Obligaţia de a face. Decizia nr. 2273/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2273/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 63190/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2273
Ședința publică de la 24.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta reclamantă, L. I., împotriva sentinței civile nr. 4062/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, constatând că recurenta reclamantă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea pe rolul Tribunalului București Secția a IX-a C. Administrativ si Fiscal la data de 26.09.2011, reclamanta L. I. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General a solicitat obligarea pârâtului să îi acorde in baza Legii 341/2004 un spațiu comercial sau de prestări servicii, sub sanctiunea platii de penalități de 900 lei pe zi de întârziere, de la data ramanerii irevocabile a hotararii si pana la indeplinirea efectiva a obligatiei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este luptător pentru V. Revoluției Romane din decembrie 1989, remarcata prin fapte deosebite, obtinand certificat .-L nr._, preschimbat conform l. 341/2004, iar art. 5 lit. c legea nr.341/2004 îi confera dreptul de a beneficia de un spațiu comercial sau de prestari servicii, corespunzator, prin cumparare sau inchiriere cu priotitate, fara licitatie, pe un teren din domeniul public de pana la 100 mp, cu o clauza de neinstrainare timp de 10 ani. De asemenea, si HCGMB nr. 242/2005 stabileste procedura de inchiriere a acestor spatii coemrciale, cu depunerea in prealabil a unor documente.
A mai menționat că a formulat cerere în acest sens,la parata, sub nr. 7175/27.12.2010 însă nu a primit un spațiu nici pînă în prezent, desi a trecut o perioada rezonabila pentru soluționare a cererii, iar acordarea spațiilor disponibile se face în mod abuziv.
În drept, reclamantul a invocat dispoz. Legii nr.341/2004.
Prin sentința civilă nr. 4062/23.10.2012 Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta L. I. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că s-a comunicat reclamantei - prin adresa C.. Avocat Cliza M. C. - fila 33- că cererea sa de acordare a unui spațiu comercial va fi soluționată în funcție de ordinea de priorități, potrivit dispoz. HCGMB nr. 161/2010 si 252/2005, dupa adoptarea listei de catre CGMB, cu spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinta, ce se vor atribui in ordinea stabilita pe lista.
In raport de aceste mentiuni, instanta a apreciat ca raspunsul dat de autoritatea locala competenta nu echivaleaza, in sensul legii 554/2004 ( art. 2 lit. i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;”) cu un refuz nejustificat al autorităților de a da curs solicitării reclamantei cenzurabil de instanța de contencios administrativ, potrivit art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/_.
Spațiile disponibile se atribuie conform H.C.G.M.B. nr.161/2010 privind aprobarea listelor cu ordinea de atribuire a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință beneficiarilor Legii nr.341/2004.
Instanța a apreciat ca fiind incidente dispoz. art.5 al.1 lit. c din Legeanr.341/2004 -(Legea recunoștinței fata de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției romane din decembrie 1989), conform cărora “Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum si la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculata conform prevederilor art. 4, si de următoarele drepturi: (…) c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fara licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafața utila de pana la 100 m2, inclusiv in indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fara licitație, a unei suprafețe de teren de pana la 100 m2din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauza de neinstrainare timp de 10 ani de la data dobândirii”.
Textul legal mentionat confera persoanelor care au calitatea de luptator la Revolutia romanadin decembrie 1989, cum este si cazul reclamantului, dreptul la cumpararea sau inchirierea cu prioritate, fara licitatie, din fondul de stat, a unui spatiu comercial sau de prestari servicii corespunzator, cu o suprafata utila de pana la 100 m2, inclusiv in indiviziune.
Interpretând sistematic aceste texte legale, se concluzionează ca intenția legiuitorului a fost de acordare pentru persoanele care au calitatea de luptător la Revoluția romana din decembrie 1989 a dreptului prevăzut art.5 al.1 lit. c din Legea nr.341/2004 exclusiv in baza dovezii calității deținute in baza Legii nr. 341/2004.
Totuși, din cuprinsul art.5 al.1 lit. c din Legea nr.341/2004 si art.29 din HG nr.1412/2004 rezulta numai conditia de fond pentru ca o persoana sa aiba vocatie la dreptul de cumparare sau inchiriere cu prioritate, fara licitatie, din fondul de stat, a unui spatiu comercial sau de prestari servicii corespunzator, cu o suprafata utila de pana la 100 m2, inclusiv in indiviziune, respectiv indeplinirea calitatii de luptator la Revolutia romana din decembrie 1989, nu si norme procedurale de valorificare a acestui drept.
Astfel, mentiunile legale au in vedere, in mod formal, dreptul (la cumparare sau inchiriere cu prioritate, fara licitatie, din fondul de stat, a unui spatiu comercial) si obligatia corelativa (dovada calitatii de revolutionar) a beneficiarului Legii nr.341/2004, fara a se mentiona modalitatea de executare a legii, forma de punere in aplicare.
