Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 4426/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4426/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 43374/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4426
Ședința publică din data de 24.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: P. A.
JUDECĂTOR: C. R. I.
JUDECĂTOR: J. A.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 478/30.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă E. D. I. și intimata pârâtă POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 1 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă E. D. I., prin avocat M. D., care depune la dosar împuternicirea avocațială ._/2013 emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2013, lipsă fiind celelate părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților admisibilitatea excepției de nelegalitate prin raportare la caracterul actului administrativ atacat, respectiv dacă este act administrativ individual sau act administrativ cu caracter normativ și dacă putea fi atacat acest act pe calea excepției de nelegalitate și, totodată acordă cuvântul și asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, intimata reclamantă E. D. I., prin avocat, învederează că excepția de nelegalitate este admisibilă în raport de data la care a fost ridicată și de soluția de principiu de unificare a practicii judiciare adoptată de plenul secției C. a I.C.C.J. este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ în temeiul art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004. Dispozițiile noii legi cu privire la inadmisibilitate sunt aplicabile de la 15.02.2013 și nu pot retroactiva. Solicită respingerea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate raportat la data la care a fost ridicată.
Cu privire la cererea de recurs solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că staționarea pe trotuar cu un vehicul nu poate fi în nici un caz încriminată și sancționată de către C. L. Sector 1, acesta depășindu-și competența sa de reglementare stabilită la art.2 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, respectiv de a asigura un culoar de trecere pentru pietoni de cel puțin 1 metru. Astfel apreciază că HCLS1 nr. 416/2008 este nulă de drept, contravenția fiind deja sancționată prin O.U.G nr. 195/2002.
Referitor la măsura ridicării vehiculului arată că potrivit dispozițiilor O.G. nr. 195/2002 fapta se sancționează cu avertisment și nu prevede măsura ridicării vehiculului.
Depune concluzii scrise și învederează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate și asupra recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 478/30.01.2013 a Tribunalului București a fost admisă excepția de nelegalitate a art.2 alin.2 și art.2 alin.3 din Anexa 5 a Hotărârii Consiliului L. al Sectorului 1 București nr.416/2008 și a notei de constatare nr._/2001, invocată de reclamanta E. D. I. în contradictoriu cu pârâții C. L. SECTOR 1 și POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 1, fiind în consecință constatată nelegalitatea acestor dispoziții.
În soluționarea excepției de nelegalitate, instanța de fond a avut în vedere, în primul rând, faptul că prin raportare la dispozițiile OUG nr. 195/2002, consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București nu pot stabili și sancționa contravenții în domeniul menționat – staționarea pe trotuar fără a lăsa pietonilor un metru - întrucât acest lucru este deja realizat printr-un act normativ cu putere superioară hotărârii consiliului local, anume prin OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, iar art.2 alin.(2) din OG nr.2/2001 interzice în acest caz incriminarea contravențională a aceleiași fapte și printr-o hotărâre de consiliu local.
Astfel, a reținut instanța de fond că “prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.”
Potrivit dispozițiilor art.142 lit.n din H.G. nr.1391/2006, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: […] n) pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor. Art.143 lit.a din H.G. nr. 1391/2006 interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.
Pentru contravenția incriminată de O.U.G. nr.195/2002 se aplică, pe lângă amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni (2 sau 3 puncte-amendă) și o sancțiune complementară de 2 puncte de penalizare, conform art.99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.a din același act normativ.
Instanța fondului a constatat că există identitate de reglementare în ceea ce privește această faptă contravențională între prevederea din OG nr.195/2002 și art.2 din Anexa nr.5 a Hotărârii Consiliului L. Sector 1 nr.416/2008, republicată, modificată și completată, care prevede că: (1). Se interzice staționarea cu orice tip de vehicul pe spațiile verzi și trotuarele aflate pe raza Sectorului 1, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru. (2). Nerespectarea dispozițiilor alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 250 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice și de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele juridice.
