Obligaţia de a face. Decizia nr. 1833/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1833/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 3271/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1833
Ședința publică de la 23.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M. JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR C. C. V.
GREFIER M. LUCREȚIA
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect recursurile declarate de pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI ( actualmente M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE) împotriva sentinței civile nr. 829 pronunțată la data de 27. 09.2012 de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul R. M..
Se învederează de către grefierul de ședință că, după închiderea dezbaterilor în ședința publică din data de 18.04.2013 s-au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, din partea recurentului – pârât M. Educației Naționale, originalul chitanței de plată a taxei de timbru și timbru judiciar.
De asemenea, tot prin Serviciul Registratură, data de 22.04.2013, s-au mai depus la dosar Concluzii Scrise formulate de recurenta – pârâtă U. „ S. HARET”, în dublu exemplar; unul fiind transmis prin fax. La exemplarul original s-au anexat și înscrisuri.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.04.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților, eventual, să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.04.2013, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 829/27.09.2012, Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R. M. împotriva pârâților U. S. Haret și M. Educației, Cercetării, Turismului și Sportului, a obligat pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul acesteia, a obligat pârâtul M. Educației, Cercetării, Turismului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentelor acesteia, în vederea eliberării acestora către reclamant. A respins ca nefondat capătul de cerere privind aplicarea sancțiunii plății de 1.000 lei penalități de întârziere pârâtului M. Educației, Cercetării, Turismului și Sportului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, iar prin HG. nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență fiind drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației,matematică, informatică și altele.
Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”, astfel că U. „S. Haret”, conform HG nr. 940/2004, a organizat formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995.
În cauza de față acțiunea reclamantului vizează obligarea pârâtei U. „S. Haret” la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului acesteia, precum și obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentelor acestora, în vederea eliberării acestora reclamantului, în urma susținerii examenului de licență din sesiunea iulie 2009, în 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 1000 lei penalități pe zi de întârziere, deci vizează obligarea pârâtelor de a-și îndeplini obligațiile legale ce cad în sfera lor de competențe.
Astfel, Tribunalul constată că pârâta U. „S. Haret” are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de D. și Administrație Publică, susținerii și promovării examenului de licență, din luna iulie 2009, precum și dobândirii titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență.
În ceea ce-l privește pe pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, precum și Ordinul nr. 4022/2008 conțin reglementări care atribuie pârâtului competențe cu privire la „conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor de studii” în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii astfel concepute.
În cauză este de observat că pârâta U. „S. Haret” nu-și poate îndeplini obligația constând în eliberarea diplomei de licență, deși a emis reclamantului adeverința din care rezultă că este licențiat în drept, și prin urmare poate pretinde eliberarea diplomei de licență, întrucât pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză tipărirea formularelor tipizate necesare pe considerentul că aceste formulare nu se pot elibera în mod nelimitat, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
Or, atâta timp cât actul prin care reclamantului i s-a recunoscut calitatea de licențiat în drept este în ființă, nefiind revocat sau anulat și câtă vreme pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat instanței analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către U. „S. Haret” sau examinarea valabilității autorizării, acreditării programelor de studii organizate, susținerile pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în sensul că și-ar fi îndeplinit obligațiile ce-i reveneau vor fi înlăturate.
Împrejurarea că pârâta U. „S. Haret” a renunțat la judecata cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ având ca obiect obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la emiterea actului administrativ, prin care să se acorde aprobarea pentru tipărirea de către . de Material Didactic, pentru Universitate, a tuturor formularelor tipizate, nu poate susține concluzia că pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și-a îndeplinit obligația, întrucât renunțarea la judecată în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă nu presupune renunțarea la dreptul pretins, iar instanța, pe acest considerent apreciază că nu este în imposibilitate să examineze cererea reclamantului vizând obligarea acestui pârât să aprobe tipărirea formularelor solicitate de reclamant.
Prin urmare, reținând că reclamantul este licențiat în drept și poate pretinde eliberarea diplomei, precum și faptul că adeverința nr. 3980/09.07.2009 eliberată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – U. „S. Haret”, prin care acestuia i s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, iar pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță nici anularea adeverinței sus menționate și nici analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. „S. Haret”, instanța constată că obligarea pârâtei U. „S. Haret” de a elibera reclamantului diploma de licență depinde de modul de îndeplinire a obligației de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, întrucât pentru tipizarea diplomelor de licență instituția de învățământ superior are nevoie de avizul acesteia.
