Despăgubire. Decizia nr. 2421/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2421/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2491/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2421
Ședința publică de la 30.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - D. V.
GREFIER - C. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr.1728/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării cererii de recurs și în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare, pe această excepție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 1728 din 23 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Călărași a fost admisă cererea reclamantului C. I. formulată în contradictoriu cu pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de_,396 lei reprezenzând 1/3 din cota de 40 % din totalul despăgubirilor stabilite prin decizia 414/2011 emisă de pârâtă . Suma va fi actualizată cu indicele de inflație pentru perioada scursă între 14.03.2011 – data emiterii deciziei de plată și data plății efective .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Asa cum rezultă din documentele depuse la dosar, reclamantul este beneficiar al dispozitiilor Legii nr. 9/1998 si posesor al Deciziei de plata nr. 414/14.03.2011 emisă de ANRP fiind îndreptățit să i se plătească atât lui cât și numiților S. E. și S. D. suma de 157.772,97 lei .
Potrivit art. 8 alin. 2 din L 9/1998 plata despagubirilor trebuie efectuata pe parcursul a doi ani consecutivi incepand cu anul emiterii Deciziei de plata, in speta prima cota de 40% in primul an iar cea de a doua cota de 60% in anul următor .
Potrivit Deciziei nr. 21/2007 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii -obligatorie- despagubirile trebuiau actualizate la data efectuarii platii pentru perioada de timp scursa intre momentul stabilirii despagubirilor de comisia judeteana si momentul platii efective ) .
Desi partea reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere privind plata sumelor datorate, pârâta a refuzat în mod nejustificat să soluționeze cererea formulată pentru plata drepturilor cuvenite, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004.
Cum parâta nu și-a îndeplinit obligația de plata rezultă că actiunea reclamanților este întemeiată .
Apărările pârâtei referitoare la lipsa fondurilor bănești alocate anual cu această destinație, urmează a fi respinse ca neîntemeiate întrucât pârâta nu a dovedit în nici un fel această împrejurare în raport cu cererea formulată de reclamanți .
Pe de altă parte amânare plății de către debitor o perioadă foarte mare de timp poate duce la lipsirea de substanță a dreptului de proprietate privitor la suma de bani ce trebuia încasata, contrar prevederilor art 1 din protocolul nr. 1 la CEDO referitor la protectia dreptului de proprietate .
În acest sens este de reținut că prin Convenție nu se apără drepturi teoretice și iluzorii ci drepturi concrete și efective .
Decizia de acordare a drepturilor banesti este golită de conținut atâta timp cât acestea nu sunt plătite efectiv lucru ce impune admiterea actiunii .
Nu în ultimul rând mai este de reținut că plata efectivă a drepturilor bănești este o problemă de executare în materia căreia se analizează solvabilitatea debitorului, prin această acțiune nestabilindu-se decât o situație de fapt și anume aceea că parâta trebuie să plătească o anumită suma de bani reclamanților .
De asemenea, lipsa fondurilor bănești, nu o împiedica pe pârâtă să comunice acest motiv reclamanților, prin intermediul unei adrese de răspuns, comunicată în termen de 30 de zile calculat de la data înregistrării cererii lor.
Pe cale de consecință, în baza art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, tribunalul devine competent să se pronunțe pe fondul pretențiilor formulate.
Si aparările pârâtei referitoare la supraîncarcarea activității sale urmează a fi respinse ca neîntemeiate întrucât pentru soluționarea cererii reclamanților nu s-ar fi cerut un efort mai mare decât cel al redactării întâmpinării din prezenta cauză .
Pentru aceste motive, urmeaza a admite cererea reclamanților și a obliga pârâta să efectueze plata către reclamant a sumei de_,396 lei reprezenzând 1/3 din cota de 40 % din totalul despăgubirilor stabilite prin decizia 414/2011 emisă de pârâtă .
Suma va fi actualizată cu indicele de inflație pentru perioada scursă între 14.03.2011 – data emiterii deciziei de plată și data plății efective .
Privitor la actualizarea sumei s-a avut în vedere Decizia nr. 21/2007 a ICCJ pronunțată în recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 iar validarea hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând în esență următoarele:
În temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304 din Codul de procedură civilă, s-a considerat Sentința civilă nr. 1728/2012 pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2012 de către Tribunalul Călărași ca fiind netemeinică și nelegală în parte pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 6 alin. 7 din O.U.G. nr. nr. 25/2007, Vicepreședintele Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 414/14.03.2011, prin care s-a validat Hotărârea nr. 196/2006, emisă de Instituția Prefectului Județului Călărași acordându-se compensații bănești în cuantum de 157.772,97 lei.
Potrivit art. 5 din H.G. nr. 286/2004 compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație.
II. In ceea ce privește solicitarea reclamantului C. I. de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, s-au invocat prevederile art. 5 din H.G. nr. 286/2004 potrivit cărora „compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998."
Astfel, suma va fi actualizată conform dispozițiilor art. 5 din H.G. 286/2004 coroborate cu prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 3041 din Codul de procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, HG nr. 286/2004, OG nr. 94/2004 și HG nr. 1277/2007.
Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod pr. civ., Curtea reține că este fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Curtea reține că Sentința Civila nr. 1728/23 octombrie 2012 a fost comunicata pârâtei ANRP la data de 22.11.2012, fila 36 dosar fond.
Cererea de recurs formulata de pârâtă a fost depusa la Tribunalul Călărași la data de 11.12.2012, deci peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Față de aspectele de fapt și de drept menționate mai sus, instanța urmează a admite excepția tardivității recursului.
Va respinge recursul, ca tardiv formulat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr.1728/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
Red. DV
Tehnored. CB/2 ex./04.07.2013
Tribunalul Călărași
Judecător fond: P. A.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2496/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4382/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