Ori, potrivit dispozițiilor art.2 alin.2 din O.G. nr.2/2001, așa cum s-a arătat, prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Potrivit alin.5 al aceluiași articol, hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin.2 - 4, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate.
Pe de altă parte, existența acestor prevederi, dincolo de „dublarea” nelegală a celor din OUG nr.195/2002, este și vătămătoare pentru cei sancționați, în condițiile în care limitele sancțiunii principale a amenzii din OUG nr.195/2002, adică din actul cu forță juridică superioară, sunt mai reduse decât pentru contravenția incriminată de art.2 alin.2 din Anexa nr.5 a H.C.L. Sector 1 nr. 416/2008.
O atare competență de legalizare într-un domeniu reglementat deja de acte cu forță juridică superioară nu ar fi putut fi dobândită de C. L. al Sectorului 1 nici măcar prin delegare de competență de la C. General al Municipiului București în baza disp. art.2 alin.(4) din OG nr.2/2002, întrucât CGMB însuși nu putea stabili și nici sancționa contravenții în această materie, pentru că prevederile art. 2 alin. (2) din OG nr.2/2001 îi sunt și lui aplicabile.
A mai reținut instanța de fond că nici un consiliu local nu poate să stabilească și să sancționeze contravenții în domeniul staționării neregulamentare a vehiculelor pe trotuar, pentru că acea materie nu se regăsește între domeniile expres și limitativ prevăzute la art.2 alin.(3) din OG nr.2/2001 ca reprezentând domenii în care consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București pot stabili și sancționa contravenții: “(3)Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joaca pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe, precum și a terenurilor virane; întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de educație și cultura, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții; depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere.”
Staționarea pe trotuar a vehiculelor nu poate fi inclusă în nici unul din domeniile vizate de prevederile legale, singurul domeniu care ar putea eventual avea vreo legătură cu materia vizată ar fi “întreținerea trotuarelor”.
Instanța fondului a concluzionat însă că “întreținerea” vizează, conform Dicționarului explicativ al limbii române, “păstrarea în buna stare, în bune condiții” a bunului în cauză, iar reglementarea din art.2 alin.1 are ca obiect nu prezervarea în bune condițiuni a trotuarului (aceasta poate fi, cel mult, acceptată, ca efect indirect) ci asigurarea unui culoar de trecere pentru pietoni, de cel puțin 1 metru.
În aceste condiții, Anexa 5 a HCL Sector 1 nr.416/2008 încalcă normele cu privire la actele normative adoptate de autoritățile administrației publice locale, prevăzute în art.80-81 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru adoptarea actelor normative.
Conform art.80 din Legea nr.24/2000, prin H.C.L. Sector 1 nr.416/2008 se puteau reglementa doar activități de interes local, în limitele stabilite prin Constituție și prin lege, și numai în domeniile în care acestea au atribuții legale.
Dispozițiile cuprinse în H.C.L. Sector 1 nr.416/2008 sunt nelegale, deoarece, conform art.64 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 – în forma în vigoare la momentul sancționării contravenientei - ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, poate fi realizata doar potrivit procedurii stabilite prin regulament, care trebuie aprobat prin hotărâre de Guvern, conform art.135 din O.U.G. nr.195/2002.
În plan normativ, aplicarea art.135 din O.U.G. nr.195/2002 s-a materializat prin adoptarea H.G. nr.1391/2006 – Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
În acest condiții, instanța de fond a decis că dispozițiile art.2 din Anexa 5 din H.C.L. Sector 1 nr.416/2008 sunt nelegale deoarece încalcă art.81 alin.1 din Legea nr.24/2000, în condițiile în care nu s-a avut în vedere raportul de subordonare al acestor dispoziții normative, emise de o autoritate administrativa publică locală, față de actele normative de nivel superior, în mod special față de art.64 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, respectiv art.81 alin.2 din Legea nr.24/2000, având în vedere ca reglementează într-o zonă rezervată exclusiv unor acte normative aprobate prin hotărâre de Guvern.