Pe de altă parte, având în vedere și faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar referitor la specializarea urmată de reclamant, față de prevederile Legii nr. 94/1995, nu se poate reține că instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, instanța urmează să înlăture și susținerile Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului potrivit cărora universitatea nu ar avea dreptul să elibereze acte de studii reclamantului care ar fi absolvit o formă de învățământ neacreditată.
În consecință, se va admite acțiunea, iar pârâta U. S. Haret va fi obligată să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul acesteia.
De asemenea, se va obliga pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentelor acesteia, în vederea eliberării acestora către reclamant, condiție de a cărei îndeplinire depinde îndeplinirea obligației universității de a elibera reclamantului actele de studii, câtă vreme aprobarea tipăririi formularelor tipizate este de competența exclusivă a ministerului conform Ordinului nr. 2284/2007 și atâta timp cât nu s-a dovedit că a eliberat avizele solicitate și a soluționat integral cererile pârâtei U. „S. Haret”.
Cererea reclamantului privind obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate în termen de 30 de zile sub sancțiunea plății de 1000 lei penalități pe zi de întârziere, va fi respinsă ca fiind nefondată întrucât despăgubirile pentru întârziere pot solicitate în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care devin aplicabile în cazul refuzului de executare, iar în raport cu procedura prevăzută de dispozițiile art. 24 mai sus menționat, se apreciază că prevederile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, nu se impun a fi aplicate în prezenta cauză
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții.
În motivarea cererii de recurs, pârâta U. S. Haret a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, întrucât solicitarea de obligare a acestui minister de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentelor acestora nu poate fi făcută de absolvent, sens în care a invocat dispozițiile art. 7 și art. 8 din Ordinul nr. 2284/2007 prin care a fost aprobat Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ.
Apreciază recurenta că cererea de chemare în garanție este întemeiată deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinței, în condițiile în care eliberarea diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate de către ministerul pârât.
Astfel, cererea de chemare în garanție este o necesitate obiectivă, deoarece diploma de licență se emite numai cu avizul MECTS care refuză să aprobe tipărirea formularului pentru a fi emis reclamantului.
A invocat adresa nr._/25.06.2009 emisă de MECTS, din care rezultă că tipărirea și eliberarea actelor de studii nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisă a acestui minister, recurenta apreciind că se află în imposibilitate efectivă de a respecta hotărârea instanței dacă nu va fi admisă cererea de chemare în garanție pe care a formulat-o.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.civ.
În motivarea cererii de recurs, pârâtul MECTS a arătat că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale acestui minister, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C.p.civ.
Au fost invocate dispozițiile HG 536/2011 care reglementează atribuțiile și competențele MECTS, art. 216 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, art. 2 din Legea nr. 288/2004, art. 5 din Ordinul 2284/2007 din care rezultă, susține recurentul, că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior.
A mai arătat că actele de studii pot fi eliberate doar pentru absolvenții care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Se mai susține că instanța de fond a obligat ministerul să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale. Practic, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
In condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995, cât și conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.
Recurentul a afirmat că instanța de fond a omis să analizeze disp. art. 5 din HG 535/1999, art. 17 din HG 1011/2001, conform cărora formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării, etape care nu au fost respectate de U. S. Haret.
O instituție nu are dreptul să înscrie „studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.civ., se referă la faptul că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Insă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distantă (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
In speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamantul-intimat nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățit să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizar ii/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data înmatriculării reclamantului – intimat. Ulterior procedurii descrise mai sus, specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului - intimat de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege dacât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Învederează că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fíe recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate
Recurenta-pârâtă U. S. Haret a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul MECTS ca nefondat.
Intimatul-reclamant a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului pârâtului MECTS ca neîntemeiat și admiterea recursului pârâtei U. S. Haret.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 3041 C.p.civ., Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat prin prezenta acțiune obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, precum și obligarea pârâtului MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentelor acesteia, sub sancțiunea plății penalităților de întârziere.
Prin sentința recurată, instanța a admis în parte acțiunea stabilind în sarcina celor doi pârâți obligațiile a căror executare a solicitat-o reclamantul, singura cerere respinsă fiind cea de aplicare a unor penalități de întârziere ministerului pârât.