In lipsa unei vointe juridice, emanate de la autoritatea competenta cu gestionarea executarii in concret a legii, care sa emita o hotarare sau ordonanta, pentru a da valoare, in concret legii, prin punerea in aplicare a dispozitiilor art.5 al.1 din Legea nr.341/2004, autoritatea publica locala, in spata CGMB, a emis acte de reglementare a cadrului de valorificare a drepturilor conferite revolutionarilor, acest rol avindu-l H.C.G.M.B. nr.161/2010 privind aprobarea listelor cu ordinea de atribuire a spatiilor cu alta destinatie decat aceea de locuinta beneficiarilor Legii nr. 341/2004 a recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 si HCGMB nr.242/2005 privind aprobarea documentelor obligatorii, procedurilor si a criteriilor de intocmire a listei privind atribuirea de spatii cu alta destinatie decat aceea de locuinta beneficiarilor prevederilor legii recunostintei fata de eroii-martiri si luptatori care au contribuit la victoria revolutiei romane din decembrie 1989.
Contrar sustinerilor reclamantei, prin H.C.G.M.B. nr.161/2010 si H.C.G.M.B. nr.242/2005 nu sunt stabilite cerințe suplimentare pentru recunoașterea dreptului prevăzut de art.5 al.1 lit.c din Legea nr.341/2004, ci s-a reglementat o procedura de urmat pentru valorificarea acestui drept atât de către beneficiar (titularul dreptului), cat si de către autoritatea cu atribuții in punerea in aplicare a dreptului.
Mai mult, din chiar cuprinsul dispoz. art.5 al.1 lit.c din Legea nr.341/2004 legiuitorul stipulează in mod expres ca persoanele care au calitatea de revolutionar au dreptul la cumpararea sau inchirierea cu prioritate, fara licitatie, din fondul de stat, a unui spatiu comercial sau de prestari servicii corespunzator, cu o suprafata utila de pana la 100 mp. Asadar chiar legiuitorul stipuleaza prerogativa prioritatii la cumpararea sau inchirierea unui astfel de spatiu, facind astfel trimitere la alte dispozitii normative care sa reglementeze conditiile de stabilire a prioritatii in solutionarea cererilor intemeiate pe dispozitiile art.5 al.1 lit.c din Legea nr.341/2004, in cauza HCGMB nr.161/2010 si HCGMB nr.242/2005 (acte normative in vigoare).
Mai mult, reclamanta, in spiritual dispoz. art. 1169 din C.civil, avea obligatia de a proba că a f urmat procedura administrativă prevazuta de dispoz. H.C.G.M.B nr.242/2005 privind aprobarea documentelor obligatorii, procedurilor și a criteriilor de întocmire a listei privind atribuirea spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință beneficiarilor prevederilor legii nr.341/2004.
Avand in vedere ca reclamanta nu a dovedit că este îndreptățit să fie clasata pe o poziție superioară în lista de atribuire sau că există spații disponibile pentru atribuire, cererea sa de obligare a autorității la acordarea spațiului comercial este nejustificată, tocmai datorita împrejurării ca, paratul nu i-a refuzat acesteia recunoașterea dreptului prevăzut de Legea nr.341/2004, (aspect rezultat din cuprinsul răspunsului ce face obiectul analizei), ci este în imposibilitate obiectivă de aplicare a acestor dispoziții la acest moment, în raport de spațiile disponibile și cererile care necesită a fi soluționate înainte de cea a reclamantului.
F. de cele sus menționate, instanța de fond a constatat ca nu sunt îndeplinite cerințele regăsite la art.1 din Legea nr.554/2004 și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta reclamantă L. I. criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivare, recurenta reclamantă arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, în cazul persoanelor beneficiare ale prevederilor art. 5 alin.1 lit.c din Legea nr. 341/2004 acestea nu trebuie să dovedească îndeplinirea unor condiții suplimentare în afara celei referitoare la dovada calității de revoluționar, astfel cum este prevăzut de art. 29 din Hotărârea nr. 1412/2.09.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptători care au contribuit la V. Revoluției Române din Decembrie 1989.
Obligarea reclamantului la a depune orice alt înscris cu excepția celui prevăzut de art. 29 din Hotărârea nr. 1412/2004 privind dovedirea calității de luptător este nelegală având în vedere că printr-un act normativ inferior – HCGMB nr. 242/2005 nu se pot stabili obligații suplimentare celor prevăzute în actele normative superioare.
Astfel, consideră că instanța de fond este în eroare atunci când face referire la faptul că art.5 alin.1 lit.c din Legea nr. 341/_ și art.29 din HG nr. 1412/2004 stabilesc numai condiția de fond pentru ca o persoană să aibă posibilitatea dreptului de cumpărare sau de închiriere când, de fapt, esențial este ca autoritatea locală să își îndeplinească obligația pe care o are, aceea de a atribui dreptul reclamantului indiferent de legile prin care acesta se acordă. Instanța consideră că textele legale care stabilesc dreptul reclamantului de valorificare a acestuia ar trebui să aibă și norme procedura, prin urmare, instanța consideră că legea stabilește numai dreptul și obligația corelativă, dar nu și obligația corelativă a autorității locale competente cu punerea în aplicare a acestor prevederi.
