta arată că temeiul de drept avut în vedere de CNC – art. 51 alin. 3 din OG nr. 39/2005 – impune un termen limită pentru realizarea copiei standard a filmului, iar nu pentru predarea acesteia la CNC, în timp ce OG nr. 39/2005 nu menționează un termen limită pentru depunerea acestei copii în fața CNC. Explicația distincției constă în faptul că legiuitorul a urmărit să se asigure că fondurile de creditare sunt folosite în scopul realizării producției stabilite prin contract, în timp ce depunerea copiei standard are o rațiune pur arhivistică, de evidență administrativă. Așa fiind, eventuala predare cu întârziere a unei copii standard nu poate atrage incidența sancțiunii prescrise de art. 48 alin. 3 sau de art. 34 alin. 2 din OG nr. 39/2005, cât timp actul normativ nu prevede un termen de predare către CNC a copiei standard a filmului, așa încât autoritatea nu se poate referi la o predare tardivă a acestei copii.
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de nelegalitate, conform căruia încălcarea pretinsei obligații de predare a copiei standard într-un anume termen nu ar atrage sancțiunea legală a ineligibilității pentru un nou credit, reclamanta arată că normele de interdicție prevăzute de OG nr. 39/2005 au drept scop îndepărtarea acelor producători care nu și-au îndeplinit obligațiile esențialmente corespondente celei de plată creditului și anume utilizarea creditului în scopul producției filmului și realizarea filmului în termenul asumat. Este netemeinic a se considera că rațiunea legiuitorului a fost aceea de a îndepărta producătorii unor filme de succes de la viitoare concursuri de proiecte pentru neîndeplinirea unor obligații pur formale, de evidență administrativă. Astfel, autoritatea publică a realizat o deturnare a legii, pretinzând că aplică litera ei, dar refuzând să dea efect rațiunii textului legal.
Caracterul neesențial al obligației a cărei încălcare este pretinsă de CNC este dovedit și de aplicarea sa practică în cazul reclamantei. Astfel, cele patru filme în legătură cu care CNC a reclamat o pretinsă neregulă formală în executarea contractului au avut deja premiera în cinematografe sau în cadrul unor festivale internaționale de film: lungmetrajul „Undeva în Palilula” a avut premiera în cinematografe la 20.04.2012; scurtmetrajul „Home alone/Un alt crăciun” a avut loc premiera în cadrul celei de-a 11-a ediții a FIFT; scurtmetrajul „Superman, Spiderman ori Batman” a avut premiera în cadrul celei de-a 10-a ediții a FIFT și a primit recent cel mai important premiu al cinematografiei europene – premiul Academiei de F. Europene pentru cel mai bun scurtmetraj; scurtmetrajul „C.” a avut premiera în cadrul celei de-a 64-a ediții a Festivalului de film de la Locarno.
Prezentarea producțiilor în proiecție publică dovedește executarea de către reclamantă a obligațiilor contractuale corespondente celei de acordare a creditului de către CNC.
De altfel, chiar conduita anterioară a autorității dovedește nelegalitatea actului administrativ contestat, întrucât, ulterior datei la care se pretinde că ar fi expirat obligația reclamantei de a depune copiile standard, CNC a încheiat cu aceasta contracte pentru creditarea de noi producții cinematografice. În acest fel, însăși autoritatea publică a recunoscut, anterior, netemeinicia construcției juridice pe care acum o susține.
Prin întâmpinare, pârâtul C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI invocă excepția lipsei obiectului cererii, iar pe fond solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susținerea excepției lipsei obiectului cererii, arată că cererea este fără obiect dacă dreptul despre care reclamanta pretinde că i-a fost încălcat este acela de a participa la sesiunea I de selecție proiecte cinematografice 2012, întrucât nu prin Hotărârea nr. 258/2012 i s-a interzis acesteia participarea la concursul citat, ci printr-un act administrativ ulterior (care nici nu se întemeiază și nici nu este subsecvent Hotărârii atacate), respectiv prin decizia directorului general al CNC nr. 13/4.02.2013, comunicată reclamantei la 8.02.2013.
