Pretentii. Decizia nr. 3206/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3206/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 2901/98/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3206
Ședința publică de la 05.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-pârât Administrația Finanțelor Publice S. împotriva sentinței civile nr. 3165/08.11.2012, pronunțată de TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. D. și intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la data de 23.08.2013, prin compartimentul Registratură, intimatul-reclamant a depus întâmpinare în 2 exemplare, iar recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CERERILE
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Tribunalului I. sub nr. unic_ la data de 09.08.2012 reclamantul D. D., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 6.893 lei, pentru autoturismul marca FORD cu nr. de identificare (.) WFOAXXGBFAYL39037.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deține în proprietate autoturismul sus-menționat, iar taxa plătită încalcă normele internaționale care au prioritate in raport cu legile interne, normele europene stabilind libera circulație a mărfurilor și a bunurilor.
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Constituției României, Tratatul C.E., OUG 50/2008, Codul fiscal.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, conform înscrisului aflat la dosar.
Parata A.F.P. S. a formulat întâmpinare in cauza, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului motivat de faptul că acesta nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare la organul emitent, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 207 alin. 1 Cod procedură fiscală. Totodată, a depus cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întrucât taxa de poluare se face venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu și se gestionează de către aceasta.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.3165F/08.11.2012, pronuntata in dosarul de mai sus, Tribunalul I. a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis actiunea, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6.893 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca FORD cu nr. de identificare (.) WFOAXXGBFAYL39037, a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu formulată de pârâtă si a obligat chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma de 6.893 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
O primă problemă ce trebuie soluționată înainte de cercetarea pe fond a cauzei este aceea a consecințelor juridice a intrării în vigoare în timpul desfășurării prezentului proces a Legii nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Sub acest aspect, tribunalul consideră că respectarea principiului neretroactivității legii, principiu reglementat de dispozițiile art. 6 alin. 1 din Noul Cod Civil, cât și de art. 15 din Constituția României, face ca reglementările cuprinse în Legea nr. 9/2012 să nu fie aplicabile în cazul în speță.
În acest sens, tribunalul reamintește că principiul neretroactivității legii face ca reglementarea unei noi legi să nu aibă efect asupra faptelor și actelor juridice care s-au consumat în întregime sub vechea lege .
Se constată că obligația de plată a taxei auto a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare, iar plata s-a făcut potrivit chitanței nr._ din 12.12.2008, data la care raporturile juridice dintre părți s-au consumat și când încă Legea nr. 9/2012 nu a intrat în vigoare .
Revenind la actele și lucrările dosarului, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a achiziționat second-hand autoturismul marca FORD cu nr. de identificare (.) nr. WFOAXXGBFAYL39037, înmatriculat anterior într-un stat membru U.E.
Pentru a putea circula cu acest autoturism se impunea înmatricularea, iar o condiție obligatorie pentru înmatriculare a fost și achitarea taxei de poluare.
Astfel, la data de 12.12.2008 a achitat la Trezoreria S. suma de 6.893 lei, conform chitanței nr._, aflată la fila 7 dosar.
Tribunalul urmează a analiza legalitatea perceperii taxei speciale de înmatriculare in raport de normele interne, cat mai ales de normele legale impuse de Uniunea Europeană.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142 și 2143 din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . O.U.G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 214 ,214 și 214 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin O.U.G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită „ taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 alin 2 se plătește „cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 - 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143 din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Această obligație este prevăzută atât în Constituției României art. 148 cât și din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza C./Enel (1964 ) și cauza Simmenthal (1976) care reglementează efectual direct al normelor comunitare.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, temeiul juridic în baza căreia a fost încasată taxa de primă înmatriculare este în contradicție și cu jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție Europene ( cauza Nadasdi și Nemeeth - Ungaria și cauza Berezinischi –Polonia ) care stabileste incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite în Ungaria și Polonia. Tribunalul are în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Astfel, în ambele hotărâri, C.J.E. a statuat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională
Față de considerentele sus arătate, tribunalul, constatând caracterul discriminatoriu al taxei de primă înmatriculare, are obligația impusă de prevederile art. 148 din Constituția României să înlăture aplicarea acesteia.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să obțină restituirea taxei instituită de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene și, în consecință, tribunalul urmează a admite cererea formulată de reclamantul D. D. privind restituirea sumei de 6.893 lei.