În raport cu actele normative de nivel superior, limitele în care se putea reglementa prin H.C.L. Sector 1 nr. 416/2008 sunt expres și limitativ precizate de art.128 din O.U.G. nr. 195/2002. Nelegalitatea H.C.L. Sector 1 nr.416/2008 decurge și din încălcarea art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale - republicată.
Și în ceea ce privește ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe spațiile verzi și trotuare, Anexa nr.5 a H.C.L. Sector 1 nr.416/2008 este nelegală, în opinia primei instanțe, deoarece, depășindu-și limitele de competență, organul deliberativ al subunității administrativ-teritoriale – consiliul local de sector - reglementează procedura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe spațiile verzi și trotuare, încălcând prevederile art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, art.2 din O.G. nr.2/2001, art.64 alin. 3, art.65 din O.U.G. nr.195/2002 și art.4 din Legea nr.24/2000.
Din moment ce constatarea staționarii neregulamentare se face pe baza legii, stabilirea și sancționarea contravențiilor, inclusiv a masurilor tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor, sunt reglementate tot prin același cadru legal, în speță fiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.195/2002.
S-a reținut că art.2 din Anexa 5 a HCL Sector 1 nr.416/2008 – „Operațiunile de ridicare, transport, depozitare și eliberare sau valorificare a vehiculelor se execută de către operatorul economic, conform procedurii prevăzute în Anexa 3 din prezenta hotărâre” este nelegal, încălcând art.64 alin.3, art.97 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002 și art.4 din Legea nr. 24/2000, deoarece, printr-o hotărâre a consiliului local, se dispune ca măsura tehnico-administrativa a ridicării vehiculelor staționate neregulamentar să fie efectuata de către un operator economic autorizat, deși Regulamentul nu prevede nici o dispoziție procedurală în acest sens.
Astfel, prin art.2 alin.5 din Anexa 5 se acordă unei persoane publice de drept privat posibilitatea de a exercita o funcție de constrângere prin forța, care este proprie numai autorităților Statului R. desemnate în acest sens prin lege.
O entitate publică de drept privat nu poate desfășura activități prin care sa impieteze asupra proprietății private, exercitând, astfel, puteri de autoritate publică.
Potrivit prevederilor art.64 și 65 din OUG nr.195/2002 la acel moment, „1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia. (3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.” Art.65 – „Cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă se stabilesc prin regulament, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență. „
În raport cu aceste prevederi, dispozițiile art.2 alin.3 din Anexa 5 a HCL sector 1 nr.416/2008, apar ca încălcând principiul ierarhiei actelor juridice și al competențelor de reglementare: ”Totodată, fapta prevăzută la alin.1 atrage ridicarea vehiculului în cauză. Măsura ridicării se dispune de către Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 1 după trecerea unui interval de 5 minute de la momentul constatării faptei. „
Sunt încălcate astfel prevederile art.64 alin.3 și 97 alin.6 din O.U.G. nr. 195/2002 în forma în vigoare la 01.02.2011, pentru că măsura tehnico-administrativa de ridicare a vehiculului se putea realiza numai de către agentul constatator din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră București nu de către polițistul comunitar.
Totodată, prin art. 4 se instituie obligația în sarcina agentului constatator din cadrul Brigăzii de Politie Rutiera București, de a emite o Notă de constatare, deși acest act administrativ nu este reglementat prin O.G. nr. 2/2001 sau O.U.G. nr.195/2002.
Acest motiv de nelegalitate al notei de constatare nr._/2001 întocmită de Direcția Generală de Poliție Comunitară a Sectorului 1 se adaugă celui ce decurge din aplicarea dispozițiilor nelegale privitoare la întreaga procedură de ridicare, transport și depozitare…reglementată de Anexanr.5 din HCL Sector 1 nr.416/2008.
În concluzie, instanța fondului a reținut că legiferând într-un domeniu în care nu avea competențe, nerespectând principiul ierarhiei actelor juridice, stabilind prin actul cu forță juridică inferioară limite ale sancțiunilor mai mari decât cele stabilite prin actul juridic cu forță superioară, autoritatea publică locală a emis un act nelegal.