Pe fondul cauzei, arată că „Lista producătorilor care se află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs I 2012”, publicată pe site-ul CNC și a cărei anulare este cerută de reclamantă este o listă informativă, care nu îndeplinește condițiile de fond și de formă pentru a fi socotită act administrativ, necreând drepturi sau obligații persoanelor menționate în cuprinsul ei. Și prin răspunsul la plângerea prealabilă adresată de reclamantă s-a reconfirmat de către autoritate că lista în cauză nu interzice reclamantei participarea la sesiunea de concurs, urmând ca analiza condițiilor și criteriilor de eligibilitate prevăzute de lege să fie făcută în mod individual (așa cum s-a întâmplat prin Decizia nr. 13/2013).
În concluzie această listă nu reprezintă un act administrativ și nu poate fi atacată în condițiile Legii nr. 554/2004.
Cât privește hotărârea CA al CNC nr. 258/13.11.2012, prin aceasta au fost reluate dispozițiile legale din OG nr. 39/2005 și din celelalte acte normative în domeniu, atrăgându-se atenția celor ce vor să se înscrie la concursul de scenarii că aceste prevederi legale vor fi strict respectate, în sensul că cei care nu și-au respectat obligațiile din contractele de creditare încheiate anterior cu CNC nu vor putea participa la următorul concurs de scenarii.
Hotărârea este una de principiu, care nu face decât să reia prevederile legale din OG nr. 39/2005 (art. 34 alin.2, art. 48 alin. 3, art. 51 alin. 3 și 4) și din OMCC nr. 2335/2006 (art. 3), înscrise și în contractele de creditare pentru producția de filme, contracte care au clauze standard. Prin însăși natura lor, aceste prevederi nu pot aduce atingere vreunei entități în dreptul de a se înscrie la concursul de scenarii.
Este eronată susținerea reclamantei conform căreia legea nu ar prevedea obligația de predare a copiei standard a filmului realizat în temeiul unui contract de creditare într-un anumit termen. Această obligație de predare există, așa cum rezultă din art. 51 alin. 3 și 4 ale OG nr. 39/2005 și este o obligație esențială a beneficiarului creditului. Pe de altă parte, cadrul normativ incident nu face deosebire cu privire la tipul de obligație contractuală încălcată.
Cât privește cel de-al doilea articol al hotărârii, acesta s-a întemeiat pe același art. 51 alin. 3 și 4, pe art. 55 alin. 2 din OG nr. 39/2005 și pe art. 10 lit. c) din contractul de creditare.
Pârâtul arată și că, așa cum rezultă din referatele întocmite cu privire la modul de îndeplinire de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contractele de creditare directă încheiate cu CNC (și care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 13/2013), reclamanta a încălcat obligațiile asumate prin patru contracte de creditare încheiate cu CNC, ale căror termene contractuale au fost depășite și anume: contractul nr. 64/2009 pentru producția filmului de lungmetraj „Undeva în Palilula”, contractul nr. 127/2010 pentru producția filmului de scurtmetraj „Home alone/Un alt crăciun”, contractul nr. 126/2010 pentru producția filmului de scurtmetraj „Superman, Spiderman ori Batman”, și contractul nr. 153/2010 pentru producția filmului de lungmetraj „C.”. În ceea ce privește aceste contracte, reclamanta și-a încălcat principalele obligații contractuale, aceea de predare a copiei standard (predată, în toate cazurile, cu întârziere) și aceea ca filmele să intre în exploatare cel mai târziu la data menționată în contract și să aibă încasări din care să se înceapă restituirea către CNC a creditului acordat.
Pârâtul se referă la clauzele standard ale contractelor de creditare care impun beneficiarilor creditelor obligațiile menționate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de obiect a cererii invocată de către autoritatea pârâtă prin întâmpinare, Curtea constată următoarele:
Prin cererea introductivă s-a solicitat anularea hotărârii nr. 258/13.11.2012 a Consiliului de Administrației al CNC, precum și a oricăror acte administrative subsecvente hotărârii, inclusiv a actului intitulat „Lista producătorilor care se află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs I 2012”, poziția a 10-a.