De asemenea, instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret, prin care a solicitat obligarea MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant, sub sancțiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, în cuantum de 1.000 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, față de împrejurarea că acest minister are deja calitatea de pârât în cauză.
Pârâta U. S. Haret critică sentința sub aspectul soluției de respingere a cererii de chemare în garanție, apreciind că aceasta este greșită din moment ce absolventul nu poate solicita obligarea ministerului pârât să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și supliment la diplomă.
Recurenta susține că această solicitare este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licență, desfășurată între universitate și minister, fără intervenția absolventului, astfel că se impune admiterea cererii de chemare în garanție.
În această privință, Curtea reține că, în situația în care ministerul pârât considera că reclamantul nu poate adresa instanței o asemenea solicitare, avea posibilitatea să invoce în fața instanței de fond excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la capătul doi al acțiunii, excepție care nu a fost invocată, instanța procedând la soluționarea pe fond a acestui capăt al acțiunii în contradictoriu cu pârâtul MECTS.
Nu poate fi reținută susținerea că admiterea cererii de chemare în garanție asigură efectiv punerea în executare a sentinței, eliberarea diplomei de licență de către universitate fiind condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate de către minister, întrucât, în condițiile în care instanța de recurs va respinge ca nefondat recursul pârâtului MECTS, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, sentința prin care acest pârât este obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și supliment la diplomă va rămâne irevocabilă și va trebui pusă în executare, fiind lipsită de relevanță în faza de executare de către minister a obligației stabilite în sarcina sa împrejurarea că instanța a dispus în acest sens la cererea reclamantului și nu la cererea unității de învățământ superior.
În motivarea cererii de recurs, pârâta U. S. Haret nu invocă motive de nelegalitate a sentinței cu privire la soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, ci face referire la temeri legate de executarea obligației de către ministerul pârât, temeri ce nu pot constitui un argument în soluționarea favorabilă a recursului formulat de această pârâtă câtă vreme este vorba, ca urmare a respingerii recursurilor ca nefondate, de o sentință irevocabilă ce va trebui pusă în executare.
Având în vedere că instanța de fond a admis și capătul doi al acțiunii având ca obiect obligarea MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamant, același obiect avându-l și cererea de chemare în garanție, se constată că este legală soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei U. S. Haret.
Nefondat este și recursul pârâtului MECTS, neputând fi reținut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C.p.civ. constând în depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești.
Contrar afirmației recurentului pârât, instanța nu s-a substituit ministerului și nici ARACIS, nu a evaluat calitatea unor programe de studii, ci a analizat, în limitele învestirii, refuzul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, al ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și supliment la diplomă în vederea eliberării acestora către reclamant.
În mod corect a constatat instanța de fond că este vorba despre un refuz nejustificat, având în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret București, specializarea D., în perioada 2005-2009, forma învățământ la distanță.
A susținut examenul de licență în luna iulie 2009, fiindu-i eliberată de către U. S. Haret adeverința nr. 3980/09.07.2009 în care se menționează că este absolvent al Ciclului I – studii universitare de licență (sistem Bologna) – Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, numărul de credite 240, promoția 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și a obținut la proba Evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate media 9.60, obținând titlul de licențiat în drept.
Reclamantul a solicitat Universității S. Haret eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, comunicându-i-se prin adresa nr. 916/13.12.2011 că universitatea a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la MECTS a aprobărilor legale pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru absolvenții promoției 2009, dar comanda de formulare de diplomă nu a fost onorată decât parțial.
De asemenea, reclamantul s-a adresat și ministerului pârât care i-a comunicat, prin adresa nr._/07.05.2012, că pentru promoția 2009, a emis în anul 2010, în lunile iunie, octombrie și noiembrie, avize în vederea ridicării de către U. S. Haret a tipizatelor de la Romdidac SA pentru actele de studii, numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de Guvern.
Prin HG 693/2003 și HG 676/2007, U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ la zi, pentru mai multe domenii de licență, printre care și drept.
Conform art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
În consecință, U. S. Haret a organizat formele de învățământ la distanță, respectiv, cu frecvență redusă, iar ulterior absolvirii studiilor de către studenți are obligația de a elibera diplomele de licență și suplimentele la diplomele de licență.
Conform art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de către MECT (…).