Împotriva sentinței civile nr. 478/30.01.2013 a Tribunalului București a formulat recurs pârâtul C. L. al Sectorului 1, solicitând modificarea în tot a acesteia și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
1/ Arată recurentul că în mod total eronat instanța de fond a admis excepția de nelegalitate pe considerentul că un act administrativ normativ poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, în virtutea faptului ca in sintagma cuprinsa in alin 2, teza finala al art. 4 din Legea 554/2004, „act administrativ unilateral", nu se face distincție intre cel normativ si cel individual.
Prin art. 4 din legea nr. 554/2004 legiuitorul a stabilit regimul juridic aplicabil instituției excepției de nelegalitate, înțelegând să precizeze în mod expres categoria actelor administrative ce pot face obiectul unei astfel de excepții și anume actele administrative cu caracter individual.
Astfel, obiect al excepției de nelegalitate nu poate fi un act administrativ cu caracter normativ, întrucât această excepție vizează doar actele administrative individuale (care conțin reguli de conduită pentru o anumită persoană sau un grup determinat de persoane), ca de exemplu o autorizație de construire, acte prin care se atribuie un anumit statut profesional (diplome, certificate, etc.).
2/ Pe fondul excepției de nelegalitate, arată recurentul că aceasta a fost întemeiata exclusiv pe susținerea ca prin articolul atacat din anexa nr. 5 a HCLS1 nr. 416/2008 s-ar reglementa un domeniu deja reglementat prin OUG nr. 195/2002, stabilindu-se o alta contravenție pentru aceeași fapta contravenționala.
In fapt, domeniul reglementat prin articolele respective se regăsește printre cele reglementate in art. 2, alin. 3 din OUG nr. 2/2001, respectiv întreținerea parcurilor si spatiilor verzi si întreținerea străzilor si trotuarelor. Acesta este un domeniu, in mod evident, distinct de domeniul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Arată recurentul că din modul de redactare a art. 64 din OUG nr. 195/2002 rezulta ca reglementarea in detaliu a procedurii de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar poate fi realizata prin regulament. Același enunț este reluat si in art. 97, alin. 6 din OUG nr. 195/2002. Textele de lege nu fac trimitere la regulamentul de aplicare a Oug nr. 195/2002, pentru a fi incident art. 134, alin. 2 din același act normativ, potrivit caruia aprobarea regulamentului ar trebui realizata prin Hotarare de Guvern.
Recurentul invocă faptul că autoritățile publice au o abilitare generala de a emite acte administrative, în regim de putere publica, în vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii. Astfel, in baza acestei competente generale de a emite acte administrative, autoritățile publice pot emite acte administrative pentru reglementarea detaliata a modului de îndeplinire a atribuțiilor lor, chiar daca o autoritate superioara a emis un act administrativ de reglementare generala a aceluiași domeniu, existând obligația de respectare a principiului forței juridice superioare a actului emis de autoritatea superioara ierarhic. A fortiori, autoritatile publice pot emite astfel de acte administrative, pentru reglementarea detaliata a modului de îndeplinire a atribuțiilor lor prevăzute de lege, chiar daca o autoritate superioara ierarhic nu a emis un act administrativ de reglementare generala a domeniului, desi avea o abilitare speciala in acest sens. Prin urmare, „regulamentul" in cazul specific al ridicării vehiculelor stationate neregulamentar poate fi adoptat si prin alte acte normative decât hotarare de guvern, iar in cazul de fata este vorba de un act al autoritatii publice locale, aflat in vigoare si care produce efecte juridice potrivit principiului prezumției de legalitate a actelor administrative cu caracter normativ.
Mai preciează recurentul că, având în vedere aptitudinea generala a autoritatilor publice locale de a adopta acte administrative cu caracter normativ in domeniile in care au competenta - între care se regăsesc si cele privind întreținerea, administrarea drumurilor si străzilor, protecția mediului înconjurător - nu este necesara abilitarea speciala din partea autorităților ierarhic superioare pentru reglementarea procedurilor de ridicare a vehiculelor.