Invocând excepția menționată, pârâtul arată că cererea este fără obiect dacă dreptul despre care reclamanta pretinde că i-a fost încălcat este acela de a participa la sesiunea I de selecție proiecte cinematografice 2012, întrucât nu prin hotărârea nr. 258/2012 i s-a interzis acesteia participarea la concursul citat, ci printr-un act administrativ ulterior (care nici nu se întemeiază și nici nu este subsecvent hotărârii atacate), respectiv prin decizia directorului general al CNC nr. 13/4.02.2013, comunicată reclamantei la 8.02.2013.
Rezultă din argumentația pârâtului că susține lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată pe motiv că altul este actul administrativ prin care reclamantei i s-a interzis participarea la concursul de selecție proiecte cinematografice sesiunea I 2012. Excepția este neîntemeiată, cererea fiind îndreptată împotriva unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv hotărârea nr. 258/13.11.2012, care produce efecte juridice, fiind emisă de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii/executării în concret a legii și care dă naștere, unor raporturi juridice.
Este dovedit și interesul reclamantei în formularea cererii având în vedere că prevederile de principiu ale acestei hotărâri, menită a se aplica tuturor beneficiarilor de credite alocate din Fondul Cinematografic care se regăsesc în ipotezele reglementate de cele două articole ale hotărârii și care intenționează să aplice pentru concursul de proiecte cinematografice organizate de CNC, se adresează și reclamantei, care, așa cum rezultă și din Lista întocmită de către autoritate subsecvent Hotărârii, s-a aflat, la rândul său, în situația de a nu putea participa la sesiunea I de concurs organizat în anul 2012.
Faptul că reclamanta a înțeles să aplice în concret pentru concursul menționat, iar autoritatea a emis Decizia nr. 13/4.02.2013 prin care i-a interzis participarea (pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin contractele aflate în derulare) nu constituie un argument pentru a socoti cererea de față ca fiind lipsită de obiect. Fiecare dintre cele două acte administrative produce propriile efecte și este susceptibil de exercitarea controlului de legalitate în contencios administrativ.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge excepția lipsei de obiect a cererii, ca neîntemeiată.
Analizând pe fond cererea, Curtea constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 258/13.11.2012 a Consiliului de Administrație al Centrului Național al Cinematografiei s-a stabilit, conform art. 1, că beneficiarii de credite alocate din Fondul Cinematografic care nu au predat la CNC copia standard a filmului, însoțită de minim 10 fotografii color/alb-negru cu imagini pentru publicitatea filmului și un vorșpan în format magnetic cu o durată de 30 de secunde, în maxim 30 de luni de la data încheierii contractului pentru acordarea creditului direct, nu pot participa la concursurile de proiecte cinematografice organizate de CNC, până la îndeplinirea obligației menționate și nici la primul concurs organizat după data predării respectivei copii.
Prin art. 2 s-a stipulat că nu pot participa la concursurile arătate, în aceleași condiții menționate la art. 1, nici beneficiarii de credite care nu au început exploatarea filmului în maxim 6 luni de la data predării la CNC a copiei filmului.
Reclamanta invocă nelegalitatea acestei hotărâri pe un prim temei care se referă la inexistența unei obligații legale de predare a copiei standard a filmului pentru care s-a acordat creditul, într-un anume termen. Reclamanta se referă la prev. art. 51 alin. 3 din OG nr. 39/2005 care prevăd un termen maxim pentru realizarea copiei standard a filmului, în timp ce predarea, amintită în alin. 4 al aceluiași articol de lege, nu ar fi prevăzută sub un termen.
Conform dispozițiilor legale citate, (3) Producția unui film realizat cu ajutorul creditului pentru producție, al sprijinului financiar automat pentru succes de public, precum și al sprijinului pentru calitatea artistică trebuie să înceapă în maximum un an de la semnarea contractului, iar realizarea copiei standard nu trebuie să depășească 2 ani de la acea dată.