Legea stabilește ca în 30 de zile administrația publică locală este obligată să rezolve cererea reclamantului, însă pârâta nu poate dovedi dacă de la data înregistrării cererii petentului a întreprins vreo măsură în sensul rezolvării cererii, fiindu-i astfel încălcate drepturile reclamantei conform art. 6 din CEDO.
Instanța de fond în mod eronat reține faptul că prioritatea beneficiarilor Legii nr. 341/2004 se referă la cei care au dreptul prevăzut de Legea nr. 341/2004 și nu a realizat prerogativa priorității la cumpărarea sau închirierea unui astfel de spațiu se referă la alte persoane care nu sunt beneficiare ale drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 și față de care beneficiarii legii au prioritate.
Din cuprinsul sentinței civile chiar instanța constată că formal pârâtul a solicitat documente suplimentare și, cu toate acestea, cererea reclamantei este respinsă pe considerentul că nu a urmat procedura stabilită prin HCGMB nr. 242/2004 deși aceasta este îndeplinită.
Susținerea că atribuirea dreptului de face numai după parcurgerea procedurilor administrative este netemeinică deoarece aceste proceduri stabilite de HCGMB nr. 242/_ exced cadrului legii.
Mai arată că instanța de fond în mod greșit a soluționat acțiunea reclamantei ținând cont de HCGMB nr. 242/2005 considerând-o discriminatorie întrucât se referă numai la beneficiarii Legii nr. 341/2004, contravine dispozițiilor referitoare la ierarhia actelor normative din Legea nr. 24/2000 republicată, art.5 alin.1 lit.c din Legea nr. 341/2004 și art. 29 din N.M. aprobate prin HG nr. 1412/2004. Susține că aceasta este netemeinică deoarece se limitează doar la stabilirea de documente obligatorii, proceduri și criterii de întocmire a listelor de prioritate fără a reglementa atribuirea în concret a spațiilor comerciale sau de prestări servicii.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Deși a fost legal citat, intimatul pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul declarat de recurenta reclamantă în raport de dispozițiile art. 3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În esență, recurenta reclamantă critică sentința civilă nr. 4062/23.10.2012 a Tribunalului București ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că, în cazul persoanelor beneficiare ale prevederilor art.5 alin.1 lit.c din Legea nr. 341/2004 acestea nu trebuie să dovedească îndeplinirea unor condiții suplimentare în afara celei referitoare la dovada calității de revoluționar, în acest sens fiind dispozițiile art. 29 din HG nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii recunoștinței față de erorii-martiri și luptătorii care au contribuit la V. Revoluției Române din Decembrie 1989.
Potrivit art. 5 alin.1 din Legea nr. 341/2004 destinatarii legii au dreptul la închirierea sau cumpărarea cu prioritate și fără licitație a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, din fondul de stat.
Potrivit art. 29 din HG nr. 1412/2004 la acordarea acestui drept nu se solicită beneficiarilor îndeplinirea de condiții suplimentare cu excepția celei referitoare la dovada calității de revoluționar.
Instanța de fond în mod greșit a soluționat cererea reclamantei prin raportare la HCGMB nr. 242/2005 deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 341/2004 potrivit cu care, astfel cum s-a arătat mai sus, nu sunt necesare dovezi suplimentare înafara dovezii calității de luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, dovadă ce s-a și făcut de către recurenta reclamantă.
Astfel, potrivit art. 5 alin.1 lit.c din actul normativ menționat recurenta reclamantă are calitatea cerută de lege, formulând o cerere pentru atribuirea unui spațiu comercial încă din anul 2010, cerere fiind înregistrată sub nr. 7175/27.12.2010 iar până în prezent nu i s-a atribuit un astfel de spațiu la care era îndreptățită prin efectul Legii nr. 341/2004.
Culpa neatribuirii unui astfel de spațiu revine evident autorității intimate care este debitor legal al obligației stipulate de normele interne, astfel încât criticile recurentei reclamante referitoare la nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate de Tribunalul București sunt întemeiate prin prisma argumentului de drept al lipsei impunerii recurentei reclamante ca beneficiară a Legii nr. 341/2004 de condiții suplimentare celei dovedirii calității prevăzută de lege.
În raport de cele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind întemeiat în raport de dispozițiile art. 312 Cod de procedură civilă coroborat cu dispozițiile Legii nr. 341/2004 și în consecință va admite recursul formulat de recurenta reclamantă, modificând sentința instanței de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii cu obligarea intimatului pârât să atribuie acesteia un spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător cu o suprafață utilă de până la 100 mp din fondul de stat, fie prin cumpărare fie prin închiriere fără licitație, cu respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor penalități.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă, L. I., împotriva sentinței civile nr. 4062/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
Modifică sentința.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul să atribuie reclamantei un spațiu comercial sau prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 m.p. din fondul de stat, fie prin cumpărare, fie prin închiriere, fără licitație.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor penalități.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Red. jud. U.D /2 ex./15.07.2013
Tribunalul București – S.9
Judecător fond: L. G.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2838/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2195/2013. Curtea de... → |
|---|