Dispozițiile Cap. IX din OUG nr. 195/2002 cuprind atributii ale unor ministere si ale altor autoritati ale administrației publice, care nu sunt prezentate exhaustiv si nu acorda unei alte autoritati competenta exclusiva a adoptarii unui regulament privind ridicarea vehiculelor. Se poate aprecia ca in masura in care autoritatile administrației publice locale au atributii in ce privește ridicarea si depozitarea, in spatii special amenajate, a autovehiculelor, remorcilor, caroseriilor devenite improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice, abandonate sau părăsite pe domeniul public, cu atat mai mult pot adopta regulamente in ceea ce privește vehiculele in stare de funcționare, in masura in care astfel de acțiuni se impun in vederea sigurarii fluentei si siguranței traficului (art. 128 lit. C din OUG nr. 195/2002) sau reglementează regimul de acces si circulație, stationare si parcare pentru diferite categorii de vehicule (art. 128 lit. D din OUG nr. 195/2002).
Mai mult, potrivit art. 36, alin. 1 din Legea nr. 215/2001 consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
In conformitate cu prevederile art. 36, alin. 2, lit. c), consiliul local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului. Prin HCLS1 nr. 416/2008 se sanctioneaza ocuparea cu vehicule a domeniului public aflat in administrarea C. L. al Sectorului si nicidecum încălcarea regulilor de circulație pe drumurile publice.
In acest sens, textul art. 2 din HCLS1 nr. 416/2008 a fost modificat prin HCLSl nr. 95/2011, astfel ca alin. 1 prevede ca „se interzice staționarea cu orice tip de vehicul pe spatiile verzi". Prin eliminarea din text a trotuarelor, a devenit mai clar faptul ca suntem in prezenta unei reglementari cu destinație diferita de aceea a OUG nr. 195/2002.
Pe cale de consecința, competenta de constatare si sancționare a contravențiilor aparține organelor constatatoare aflate in subordinea Consiliului L. al Sectorului 1, si anume P. L. Sector 1.
Mai arată recurentul că măsura tehnico-administrativa a ridicării vehiculului nu este o măsură complementară, ci o măsura de sine stătătoare, independenta de încheierea procesului- verbal de contravenție, expres reglementata de art. 2, alin. 3 din Anexa nr. 5 a HCLSl 416/2008, iar in consecința se dispune prin nota de constatare emisa de P. L. Sector 1, in cazul staționării vehiculului pe spatii verzi.
Art. 2 din HCLS1 nr. 416/2008, republicata, cu modificările si completările ulterioare, reglementează staționarea vehiculelor pe spatii verzi, situație care nu este reglementata de OUG nr. 195/2002.
La termenul din 24.10.2013 Curtea a pus în discuție admisibilitatea excepției de nelegalitate prin raportare la caracterul actului administrativ atacat, prin raportare și la concluziile din susținerea recursului pe acest aspect, reținând cauza în pronunțare și pe cererea de recurs și pe excepția de inadmisibilitate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1/ În ceea ce privește admisibilitatea excepției de nelegalitate a dispozițiilor HCL Sector 1 nr. 416/31.10.2008 (art. 2 alin 2 și 3din Anexa 5), prin raportare la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea va avea în vedere faptul că excepția a fost invocată în fața Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 24.10.2011, astfel că trebuie avută în vedere forma legii în vigoare la data sesizării instanței.
La acel moment, Dispozițiile art. 4 din legea nr. 554/2004 prevedeau că „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.
Textul de lege nu face referire la actele administrative cu caracter normativ, cu privire la acestea neexistând mențiunile exprese din cuprinsul art. 4 în forma în vigoare în prezent.
Curtea va avea în vedere însă, în analiza admisibilității excepții, soluția de principiu de unificare a practicii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 29.09.2008, când cu privire la aceeași formă a textului de lege a stabilit că „este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în temeiul dispozițiilor art.4 alin 1 din legea nr. 554/2004”.