(4) În cazuri bine justificate, directorul general al Centrului Național al Cinematografiei poate acorda o prelungire a termenului de predare a copiei standard de maximum 6 luni.
Rezultă din modul de enunțare a acestor prevederi legale că legiuitorul nu a înțeles să facă distincție atât de netă pe cât pretinde reclamanta între realizarea copiei standard a filmului și predarea acesteia, socotind că obligația beneficiarului creditului este aceea de realizare a copiei standard a filmului într-un anume termen, realizare care trebuie urmată de predarea copiei standard a filmului, privită ca o dovadă a realizării acestei copii, pe care producătorul beneficiar al creditului trebuie să o facă față de CNC.
În sprijinul acestei interpretări a normei legale vin și prevederile art. 48 alin. 3 din OG nr. 39/2005, conform cărora Beneficiarii creditelor, precum și persoanele desemnate în calitate de producător nu pot solicita noi credite în cazul în care au fost încălcate termenele legale pentru realizarea proiectelor anterioare, prin realizarea proiectelor anterioare înțelegându-se realizarea acestei copii standard a filmului, dovedită prin predare la CNC.
Într-adevăr, așa cum susține reclamanta, obligația de realizare a copiei standard a filmului este cea pe care legiuitorul o impune în contraprestație cu asigurarea fondurilor de realizare a producției de către CNC, însă această realizare trebuie dovedită față de CNC prin predarea copiei standard a filmului.
Clauzele standard din contractele de creditare (inclusiv clauzele contractelor a căror nerespectare se invocă de către CNC în cazul reclamantei), întemeindu-se pe dispozițiile legale citate, prevăd realizarea și predarea copiei standard în maxim 24 de luni de la data semnării contractului, împreună cu fotografiile pentru imaginile pentru publicitatea filmului și un vorșpan în format magnetic cu o durată de 30 de secunde.
Prin urmare, hotărârea nr. 258/2012 pe bazează și este conformă cu prevederile art. 51 alin. 3 și 4 din OG nr. 39/2005 și cu prevederile contractelor de creditare, prin îndeplinirea obligației de predare la CNC a copiei standard a filmului înțelegându-se obligația legală și contractuală de realizare a copiei standard a filmului, dovedită prin predarea ei în termenul maxim prevăzut de lege și, respectiv, de contract, la CNC.
Curtea, în analiza legalității hotărârii CNC, care cuprinde dispoziții de principiu, nu se va raporta la situația particulară a reclamantei care este reflectată, în privința participării la sesiunea I de concurs 2012, în Decizia nr. 13/2013, la rândul ei atacată de reclamantă pe calea recursului administrativ grațios, această situație particulară și aprecierea asupra îndeplinirii/neîndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor asumate prin cele patru contracte de creditare directă, respectiv a obligației de realizare și de predare a copiei standard a filmului nefăcând obiectul judecății în cadrul procesual obiectiv de față.
De asemenea, s-a invocat de către reclamantă nelegalitatea hotărârii pe motiv că, în situația în care s-ar considera că obligația de predare a copiei standard este prevăzută de lege sub un anume termen, ea nu poate atrage sancțiunea ineligibilității pentru un nou credit.
Încă o dată Curtea subliniază că, în viziunea sa, legiuitorul nu a înțeles să prevadă distinct obligația de realizare a copiei standard a filmului de aceea de predare a acestei copii la CNC, obligația legală fiind aceea de realizare a copiei standard a filmului, care trebuie dovedită prin predarea acestei copii la CNC.
Pe de altă parte, Curtea nu are a se pronunța în cauza de față asupra îndeplinirii/neîndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor contractuale asumate prin contractele de creditare directă a filmelor: lungmetrajul „Undeva în Palilula”, scurtmetrajul „Home alone/Un alt crăciun”, scurtmetrajul „Superman, Spiderman ori Batman”, scurtmetrajul „C.”.