De asemenea, având în vedere că taxa de poluare s-a făcut venit la Administrația F. pentru Mediu, urmează ca tribunalul să admită cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și să oblige pe aceasta să vireze în contul A.F.P. S. suma încasată cu titlu de taxă poluare.
RECURSUL
Parata Administratia Finantelor Publice S. a introdus recurs, prin care a reiterat exceptia inadmisibilitatii actiunii pe motiv ca reclamantul nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare, decizie care reprezinta, potrivit C.pr.fiscala, act administrativ.
In ceea ce priveste fondul actiunii, recurenta a afirmat ca dispozitiile O.U.G. nr.50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeana, concludenta in acest sens fiind Comunicarea catre membrii transmisa de Comisia pentru Petitii din C. Parlamentului European, potrivit careia dispozitiile O.U.G. nr.l17/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, si care completeaza dispozitiile 0.U.G.nr.50/2008, sunt conforme cu dreptul comunitar, iar motivele care au stat la baza procedurii de incalcare au incetat sa existe si cazul a fost inchis.
Recurenta a afirmat ca incasarea taxei de poluare are la baza un act administrativ fiscal si nu un act normativ, ca in cazul taxei de prima inmatriculare, situatie in care considera inutila referirea la Tratatele Europene, facuta atat de reclamant cat si de instanta de fond.
Daca s-ar pastra aceeasi doctrina cu privire la obligativitatea respectarii tratatelor Uniunii Europene si la celelalte acte administrative emise de organul fiscal, s-ar ajunge in situatia in care orice taxa sau impozit ar putea fi contestata in instanta si castigata, motivat fiind de faptul ca in tarile Uniunii Europene, nu sunt obligatorii.
Din Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra în regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
În relație cu art.90 din Tratatul CE, se observa ca un stat membru are voie sa perceapă o taxa de prima înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De asemenea, din H.G. nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual și starea generala standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atât, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: " interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului așa cum este exprimata în lege".
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.299 și 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, și dispozițiile Legii nr.9/2012.
Intimatul-reclamant a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
CURTEA
In ceea ce priveste gresita solutionare de prima instanta a exceptiei inadmisibilitatii actiunii, Curtea retine ca potrivit deciziei nr.24/2011, pronuntata in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie si obligatorie pentru instante, cererea de restituire a taxei intemeiata pe art.117 C.pr.fiscala reprezinta un mijloc procesual diferit de contestatia indreptata impotriva deciziei de stabilire a taxei, cele doua actiuni putand fi exercitate alternativ.
Ca atare, taxa poate fi solicitata si fara a se fi contestat in prealabil decizia de stabilire a taxei.
Rezulta deci ca prima instanta a solutionat corect exceptia in sensul respingerii ei.
In ceea ce priveste solutia data asupra fondului cauzei, se constata:
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in data de 19.12.2000.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa de poluare prevazuta de OUG nr.50/2008, in cuantum de 6.893 lei, astfel cum a fost stabilita de parata Administratia Finantelor Publice S. prin decizia de la fila 12 fond.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 19.12.2000 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 12.12.2008.
Or, in data de 19.12.2000, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 12.12.2008, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantului (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 19.12.2000-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 19.12.2000, este evident mai mica decat taxa de 6.893 lei platita de reclamant, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamant in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamant a sumei de 6.893 lei achitata cu titlu de taxa.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâta Administrația Finanțelor Publice S. împotriva sentinței civile nr. 3165/08.11.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița – secția civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. D. și intimata-chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
A. J. | A. P. | R. I. C. |
GREFIER |
I. C. B. |
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3169/2013. Curtea de Apel... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 4426/2013.... → |
|---|