În aceste condiții, Curtea luând act de cele concluzionate de Înalta Curte de Casație și Justiție, organul competent în unificarea practicii, urmează a respinge excepția de inadmisibilitate invocată de recurentul C. L. Sector 1 prin cererea de recurs.
2/ În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de recurent cu privire la soluția pronunțată la fond, Curtea va constata că acestea se încadrează în limitele prevăzute de art. 309 pct. 9 C., recurentul invocând greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material.
Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la faptul că art. 2 alin 2 și 3 din Anexa 5 a HCL Sector 1 nr. 416/2008 ar reglementa un domeniul deja reglementat de OUG nr. 195/2002, recurentul a arătat că această concluzie a instanței de fond este eronată, actul atacat vizând reglementare într-un domeniul distinct de cel al OUG nr.195/2002, și anume în domeniul întreținerii parcurilor și spațiilor verzi.
Curtea urmează a înlătura aceste alegații ale recurentului, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.2 din Anexa 5 la HCL S1 nr. 416/2008 (respectiv din Regulamentul de ridicare, transport, depozitare și eliberare sau valorificare a vehiculelor staționate pe spațiile verzi și trotuarele aparținând domeniului public sau privat al Municipiului București, sau aflate în administrarea Consiliului L. Sector 1), prevăd că:
„(1). Se interzice staționarea cu orice tip de vehicul pe spațiile verzi și trotuarele aflate pe raza Sectorului 1, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru.
(2). Nerespectarea dispozițiilor alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 250 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice și de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele juridice.
(3). Totodată, fapta prevăzută la alin. (1) atrage ridicarea vehiculului în cauză. Măsura ridicării se dispune de către Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 1 după trecerea unui interval de 5 minute de la momentul constatării faptei”.
Pe de altă parte, așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond, OUG nr.195/2002 (act normativ cu grad superior actului contestat) prevede la art. 72 alin 7 că „este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru”.
Indiscutabil așadar, în cauză este vorba despre o dublă reglementare a aceleiași fapte contravenționale, sancțiunea conform OUG nr.195/2002 și HGR nr.1391/2006 fiind amenda și, ca sancțiune complementară, conform art.108 alin 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, 2 puncte de penalizare.
Așadar, concluzia instanței de fond cu privire la existența unei duble reglementări, prin acte administrative cu caracter normativ de grad diferit este corectă, iar conform art.2 din OUG nr. 2/2001 „prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate. (2) Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului. (3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe, precum și a terenurilor virane; întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de educație și cultură, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții; depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere”.
Din interpretarea textelor expuse rezultă că prin hotărârile administrațiilor publice locale se pot stabili și sancționa contravenții în ceea ce privește întreținerea străzilor și a trotuarelor doar în ipoteza în care acestea nu sunt reglementate prin acte normative de nivel superior, respectiv hotărâri de Guvern, legi sau ordonanțe.
În caz contrar, aplicabile devin dispozițiile art. 2 alin 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora „hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2) - (4), sunt nule de drept”.
În aceste condiții, Curtea va concluziona că decizia instanței de fond, cu privire la faptul că Anexa nr. 5 a HCL S1 nr. 416/2008 încalcă dispozițiile art. 80 și 81 din legea nr. 24/200 privind nomele de tehnică legislativă, este legală și temeinică, urmând a fi menținută în consecință.
Curtea va înlătura și alegațiile recurentei potrivit cărora reglementarea în detaliu a procedurii de ridicare a autoturismelor staționate neregulamentar, realizată prin regulament, este în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, în privința procedurii de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 64 alin 3 din OUG nr. 195/2002, conform cărora ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar poate fi realizată potrivit procedurii stabilite prin regulament, care trebuie aprobat prin Hotărâre de Guvern.