Analizând dispozițiile de principiu cuprinse în art. 1 al hotărârii, cu mențiunea că referirea la nepredarea copiei standard a filmului trebuie privită, în lumina dispozițiilor legale și contractuale pe care se întemeiază, ca reprezentând obligația de realizare și predare a copiei standard a filmului, Curtea constată legalitatea lor, obligația de realizare a copiei standard a filmului dovedită prin predare fiind, în mod evident, una dintre principalele obligații asumate de beneficiarul creditului, de natură a atrage aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 34 alin. 2 și art. 48 alin. 3 din OG nr. 39/2005.
Deși reclamanta, în expunerea din cererea introductivă, nu s-a referit și la prevederile art. 2 al hotărârii, cu ocazia dezbaterilor a afirmat că nici în cazul exploatării filmului legea nu impune un termen maxim până la care această exploatare ar trebui să înceapă și s-a referit la prevederile art. 55 alin. 1 și 2 din OG nr. 39/2005 (singurele care se referă la rambursarea creditului și care nu stabilesc un astfel de termen până la care, cel mai târziu, ar trebui să înceapă exploatarea filmului).
Conform art. 55 alin. 1 și 2 din OG nr. 39/2005 (1) Creditul direct pentru producție și dezvoltare, acordat în condițiile prezentei ordonanțe, se rambursează Centrului Național al Cinematografiei din veniturile obținute de beneficiarul creditului, exclusiv prin valorificarea filmului realizat cu acest credit.
(2) Rambursarea se face începând de la primul leu încasat, procentual, din toate veniturile realizate de filmul care a obținut creditarea, din toate formele de exploatare audiovizuală, cinematograf, video, televiziune, piața internă sau cea internațională, procentul de rambursare fiind egal cu procentul de creditare a proiectului respectiv de către C. Național al Cinematografiei.
Într-adevăr, textul citat nu se referă expres la un termen până la care, cel mai târziu, ar trebui să înceapă exploatarea filmului, însă, prevăzând obligația de rambursare a creditului direct pentru producție și dezvoltare în timp de 10 ani, creează baza legală pentru stipularea în contractele de credit a unui astfel de termen, care este de natură a crea autorității posibilitatea de control asupra recuperării creditului acordat. Clauzele standard ale contractelor de credit, printre care și unele dintre cele încheiate cu reclamanta (la care se referă referatele depuse la dosarul cauzei) prevăd că perioada de rambursare a creditului este de 10 ani de la data încasării primului leu, iar termenul maxim admis pentru începerea exploatării filmului este de 6 luni de la data predării la CNC a copiei standard a filmului.
Prin urmare, obligația de exploatare a filmului fiind, de asemenea, prevăzută de OG nr. 39/2005, ca și aceea de rambursare a creditului din veniturile încasate prin exploatare și dată fiind și existența unor clauze standard în contractele de creditare referitoare la un termen până la care ar trebui începută exploatarea filmului, Curtea constată că și prevederile de principiu ale art. 2 din hotărârea atacată sunt, de asemenea, legale, cu aceeași mențiune că, în cauza de față, nu face obiectul analizei situația particulară a reclamantei, respectiv îndeplinirea/neîndeplinirea de către aceasta a obligațiilor contractuale.
În concluzie, nu există niciun motiv de nelegalitate a hotărârii nr. 258/13.11.2012, iar cât privește „Lista producătorilor care se află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs I 2012”, aceasta nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind menită să producă efecte juridice în raport cu persoanele menționate în cuprinsul său, ci având exclusiv un rol informativ. Actul administrativ care s-a referit la situația particulară a reclamantei este Decizia nr. 13/2013, pe care reclamanta o poate ataca, în condițiile legii.
Pentru toate aceste motive, Curtea va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată, iar în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului în sumă de 3.500 lei, reprezentând onorariul apărătorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de obiect a cererii, ca neîntemeiată.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta L. F. PRODUCTIONS SRL, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului în sumă de 3.500 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. C. S. I.
Red.VEC/tehnored.SI
| ← Pretentii. Decizia nr. 4254/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1953/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
