Anulare act administrativ. Decizia nr. 2241/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2241/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 54727/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2241
Ședința publică de la 23 mai 2013
Curtea constituită din:
Președinte A. J.
Judecător C. – N. L.
Judecător Șurculescu F.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant M. R. M. împotriva Sentinței civile nr. 723 din data 21.02.2012 de pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă, prin reprezentant, consilier juridic P. E. care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsă fiind recurentul reclamant
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul pârât nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform mențiunii cu care a fost legal citat iar la data de 08.05.2013, prin serviciul registratură, intimata pârâtă a depus întâmpinare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, ale excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea excepții de netimbrare a recursului invocată din oficiu.
Intimata pârâtă, prin reprezentant, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției de netimbrare a recursului iar pe fondul cauzei, în eventualitatea în care recurentul reclamant va timbra solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a soluției pronunțată în fond.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea excepției de netimbrare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 723/21.02.2012, Tribunalul București a admis respins acțiunea formulată de reclamantul M. R. M. împotriva pârâtei C. Națională de Asigurări de Sănătate ca neîntemeiată.
Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /CA/2011, reclamantul M. R. M. a chemat în judecată pe pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, formulând contestație împotriva Deciziei de impunere nr._/16.05.2011, prin care solicită anularea acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată au fost stabilite în sarcina sa obligații de plată către FNUASS în sumă de_,72 lei reprezentând contribuția de asigurări de sănătate și penalități aferente, pentru perioada octombrie 2008-mai 2009, în raport de dispozițiile art.257 alin.2 lit.f) din Legea nr.95/2006, motivat de faptul că în această perioadă a avut doar venituri din închirierea bunurilor. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în termen legal, însă a fost informat prin adresa CASMB nr._ din data de 11.07.2011 că decizia a fost emisă în condițiile impuse de legislația în vigoare.
Consideră reclamantul că decizia de impunere este nelegală și netemeinică, iar prin emiterea sa în baza textului de lege indicat pârâtă ignoră legea, întrucât Curtea Constituțională a admis la data de 10.03.2011 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.257 alin.2 lit.f) teza finală din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum au fost modificate de art.I pct.4 din OUG nr.107/2010, în sensul că impunerea de către CNAS a unei cote de 5,5% asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și a altor venituri care se supun impozitului de venit nu este constituțională.
Mai arată că, în raport de textele de lege și față de actele doveditoare din care rezultă că a realizat venituri din salarii la care a plătit prin A.N.A.F. contribuțiile de asigurări de sănătate aferente acestor venituri, iar pentru veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor nu se datorează CAS, rezultă că nu datorează sumele de bani menționate în decizie.
În drept, Legea nr.554/2004, Legea nr.95/2006, OG nr.92/2003.
Pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul a încuviințat părților, conform art.167 C.pr.civ., și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constat că prin Decizia de impunere nr._/16.05.2011 (f.7-8), au fost stabilite pentru reclamant obligații de plată constând în contribuție datorată către FNUASS și accesorii (majorări), calculate asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, în temeiul dispozițiilor art.256 alin.2 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și art.35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul președintelui CNAS nr.617/2007, cu modificările și completările ulterioare, fiind stabilit un debit total de_,72 lei pentru perioada 12.2008 – 05.2009. Decizia a fost comunicată reclamantului cu adresa CASMB nr._/23.05.2011 (f.10) prin care acesta era informat atât cu privire la anularea deciziei de impunere anterioare, cât și cu privire la obligația achitării contribuției la FNUASS, conform art.257 din Legea nr.95/2006, pentru veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor în perioada 01.10.2008 – 31.05.2009, în care nu a fost salariat.
Prin acțiunea sa, reclamantul a contestat decizia de impunere emisă la data de 16.05.2011, motivat de faptul că sumele nu ar fi datorate.
Potrivit art.257 alin.2 din Legea nr.95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra: lit.f) - veniturilor din cedarea folosinței bunurilor … numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 21 și art.213 alin.2 lit.h).
A reținut instanța de fond că susținerile reclamantului în sensul că în perioada decembrie 2006 – mai 2009 (cu excepția perioadei octombrie 2008 – mai 2009) a realizat venituri din salarii în funcție de care a plătit prin A.N.A.F. contribuția de asigurări de sănătate sunt nerelevante în cauză, de vreme ce decizia de impunere a fost emisă numai pentru perioada în care acesta nu a mai obținut venituri salariale, ci doar venituri din chirii, așa cum reiese și din înscrisurile depuse la filele 16, 20, 21 și cum se menționează chiar în acțiune (f.4), reclamantul arătând că pe perioada invocată în decizie
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1628/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 5157/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