Conform dispozițiilor art.135 din OUG nr. 195/2002 „în termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență*), la propunerea Ministerului Administrației și Internelor, Guvernul va emite hotărârea**) de modificare și completare a Hotărârii Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, denumit regulament în cuprinsul prezentei ordonanțe de urgență, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Textul face așadar trimitere și explicitează noțiunea de „regulament” ce apare în cuprinsul ordonanței și, implicit, a noțiunii de „regulament” din cuprinsul art. 64 alin 3.
Alegațiile recurentei conform cărora prin termenul de „regulament” se înțelege și norma de punere în aplicare a actelor emanând de la autoritățile publice locale urmează a fi înlăturate, o astfel de interpretare neavând acoperire legală și fiind în mod evident contrazisă de textele expuse anterior.
Recurenta și-a depășit limitele de competență atunci când a legiferat cu privire la procedura de ridicare a autoturismelor parcate neregulamentar, în condițiile în care atributul exclusiv asupra determinării procedurii aplicabile revenea exclusiv Guvernului.
În mod corect, instanța de fond a reținut că din analiza Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 nu rezultă posibilitatea ca măsura tehnico- administrativă a ridicării vehiculelor staționate neregulamentar să fie efectuată de un operator economic autorizat, ceea ce susține, o dată în plus, concluzia nelegalității actului contestat.
Se vor reține în acest sens prevederile art. 64 și ale art. 65 din OUG nr. 195/2002, conform cărora „poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia. (3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament”.
Prin aceea că prin Anexa nr. 5 a HCL S1 nr. 416/2008 s-a dispus asupra procedurilor de ridicare a vehiculelor parcate neregulamentar, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, se încalcă prevederile textului menționat și ale art. 97 alin 6 din OUG nr. 195/2002, în sensul în care măsura tehnico – administrativă poate fi luată de altcineva decât agentul constatator din cadrul brigăzii de Poliție Rutieră București.
Curtea va înlătura și susținerile recurentei cu privire la aceea că ulterior, prin HCL S1 nr. 95/2011 a fost modificat textul art. 2 din HCL S1 nr. 416/2008, în sensul eliminării trotuarelor din aria de reglementare și al menținerii doar a spațiilor verzi în această arie, având în vedere că excepția a fost invocată prin raportare la actul în forma în vigoare la momentul aplicării sale într-o speță particulară și nu prin raportare la formele sale ulterioare.
HCL S1 nr.95/2011 a fost adoptată la data de 31.05.2011, pe când, în litigiul în care a fost invocată excepția de nelegalitate se contestă un proces verbal de contravenție din 01.02.2011, sancțiunea și măsurile aplicate petentei fiind determinate prin raportare la HCL 416/2008, în forma în vigoare la acel moment.
În orice caz, faptul că însuși organul emitent a înțeles ca ulterior să înlăture din sfera sa de reglementare zona „trotuarului” cu privire la care există reglementări distincte în OUG nr.195/2002, nu poate reprezenta o apărare eficientă în susținerea motivelor de recurs ci, dimpotrivă, reprezintă un element de noutate în susținerea excepției de nelegalitate, conducând spre concluzia că autoritatea emitentă a constatat la rândul său nelegalitatea dispozițiilor contestate și a decis să le înlăture.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va reține că în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat nelegalitatea art.2 alin 2 și 3 din Anexa 5 la HCL S1 nr. 416/2008.
În ceea ce privește nota de constatare, se va reține că aceasta a fost emisă în aplicarea prevederilor considerate nelegale, fiind un act subsecvent actelor principale nule, motiv pentru care va urma soarta acestora, instanța fondului procedând în mod corect la constatarea nulității, pentru considerentele arătat mai sus.
Concluzionând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct. 9 C., instanța de fond realizând o corectă și legală aplicare a normelor de drept material, Curtea prin raportare la dispozițiile art. 312 C. urmează a resping recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge recursul formulat de recurentul pârât C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 478/30.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă E. D. I. și intimata pârâtă POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 1 BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. A. C. R. I. J. A.
GREFIER,
I. C. D.
Red. P.A.2 ex./ 26.11.2013
T.B. – S9 C. – M. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3206/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2172/2013.... → |
|---|