Rezultă, așadar, că eliberarea actelor de studii absolvenților instituțiilor de învățământ superior este condiționată de desemnarea de către ministerul pârât a unității de specialitate care să tipărească formularele acestor acte.
Refuzul recurentului-pârât MECTS de a aproba tipărirea acestor formulare în cazul reclamantului este unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamantul a promovat examenul de licență, a obținut titlul de licențiat în drept, actul eliberat de instituția de învățământ, care atestă acest titlu, nefiind anulat până în prezent, el continuând să producă efecte juridice.
Susține recurentul-pârât că instanța de fond l-a obligat să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă, pentru a fi eliberate unei persoane care a urmat studii cu încălcarea prevederilor legale și că a decis să acorde o diplomă fără ca aceasta să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii, substituindu-se, astfel, ministerului.
Sub acest aspect, Curtea reține că nu este învestită cu analizarea legalității actului care atestă calitatea reclamantului de licențiat în drept, ca urmare a finalizării studiilor universitare și a promovării examenului de licență, analiză care ar fi impus examinarea respectării prevederilor legale ce reglementează regimul studiilor urmate de reclamant.
Ceea ce are de stabilit instanța în prezenta cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, este dacă refuzul Universității S. Haret de a elibera reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă, respectiv refuzul MECTS de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant, au un caracter nejustificat prin prisma faptului că actul emis de universitate, conform căruia reclamantul este licențiat în drept, este un act în vigoare, care se bucură de prezumția de legalitate și produce efecte juridice.
Împrejurarea că instanța de fond a apreciat că este nejustificat refuzul sus menționat al ministerului pârât nu are semnificația depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, din moment ce instanța are competența de a examina, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, refuzul unei autorități publice de a soluționa o cerere.
Aprecierea recurentului pârât că instanța de fond evaluează calitatea unor programe de studii acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare este nefondată, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată nu vizează aceste aspecte.
În speță nu s-a solicitat analizarea îndeplinirii de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamant, printr-o cerere care să aibă acest obiect, astfel că instanța de fond nu s-a substituit ministerului și ARACIS în atribuțiile ce revin acestora în domeniul evaluării calității programelor de studii, cum în mod eronat se arată în cererea de recurs.
În consecință, susținerea că, prin hotărârea pronunțată, instanța a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege este vădit nefondată, de vreme ce soluționarea prezentei acțiuni nu presupune examinarea acestui aspect.
Așa cum s-a arătat, instanța a avut de stabilit dacă refuzul pârâților de a soluționa cererile ce le-au fost adresate de reclamant este unul nejustificat în raport de actul care atestă calitatea sa de licențiat în drept la universitatea pârâtă, act necontestat, care este valabil și își produce efectele juridice și a cărui legalitate nu formează obiectul acțiunii.
Curtea apreciază, față de aceste considerente, că este nefondat primul motiv de recurs invocat de pârâtul MECTS și anume motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C.p.civ.
De asemenea, este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs la care pârâtul MECTS face referire, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.civ., care vizează, în esență, faptul că instanța nu a analizat hotărârile de Guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective.
Susține recurentul că instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Această susținere nu poate fi reținută, având în vedere că instanța de fond nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea formei de învățământ la distanță pe care a urmat-o reclamantul la Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret București – specializarea drept.
Examinarea prevederilor actelor normative la care recurentul face trimitere în cadrul acestui motiv de recurs se impunea a fi făcută de instanță, în cazul în care avea să se pronunțe asupra unei cereri având ca obiect legalitatea formei de învățământ sus menționate.
Cum, în speță, o asemenea cerere nu a fost formulată, aceste critici ale recurentului pârât sunt nefondate.
Nici susținerea că nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu nu poate fi reținută, în condițiile în care nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă faptul că forma de învățământ la distanță la specializarea urmată de reclamant trebuia acreditată/autorizată provizoriu și că studiile reclamantului s-au desfășurat în afara cadrului legal.
În raport de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C.p.civ. invocate de pârâtul MECTS, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1C.p.civ., va respinge recursul acestui pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile formulate de pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI ( actualmente M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE) împotriva sentinței civile nr. 829/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul R. M., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. C. C. C. C. M. M. V.
GREFIER
M. LUCREȚIA
RED. CCM
TEHNORED. R.M./2 EX.27.06.2013
JUD. FOND. N. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 732/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2496/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
